Sute de structuri misterioase, identificate în inima Căii Lactee

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O investigație asupra filamentelor misterioase care atârnă în jurul inimii Căii Lactee a scos la iveală o populație complet nouă de structuri misterioase, aliniate de-a lungul planului galactic și îndreptate spre centrul galactic.

Șuvițele magnetizate sunt probabil rămășițele unui flux din gaura neagră supermasivă Sagittarius A* care interacționau cu gazul din jur cu câteva milioane de ani în urmă, spune astrofizicianul Farhad Yusef-Zadeh, de la Universitatea Northwestern (SUA).

Deși Sgr A* este destul de liniștită acum, aceste structuri misterioase sugerează că centrul galaxiei noastre a fost activ recent, la scara cosmică a timpului. Iar descoperirea lor înseamnă că centrul galaxiei noastre are și mai multe secrete care așteaptă să fie descoperite.

O nouă populație de structuri

„A fost o surpriză să găsesc dintr-o dată o nouă populație de structuri care pare să îndrepte către gaura neagră”, spune Yusef-Zadeh.

„Am fost uluit când le-am văzut. Am descoperit că aceste filamente nu sunt aleatorii, ci par a fi legate de scurgerea găurii noastre negre. Studiindu-le, am putea afla mai multe despre rotația găurii negre și despre orientarea discului de acreție. Este satisfăcător atunci când cineva găsește ordine în mijlocul unui câmp haotic al nucleului galaxiei noastre”, spune cercetătorul, potrivit Science Alert.

Noi structuri misterioase, descoperite în centrul galaxiei noastre

Filamentele care plutesc în jurul centrului galactic nu sunt o descoperire nouă. De fapt, Yusuf-Zadeh împreună cu doi dintre colegii săi le-au descoperit în anii 1980: în jur de 1.000 de structuri magnetice lungi, verticale, de până la aproximativ 150 de ani-lumină lungime și agățate în aranjamente surprinzător de ordonate, precum corzile de harpă.

Acestea ar putea fi rezultatul rafalei de vânt de la o gaură neagră supermasivă activă sau al turbulențelor din mediul intergalactic, agitate de mișcarea galaxiilor.

Noua populație a fost descoperită în datele culese de radiotelescopul MeerKAT, din Africa de Sud. Yusuf-Zadeh și echipa sa analizau datele, eliminând fundalul pentru a face mai vizibile filamentele verticale, când a apărut altceva. Acel ceva era o nouă populație de „corzi de harpă” galactice.

„Ne-am gândit întotdeauna la filamentele verticale și la originea lor. M-am obișnuit ca acestea să fie verticale. Nu m-am gândit niciodată că ar putea fi și altele de-a lungul planului”, spune Yusuf-Zadeh.

Iar descoperirea este cu totul altceva în comparație cu cele verticale. Noile structuri seamănă mai mult cu niște cratime decât cu niște linii: sunt sute de structuri scurte, cu lungimea de aproximativ 5 până la 10 ani-lumină, care se așază orizontal de-a lungul planului galactic, mai degrabă decât vertical, ca celelalte filamente.

Deși toate aceste structuri misterioase sunt magnetizate, cele verticale accelerează particulele până aproape de viteza luminii, în timp ce cele orizontale recent descoperite par să emită radiații termice.

Cum arată noile filamente identificate?

Ele sunt, de asemenea, aranjate radial doar pe o parte a centrului galactic, arătând înapoi spre Sgr A*, în comparație cu aranjamentul paralel al celor verticale, dispuse în jurul centrului galactic. Acest aranjament radial pare legat și de orientarea Sgr A*. Se pare că indică nu doar gaura neagră, ci și un flux radial condus de jeturile astrofizice care erup din jurul unei găuri negre atunci când aceasta acumulează în mod activ material.

„Una dintre cele mai importante implicații ale fluxului radial pe care l-am detectat este orientarea discului de acreție și a fluxului condus de jet din Sagittarius A* de-a lungul planului galactic”, spune Yusuf-Zadeh.

„Activă”, pentru o gaură neagră supermasivă, înseamnă că materialul cade, sau se adună, pe ea dintr-un disc imens de material care se învârte în jurul ei ca apa în jurul unui canal de scurgere. Dar nu tot materialul ajunge dincolo de orizontul de evenimente al găurii negre.

O parte din el este deviată și accelerată de-a lungul liniilor câmpului magnetic către polii găurii negre, de unde este lansat în spațiu la viteze mari sub forma unui jet astrofizic.

„Munca nu se termină niciodată”

Există și alte semne că Sgr A* și-a declanșat jeturile în trecutul relativ recent, cum ar fi bule gigantice care se extind pe distanțe mari deasupra și sub planul galactic. Liniile radiale, potrivit lui Yusuf-Zadeh și colegilor săi, ar putea fi rezultatul presiunii produse de un flux de ieșire cu jet de la Sgr A*.

Analiza întinderii și poziției lor sugerează că acest lucru a avut loc acum aproximativ 6 milioane de ani.

„Credem că acestea probabil își au originea dintr-un fel de ieșire în cadrul unei activități care a avut loc acum câteva milioane de ani. Se pare că sunt rezultatul unei interacțiuni dintre acel material care curge și obiectele din apropiere”, spune Yusef-Zadeh.

Având în vedere că noi structuri par să apară pe măsură ce construim și perfecționăm tehnologia de a le detecta, suntem departe de a cunoaște istoria completă și dinamica centrului Căii Lactee.

„Munca noastră nu este niciodată terminată. Trebuie să facem întotdeauna noi observații și să ne provocăm în mod continuu ideile și să ne înăsprim analiza”, adaugă Yusif-Zadeh.

Cercetarea a fost publicată în The Astrophysical Journal Letters.

Vă recomandăm să citiți și:

Misterul culorilor schimbătoare ale lui Jupiter ar fi fost elucidat

Cea mai apropiată supernovă de Pământ din ultimul deceniu este vizibilă pe cerul nopții

Secretele celui mai luminos quasar observat în ultimele nouă miliarde de ani

Planetele „haotice” ar putea fi un posibil semn al extratereștrilor