O nouă imagine compozită, realizată cu ajutorul celor mai profunde observații cu raze X ale regiunii 30 Doradus, dezvăluie un spectaculos „buchet” cosmic de mii de stele în plină formare. Ce au surprins telescoapele NASA?
„Buchetul” stelar combină date de raze X de la Observatorul Chandra (albastru și verde), date optice de la Telescopul Spațial Hubble (galben) și date radio de la Atacama Large Millimeter/submillimeter Array, ALMA (portocaliu).
Situată la aproximativ 160.000 de ani-lumină distanță, în Marele Nor al lui Magellan (MNM), 30 Doradus, cunoscută și sub numele de Nebuloasa Tarantula, este una dintre cele mai luminoase și dens populate regiuni de formare stelară din apropierea Căii Lactee. Datorită intensității sale, acest obiect cosmic este studiat frecvent pentru a înțelege mai bine procesele de naștere a stelelor.
Cu un rezervor vast de materie interstelară, suficient pentru a alimenta formarea stelelor timp de cel puțin 25 de milioane de ani, 30 Dor este cel mai puternic „leagăn stelar” din Grupul Local, care include Calea Lactee, Norii lui Magellan și galaxia Andromeda, explică Phys.org.
Stelele tinere și masive din 30 Doradus emit vânturi stelare extrem de puternice, care, alături de energia degajată de exploziile stelare anterioare, modelează structura complexă a regiunii, un peisaj impresionant de arce, piloni și bule de gaz fierbinte.
În centrul nebuloasei se află un cluster dens de stele masive, cele mai grele descoperite până acum, având doar 1-2 milioane de ani. În comparație, Soarele nostru, cu o vârstă de aproximativ 5 miliarde de ani, este de peste o mie de ori mai bătrân.
Noul set de date provine dintr-un program extins de observații Chandra, care a dedicat aproximativ 23 de zile pentru studierea acestei regiuni, depășind semnificativ cele 1,3 zile de observație anterioare. Cu ajutorul acestor date, astronomii au identificat 3.615 surse de raze X, incluzând stele masive, sisteme binare, stele aflate în proces de formare și clustere mici de stele tinere.
În plus, observațiile dezvăluie o cantitate semnificativă de gaz difuz fierbinte, provenit din vânturile stelare și din rămășițele exploziilor supernovelor. Aceste date oferă cea mai detaliată imagine cu raze X disponibilă pentru studierea regiunilor de formare stelară și vor rămâne un reper important pentru cercetătorii din domeniu.
Durata extinsă a observațiilor făcute de telescoapele NASA le-a permis astronomilor să monitorizeze modificările în strălucirea în raze X a stelelor din 30 Doradus, în special a celor din sisteme binare. Mișcările acestor stele pot fi urmărite prin variațiile luminozității lor, oferind o perspectivă asupra interacțiunilor lor dinamice.
Un studiu detaliat despre aceste descoperiri a fost acceptat pentru publicare în The Astrophysical Journal Supplement Series și este disponibil pe serverul de preprinturi arXiv.
Astronomii au găsit o megastructură cosmică de 32 de ori mai mare decât Calea Lactee
Este posibil ca viața de pe Venus să ajungă acolo de pe Pământ?