Sindromul Pica: De ce unii oameni mănâncă hârtie, creioane sau chiar pământ?

Pentru unii poate părea imposibil, dar Maria, o tânără de 20 de ani din Irlanda, tocmai a renunțat la obiceiul de a consuma cuburile cu care se aprinde focul.

„În cea mai mare parte a adolescenței mele, am terminat o cutie de brichete învelite individual la fiecare șase luni. Dar în timpul sezonului de examene, ajungeam la o cutie la trei săptămâni. Lăsam brichetele să se usuce în cutie după ce le deschideam, pentru că așa le preferam.”

• Ce s-a întâmplat după ce oamenii de știință au declanșat mini-cutremure în laborator
• Ar putea ficatul să dețină cheia unor tratamente mai bune pentru cancer?

Mary suferă de sindromul Pica (pronunțat pike-a), adesea clasificat ca fiind o tulburare de alimentație care implică consumul de produse nealimentare.

„Mestecam cauciucurile de la creioane, mâncam hârtie și ceară”

Pica este numele latin al păsării coțofana, care avea reputația de a zbura cu lucruri ciudate în cioc. Sindromul este probabil mai frecvent la copiii mici. Chiar și Maria a început acest obicei, în urmă cu nouă ani, ca un mijloc de autocalmare, potrivit The Guardian.

„Mestecam cauciucurile de la creioane, mâncam hârtie și ceară de lumânare. Toate acestea sunt comune în comunitatea Pica”, spune ea.

De altfel, Mariei întotdeauna i-a plăcut mirosul de benzină și chiar cobora din mașină pentru a-l adulmeca atunci când părinții ei se opreau să alimenteze. Acesta este și motivul pentru care ea s-a oferit voluntară să aprindă focul în serile de iarnă. Atunci când avea 11 ani, după „un eveniment foarte stresant”, ea își amintește: „Am cedat în fața mirosului brichetelor pe care le adulmecasem și le-am gustat”.

Este greu de spus cât de răspândită este Pica, deoarece este puțin studiată și insuficient raportată. În plus, spune dr. Melinda Karth, cercetător în domeniul științelor psihologice și al tulburărilor alimentare la Universitatea Purdue din Indiana, „există variații în definițiile Pica în cadrul studiilor, dar și o reticență a adulților de a recunoaște că mănâncă lucruri anormale”.

Un studiu german cu 2.403 participanți adulți, publicat în 2022, a constatat că aproximativ 5% dintre aceștia au raportat cel puțin un episod de comportament de Pica, în timp ce 1% au spus că acesta era recurent.

Sindromul Pica, asociat adesea cu tulburarea spectrului autist

„Ratele de Pica sunt, de obicei, mai mari la persoanele cu dizabilități intelectuale sau cu leziuni cerebrale, în comparație cu persoanele cu o funcționare cerebrală normală”, spune dr. Karth.

De asemenea, Pica pare să fie cel mai frecventă la tineri, dar acest lucru s-ar putea datora faptului că adulții sunt reticenți în a căuta tratament. În ceea ce îi privește pe copii, Agenția de Securitate Sanitară din Marea Britanie (UKHSA) spune că Pica este adesea asociată cu autismul.

Printre obiectele consumate de persoanele cu sindromul Pica, spune Karth, „vârfurile de creion, creta, ghipsul, pământul și gheața par a fi cele mai frecvente”, dar ceea ce provoacă pofta este la fel de misterios ca și prevalența sa.

Anxietatea poate juca un rol. Unele persoane cu Pica au comportamente obsesiv-compulsive, iar Karth spune că, „deși compulsivitatea obsesivă nu mai este considerată o tulburare de anxietate, aceasta este, de fapt, legată de anxietate”.

Iar impulsivitatea sau compulsivitatea care poate veni odată cu anxietatea joacă un rol important în alte tulburări de alimentație, cum ar fi tulburarea de mâncat compulsiv, sau bulimia nervoasă. O diferență esențială față de majoritatea celorlalte tulburări de alimentație este că, în general, Pica „nu implică nemulțumirea corporală”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mâncarea preferată ar putea fi influențată de „amprenta” unică a limbii

Ce tip de mâncare ar putea face câinii să fie rezistenți la antibiotice?

Mâncatul pe fond nervos împiedică organismul să se recupereze de la stres

Alimentele ultraprocesate nu sunt mai atractive în ochii noștri! Atunci de ce le mâncăm?