Test de cultură generală. Cine a fost primul om de știință?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Oamenii sunt, prin natura lor, curioși. Asta ne-a dus pe Lună. Avem tendința să numim această curiozitate „știință”, iar cei care o urmează sunt „oameni de știință”. Dar s-ar putea să vă surprindă să aflați că nu a fost mereu așa și primul om de știință din lume probabil că nu este cine vă așteptați.

Atunci când vă gândiți la „primul om de știință din lume”, probabil că vă așteptați să fie o mare personalitate precum Platon sau Pitagora. Probabil nu vă așteptați să fie un tip numit William Whewell, care a murit acum mai puțin de 160 de ani.

Din punct de vedere tehnic, a fi un „om de știință” nu însemna nimic înainte ca Whewell să inventeze termenul, la începutul anilor 1830. Desigur, au existat oameni înainte de el care s-au ocupat de știință: au existat chimiști, botaniști și electricieni, de exemplu, dar nu exista un termen general pentru a descrie practica în ansamblu.

Cine a fost primul om de știință?

Acest lucru devenea o problemă. „Tendința către știință a fost mult timp un motiv de creștere a separării și a dezmembrării”, scria un recenzent anonim al cărții matematicianului și astronomului Mary Somerville „Despre Conexiunea Științelor Fizice” în martie 1834.

„Matematicianul se îndepărtează de chimist; chimistul de naturalist”, scria el; „matematicianul, lăsat singur, se împarte într-un matematician pur și un matematician mixt, care în curând se despart; chimistul este poate un chimist de electrochimie; dacă da, el lasă analiza chimică obișnuită altora… Și astfel, știința, chiar și știința fizică simplă, își pierde toate urmele de unitate”.

Cine a propus denumirea de „om de știință”?

Lipsa unei denumiri a acestui lucru îi deranja atât de tare pe savanții vremii încât au început să dezbată cu aprindere cum s-ar putea numi pe ei înșiși până când, scrie recenzentul, la o întâlnire a Asociației Britanice pentru Avansarea Științei, „un domn ingenios (adică Whewell însuși) a propus că, prin analogie cu cuvântul ‘artist’, ar putea forma ‘om de știință’ (‘scientist’, en.)”.

Dar nu toată lumea era mulțumită de noul cuvânt. Acesta a fost acceptat destul de rapid în SUA, dar multor savanți britanici li se părea prea greoi, prea american; și au curs plângeri în jurnale și ziare pe măsură ce alții din jurul lumii au oferit propriile lor alternative.

O vreme, părea că „savant” ar putea fi mai popular, dar a fost în cele din urmă abandonat pe motiv că era prea francez. Mulți preferau termeni mai vechi precum „naturalist” sau „filosof”, chiar dacă aceste cuvinte însemnau deja altceva la acea vreme. S-au sugerat și calcuri din limba germană, dar au fost respinse.

În cele din urmă, „omul de știință” a câștigat ca aproape singura opțiune rezonabilă, dar a durat mult mai mult decât v-ați putea aștepta. „Societatea Regală din Londra, Asociația Britanică pentru Avansarea Științei, Institutul Regal și Cambridge University Press au respins sintagma ‘om de știință’ până în 1924”, a remarcat Melinda Baldwin, profesoară asociată de istorie la Universitatea din Maryland (SUA).

„Abia după cel de-Al Doilea Război Mondial… ‘om de știință’ a devenit termenul britanic acceptat pentru o persoană care desfășura cercetări științifice, explică ea.

Cine a creat metoda științifică?

Whewell putea să fie un om de știință și putea fi cel care a inventat termenul, dar era departe de a fi primul om de știință așa cum înțelegem astăzi noțiunea. Dacă vrem să decidem cine a fost primul om de știință, totuși, mai întâi trebuie să delimităm exact ce înțelegem prin acest termen și, de altfel, prin „știință”.

Dacă îi considerăm oameni de știință pe cei care utilizează metoda științifică (adică a face ipoteze, a testa, a deduce, a reface ipoteza), atunci majoritatea oamenilor ar spune că Francis Bacon ar trebui să primească titlul. El este considerat prima persoană care a codificat metoda științifică în cartea sa din 1620 „Novum Organum”, în care i-a instruit pe cititori să „pregătească mai presus de toate… o istorie naturală și experimentală, suficientă și bună; și aceasta este fundația tuturor, căci nu trebuie să ne imaginăm sau să presupunem, ci să descoperim ce face sau poate face natura”.

