Câte planete ar putea exista în Centura Kuiper?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un studiu recent investighează posibila existență a planetelor liber plutitoare (FFPs) de dimensiuni comparabile cu Marte, cunoscute și sub denumirile de planete rătăcitoare, planete fără stea sau planete în derivă, care este posibil să fi fost capturate de gravitația Soarelui nostru acum mult timp și să orbiteze în Sistemul Solar exterior la aproximativ 1.400 de unități astronomice (AU) de la Soare. Câte planete ar putea fi în Centura Kuiper?

Pentru context, cel mai îndepărtat corp planetar cunoscut în sistemul nostru solar este Pluto, care orbitează la aproximativ 39 AU depărtare de Soare și face parte și din Centura Kuiper, care se estimează că se întinde până la 1.000 AU distanță de Soare. Câte planete ar putea fi în Centura Kuiper?

Studiul a fost publicat în jurnalul Astrophysical Journal Letters.

Câte planete ar putea fi în Centura Kuiper?

Acest studiu vine în contextul în care oamenii de știință estimează în prezent că miliarde, dacă nu trilioane, de FFP-uri ar putea exista în Calea Lactee, un studiu recent care utilizează date de la Telescopul Spațial James Webb (JWST) al NASA identificând 540 de posibili candidați de planete rătăcitoare de dimensiunile lui Jupiter, dintre care unii sunt presupuși a fi perechi de planete rătăcitoare, numite și planete rătăcitoare binare.

Acesta a fost urmat de un alt studiu recent care a investigat originea și evoluția acestor planete rătăcitoare binare.

Sursa: YouTube

Oamenii de știință presupun în prezent că planetele rătăcitoare se formează din două scenarii: fie fac parte din propriul lor sistem solar, dar sunt apoi ejectate în cosmos, fie se formează în izolare. Dar care este semnificația studierii planetelor liber plutitoare, în general?

Planete liber plutitoare

„Sunt trei domenii interesante de astrofizică din care putem învăța despre planetele liber plutitoare. Primul este formarea sistemului planetar, planetele liber plutitoare sunt, în mod vizibil, produse ale procesului de formare a sistemelor planetare, așa că studierea lor poate ajuta la iluminarea modului în care au apărut sistemele planetare precum al nostru”, spune Amir Siraj, doctorand în Departamentul de Științe Astrofizice la Universitatea Princeton (SUA) și autor al studiului.

„Al doilea este locuibilitatea, planetele liber plutitoare ar putea fi în număr mare în comparație cu planetele legate, deci dacă o fracțiune dintre ele au regiuni cu bugete de energie care pot susține apă lichidă, planetele liber plutitoare ar putea reprezenta colectiv o porțiune importantă de teren locuibil în Univers”, continuă cercetătorul.

Sursa: YouTube

„Al treilea este cu privire la interacțiunile dinamice cu stelele și sistemele planetare, deoarece planetele liber plutitoare nu sunt legate de nicio stea, ele rătăcesc prin galaxie și pot avea interacțiuni dinamice cu multe stele și sisteme planetare diferite”, a mai spus Siraj.

Acest al treilea aspect este cel care l-a influențat pe Siraj pentru acest studiu, în care a explorat probabilitatea ca FFP-urile să fie potențial capturate de propriul nostru sistem solar pe parcursul celor aproximativ 4,5 miliarde de ani ai istoriei sale.

Câte planete ar putea fi în Centura Kuiper și la ce ne ajută să le studiem?

Pentru studiu, Siraj a folosit modele de calculator pentru a simula potențialul capturării FFP-urilor în Sistemul Solar exterior, luând în considerare o mulțime de factori, inclusiv semiaxa mare, excentricitatea și timpurile de observație ale FFP-urilor, scrie Phys.org.

După realizarea a aproximativ 100.000.000 de simulări, rezultatele indică potențialul existenței unui corp planetar de dimensiunile lui Marte sau chiar ale lui Mercur undeva în Sistemul Solar exterior, la aproximativ 1.400 AU depărtare de Soare, Siraj menționând în studiu că distanța ar putea varia între 600 și 3.500 AU. Dar care este semnificația unei planete terestre atât de departe în Sistemul Solar exterior, în comparație cu o planetă gigant de gaz?

„Deoarece această planetă ar fi fost o fostă exoplanetă, studierea sa în detaliu ar dezvălui o bogăție de informații despre modul în care se formează planetele în jurul altor stele. Faptul că este o planetă terestră înseamnă că suprafața sa este probabil stâncoasă, ceea ce este foarte interesant, deoarece înseamnă că studiind suprafața sa am putea învăța noi lucruri despre locuibilitatea exoplanetelor terestre în general”, spune Siraj.

Siraj recomandă în studiul său că munca viitoare ar putea include obținerea unei înțelegeri mai mari a modului în care sunt capturate planetele rătăcitoare, împreună cu investigarea testelor de observație pentru a identifica unde să fie căutate planetele rătăcitoare. El subliniază, de asemenea, modul în care microlentilele au devenit metoda preferată în identificarea planetelor rătăcitoare, pe baza studiilor anterioare.

Vă recomandăm să citiți și:

Telescopul Hubble a observat lumina „interzisă” de la o galaxie spiralată

NASA „a trimis” o pisică în spațiu, la 31 de milioane de kilometri depărtare de Pământ

„Cadou de Crăciun” de la Telescopul Webb! Cum a fotografiat planeta Uranus și inelele sale?

NASA a publicat imagini cu cele două roșii pierdute la bordul Stației Spațiale Internaționale