Cum ar putea un smartwatch să trateze depresia?

Expertul în psihologie aplicată Joshua Curtiss, de la Northeastern University (SUA), afirmă că același ceas inteligent care numără pașii și orele de somn le poate oferi informații valoroase specialiștilor în sănătate mintală pentru a ajuta în tratarea depresiei.

Tehnologia purtabilă face parte dintr-un focus pe medicina de precizie care le va permite clinicienilor să ajusteze mai bine tratarea depresiei pentru fiecare pacient.

• Ar putea ficatul să dețină cheia unor tratamente mai bune pentru cancer?
• A fost descoperită o mutație genetică rară, nemaivăzută până acum la oameni

Curtiss explică că scopul acestui tip de cercetare a fost să determine dacă pot fi utilizate datele senzoriale pasive pentru a prezice aspectele relevante pentru cercetare, pentru a vedea dacă acestea sunt asociate cu schimbările în severitatea depresiei sau a simptomelor.

Tratarea depresiei ar putea beneficia de pe urma banalului smartwatch

Datele pentru acest studiu provin de la pacienți anonimizați de la Massachusetts General Hospital care au purtat brățara Empatica E3 pentru a-și monitoriza somnul, accelerația și mișcarea, variabilitatea ritmului cardiac și alți indicatori fiziologici.

Modificările în modelul de somn (prea mult sau prea puțin) pot fi simptome ale depresiei, la fel și lipsa activității fizice și izolarea socială. Toate aceste simptome pot fi urmărite cu ajutorul tehnologiei purtabile sub forma ceasurilor inteligente și a smartphone-urilor.

De exemplu, în cazul socializării cu alții, clinicienii pot vedea date pentru a afla cât de des au fost utilizate aplicațiile de mesaje text. Curtiss afirmă că datele senzoriale pasive pot oferi o unealtă incredibilă pentru a obține mai multe informații, care altfel ar fi dificil de obținut.

Acesta precizează că aceste date nu înlocuiesc consultația clinică, ci se combină cu aceasta și cu ceea ce spun pacienții pentru a obține o imagine completă. Dacă datele arată că pacientul nu a avut multă activitate fizică, ceea ce ar putea indica oboseală sau anhedonie (lipsa plăcerii cu privire la viață), clinicianul poate aduce acest lucru în atenția pacientului și poate discuta despre ce se întâmplă, explică Curtiss.

Un exemplu real

Aceeași abordare este valabilă și pentru modelele de somn. Curtiss adaugă că, deși relatările pacienților sunt deosebit de importante, este normal ca aceștia să subraporteze sau să supraaporteze simptomele, fie pentru că au uitat ceva, s-au obișnuit să sufere sau s-au plictisit să completeze chestionarele de sănătate mintală.

Studiul din NEJM dă exemplul unui pacient real numit Joe. Joe îi spune medicului său că se simte mult mai activ și social „și dorm foarte bine!”. Când medicul îi atrage atenția cu delicatețe că datele de pe dispozitivul lui Joe indică faptul că somnul său a fost foarte neregulat în ultimele două săptămâni, Joe recunoaște că a dormit bine doar în ziua anterioară.

Conversația a dus la întrebarea medicului dacă ar putea discuta mai mult despre îmbunătățirea somnului lui Joe. Curtiss spune că, istoric, psihologia clinică și psihiatria au folosit o familie similară de tratamente pentru toate persoanele cu depresie, indiferent de diferențele individuale ale acestora.

Ideea din spatele acestor date este că dacă tratarea depresiei este mai personalizată, individualizată, medicii se pot gândi la diferențele dintre tipurile de tratament sau de psihoterapie pe care i le pot oferi unui pacient. Datele senzoriale pasive reduc semnificativ povara raportării simptomelor de către pacienți prin intermediul mai multor chestionare și îi pot ajuta pe medici să se pună la curent mai rapid cu starea de sănătate mintală a unui pacient nou, scrie Medical Xpress.

Vă recomandăm să citiți și:

Proprietățile antimicrobiene ale sucului de roșii pot ucide una dintre cele mai întâlnite bacterii

Felul în care vedem culorile se schimbă pe măsură ce îmbătrânim

„Efectul fluturelui” ar putea explica unele dintre cauzele autismului

Stresul financiar afectează sănătatea mai mult decât doliul, arată un studiu