A fost Francis Bacon primul om de știință?

De fapt, metodele lui Bacon, pe care acum, din motive care s-au pierdut în istorie, le cunoaștem drept „metoda baconiană”, nu erau exact ceea ce am considera științific astăzi. Dar asta nu înseamnă că nu a fost un pionier: respingând explicit practica standard de atunci de „citește ceva de la Aristotel, citește Biblia, încearcă să găsești o modalitate prin care cele două să se potrivească”, Bacon cu siguranță ne-a oferit spiritul, dacă nu și detaliile științei moderne.

La fel ca Whewell, Bacon a formalizat, în mod argumentabil, ceva ce deja exista sau cel puțin, se îndrepta spre a exista. „În explicarea familiară din manualele școlare a ceea ce a fost important în legătură cu Revoluția Științifică”, nota istoricul Cliff Conner, meritele sunt acordate „’seriei de gânditori europeni’ Francis Bacon, Nicolas Copernic, Tycho Brahe, William Gilbert, Johannes Kepler, Galileo Galilei, René Descartes și Isaac Newton. Activitățile și ideile acestor bărbați domină narativa tradițională”.

Primul om de știință este, de fapt, o persoană de care probabil nu a auzit nimeni

Este cu siguranță adevărat că toți acești bărbați erau remarcabili pentru faptul că au adoptat devreme cercetarea experimentală, dar, de fapt, niciunul dintre ei nu poate pretinde să fie primul.

Bătându-i pe toți cu câteva sute de ani a existat cineva de care probabil nu ați auzit: Hasan Ibn al-Haytham. Născut în jurul anului 965 d.Hr. în ceea ce este acum Irak, Ibn al-Haytham a trăit chiar în mijlocul Epocii de Aur Islamice, perioada care i-a oferit lumii algebra (inițial al-jabr), algoritmi (inițial al-Khwārizmī), progrese semnificative în chimie (inițial al-kīmīā), progrese în astronomie precum prima referință cunoscută la galaxia Andromeda și multe altele.

Dar „între mulțimea de genii din acea perioadă, Ibn al-Haytham se ridică mai sus decât toți ceilalți”, scria Jim Al-Khalili, profesor de fizică teoretică și șef al implicării publicului în știință la Universitatea din Surrey, în 2009.

Savantul musulman l-a întrecut pe Isaac Newton în domeniul optică cu câteva secole: a despărțit lumina în culorile sale constitutive și a descoperit legile refracției; a dovedit experimental că nu emitem raze de lumină din ochi pentru a vedea lucrurile; a inventat chiar și aparatul de fotografiat cu stenopă.

Nefiind mulțumit cu atât, acesta a scris și despre medicină, astronomie și matematică. „Ceea ce… a făcut el și niciun alt savant nu încercase înainte a fost să folosească matematica pentru a descrie și dovedi acest proces. Așa că poate fi considerat primul fizician teoretic”, a comentat Al-Khalili.

Dacă lărgim sensul termenului, putem găsi primul cercetător cu mii de ani în urmă

Dar dacă îl numim „om de știință” pe cel care nu acceptă explicația supranaturală a unui fenomen, ci caută să îl explice rațional și empiric? În acest caz, un singur nume s-ar potrivi cu descrierea, scrie IFL Science.

Thales din Milet a fost un grec antic care a trăit la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului al VI-lea î.e.n., cu suficient de mult timp în urmă încât era deja semilegendar în momentul în care s-a născut Aristotel. În general, el este considerat prima persoană cunoscută care s-a angajat în știință, matematică, filosofie și raționament deductiv; potrivit lui Herodot, care a trăit la aproximativ un secol după Thales, el a prezis corect eclipsa de soare din 28 mai 585 î.Hr., dar nimeni nu știe cum a făcut-o.

Desigur, Thales nu a înțeles totul bine: cea mai mare teorie a lui a fost că tot ce există este făcut din apă și, din păcate, credea că Pământul este plat. Dar, așa cum a spus odată un prinț înțelept, „era puțin confuz, dar avea spiritul potrivit”; și uneori, în știință, asta este tot ce ai nevoie.

Vă recomandăm să citiți și:

Remediile naturale ar putea să ne facă, uneori, mai rău. De ce le preferăm?

A fost inventat lipiciul reversibil care va face reciclarea mai ușoară

De ce sunt obiectele din spațiu rotunde?

O metodă de tratare a apei poate genera energie verde