De ce unii oameni călătoresc fără bilet, chiar și atunci când transportul public este foarte ieftin?

În primele șase luni ale experimentului cu tarife de 50 de cenți pentru transportul public din Queensland (Australia), peste 3.000 de persoane au fost amendate pentru neplata biletului, fiecare primind o sancțiune de 322 de dolari australieni (circa 204 dolari americani). În total, amenzile au depășit 1 milion de dolari, iar peste 21.000 de călători au primit avertismente. De ce unii oameni încă evită să plătească transportul public?

Experimentul a fost conceput pentru a stimula utilizarea transportului public și pentru a reduce presiunea costului vieții. Totuși, acesta a scos la iveală un paradox: dacă prețul este aproape inexistent, de ce unii oameni încă evită să plătească transportul public?

• Pungile de perfuzii ar pompa microplastice direct în fluxul sanguin, sugerează oamenii de știință
• Cercetătorii au găsit o legătură între dietă și cancerul pulmonar

Problema nu este doar a Queenslandului, ci este o provocare la nivel național. De exemplu, în New South Wales, evaziunea tarifară costă guvernul aproximativ 80 de milioane de dolari anual.

De ce unii oameni încă evită să plătească transportul public? Cine sunt aceștia?

Un sondaj recent din NSW a identificat mai multe tipuri de călători care nu respectă regulile: cei care călătoresc fără niciun bilet; cei care au un card de plată (Opal), dar uită să îl valideze; și cei care folosesc ilegal tarife reduse (de exemplu, bilete pentru pensionari sau studenți fără a fi eligibili).

Un studiu internațional asupra sistemului de transport din Santiago, Chile, a clasificat evazioniștii în patru categorii: radicali, care văd neplata biletului drept o formă de protest; oportuniști, care evită plata doar atunci când riscul de a fi prinși este scăzut; indiferenți, care uneori plătesc, alteori nu, fără un motiv clar; și acccidentali, care uită să plătească sau întâmpină probleme tehnice.

Un alt studiu din Melbourne a confirmat că factorii sociali și morali au un rol important: unii consideră evaziunea tarifară complet greșită, în timp ce alții analizează riscurile și decid în consecință.

Tarife mai mici = mai puțină evaziune?

Datele inițiale din Queensland sugerează o scădere de 27% a amenzilor pentru evaziune tarifară de la începutul experimentului în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut.

Aceasta confirmă ideea că, atunci când tarifele scad, motivația de a le evita se reduce, dar nu dispare complet. Studiile din Santiago arată că o creștere cu 10% a tarifelor duce la o creștere a evaziunii tarifare cu două puncte procentuale, menționează Phys.org.

De ce unii oameni încă evită să plătească transportul public? Este aceasta o problemă economică sau socială?

Surprinzător, evaziunea tarifară nu este doar o decizie economică, ci și una socială. Atunci când oamenii consideră că sistemul este nedrept (din cauza serviciilor slabe, a prețurilor mari sau a lipsei de investiții), evaziunea tarifară crește.

Mai mult, comportamentul evazionist este contagios. Dacă devine acceptabil într-un oraș sau într-un anumit grup social, se va răspândi rapid.

De obicei, există două soluții: mai multe controale ale biletelor și amenzi mai mari. Dar studiile arată că certitudinea de a fi prins descurajează mai mult decât mărimea amenzii.

Mai simplu spus, vizibilitatea controlorilor contează mai mult decât valoarea sancțiunii. În plus, mulți călători se tem mai mult de rușinea de a fi prinși decât de amendă în sine.

Dacă transportul e aproape gratuit, de ce mai contează evaziunea?

În perioada analizată, venitul pierdut din tarifele neplătite de cei amendați a fost de doar 1.663 de dolari.

La un tarif de 50 de cenți per călătorie, costurile pentru controale, patrule de securitate și procesarea amenzilor ar putea depăși suma pierdută din biletele neplătite.

Totuși, există două motive pentru care autoritățile insistă pe respectarea regulilor: menținerea disciplinei (dacă oamenii se obișnuiesc să nu plătească, ce se va întâmpla dacă tarifele cresc din nou?) și colectarea de date – validarea călătoriilor ajută autoritățile să analizeze cererea și să planifice mai bine rutele și serviciile.

Chiar și în Tallinn, Estonia, unde rezidenții călătoresc gratuit, validarea biletului este obligatorie pentru monitorizarea utilizării sistemului și pentru prevenirea abuzurilor.

Soluția: mai multă încredere, nu doar mai multe amenzi

Experiența Queenslandului arată că simpla aplicare a sancțiunilor nu rezolvă problema. Încrederea în sistem și investițiile în servicii mai bune sunt la fel de importante.

În loc să se concentreze doar pe amenzi și controale, autoritățile ar putea lua în considerare: creșterea frecvenței transportului public pentru a reduce nemulțumirea călătorilor, reducerea barierelor tehnologice (unii oameni uită sau nu știu cum să valideze corect biletele) și campanii de informare pentru a schimba percepția publicului despre importanța plătirii biletelor.

Astfel, Queensland oferă un studiu de caz fascinant: chiar și când transportul public este aproape gratuit, regulile clare și încrederea în sistem rămân esențiale.

Vă recomandăm să citiți și:

Spermatozoizii poartă urmele stresului din copilărie, arată un studiu

Atât femeile, cât și bărbații se simt atrași de parteneri mai tineri

Pentru prima dată, un șoarece cu doi tați a supraviețuit până la vârsta adultă

Spermatozoizii și ovulele cultivate în laborator le-ar putea permite în curând părinților să își personalizeze copiii