Hormonul care lungește viața șoarecilor. Cu ce ne ajută pe noi?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dietele sărace în proteine par să aibă beneficii incredibile pentru sănătatea și longevitatea rozătoarelor, a musculițelor de oțet și a drojdiei. Un nou studiu pe șoareci a identificat hormonul care lungește viața, esențial pentru aceste efecte anti-îmbătrânire.

Potrivit Science Alert, hormonul se numește factor de creștere a fibroblastelor 21 (FGF21) și este secretat de ficat.

În ultimii ani, studiile au arătat că FGF21 răspunde la restricția de proteine în șoarecii masculi, îmbunătățind consumul de energie și toleranța la glucoză, reducând în același timp greutatea corporală.

Acum, aceeași echipă de cercetători a descoperit că FGF21 este necesar și pentru efectele anti-îmbătrânire.

Hormonul care lungește viața există și la oameni

„Într-adevăr, șoarecii care au deficiență de FGF21 nu sunt doar rezistenți la [beneficiile] [restricției de proteine] pentru sănătate, dar prezintă și o scădere în greutate precoce, o fragilitate crescută și o durată de viață redusă atunci când sunt hrăniți cu o dietă cu conținut scăzut de proteine”, scriu autorii.

Studiul lor a fost publicat în Nature Communications.

Noile descoperiri sugerează că efectele pro-longevitate ale restricției proteice depind de un singur hormon, iar hormonul care lungește viața este prezent și la oameni.

În prezent, nu este clar dacă rolul FGF21 în cadrul speciei noastre este același cu al șoarecilor, dar studiile pe oameni arată că dietele sărace în proteine și bogate în carbohidrați ar putea aduce beneficii similare pentru sănătatea metabolică.

Acești macronutrienți influențează și FGF21 circulant.

Ce rol are hormonul în organism?

Studiile pe șoareci îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine rolul pe care acest hormon îl are în organism.

Atunci când gena FGF21 a fost eliminată de la șoarecii masculi și apoi au fost hrăniți cu o dietă săracă în proteine, durata lor naturală de viață a fost redusă în comparație cu șoarecii normali hrăniți cu aceeași dietă.

Șoarecii fără gena FGF21 au crescut în general mai mari și mai puțin slabi. Cercetătorii spun că „și-au pierdut complet” toleranța la glucoză. Pe măsură ce acești șoareci au început să îmbătrânească în mod natural, au început să piardă din greutate mult mai devreme, devenind mai fragili mai repede decât cei cu genele FGF21 intacte.

Chiar și cu ochiul liber, cercetătorii spun că șoarecii adulți care produceau FGF21 păreau mai sănătoși și mai robuști din punct de vedere fizic pe o dietă săracă în proteine pe termen lung. Blana lor nu era nici pe departe la fel de urâtă sau neregulată ca la șoarecii fără gena FGF21.

Pe scurt, descoperirile sugerează că restricția proteinelor reduce fragilitatea la șoarecii normali pe măsură ce aceștia îmbătrânesc și că acest proces este controlat prin calea de semnalizare FGF21.

Dieta cu conținut scăzut de proteine

Hormonul care lungește viața are o mulțime de roluri, însă se știe că reglează aportul de zahăr, iar modul în care acest hormon răspunde la anumiți macronutrienți are un impact asupra creierului.

Cercetări anterioare ale acelorași autori au arătat că dietele cu conținut scăzut de proteine, pe termen lung, cresc activarea FGF21 în creierul șoarecilor, ceea ce îi determină pe indivizi să aleagă alimente cu conținut scăzut de grăsimi și carbohidrați și mai bogate în proteine atunci când li se oferă mai multe opțiuni.

„Datele noastre sugerează că FGF21 comunică cu creierul și că, fără acest semnal, șoarecele nu ‘știe’ că mănâncă o dietă săracă în proteine. Drept urmare, șoarecele nu reușește să-și schimbe în mod adaptiv metabolismul sau comportamentul de hrănire”, explică neurologul Christopher Morrison, de la Universitatea de Stat din Louisiana.

Descoperirile oferă o posibilă explicație a prelungirii vieții șoarecilor printr-un aport scăzut de proteine. Dar este important de reținut că acest studiu s-a concentrat doar pe masculi. Este posibil ca șoarecii femele să nu aibă un răspuns la fel de puternic la diete similare.

Totuși, studiul este primul care identifică un singur hormon care controlează efectele benefice ale unei diete sărace în proteine.

Vă recomandăm să citiți și:

Dieta bogată în fibre, asociată cu o rezistență mai mică la antibiotice

Șoareci întineriți prin injecții cu lichid cerebral. Cum au reușit cercetătorii?

Consumul de afine poate reduce riscul de demență, potrivit unui studiu

Microbii intestinali pot influența riscul și gravitatea unui atac cerebral