Test de cultură generală. De ce murim?

De ce murim? Pentru că celulele noastre mor. Moartea este un proces firesc al corpului uman, deoarece celulele care ne alcătuiesc viața de zi cu zi au un ciclu limitat de existență. În fiecare zi, miliarde de celule din organism își îndeplinesc rolul, apoi mor, fiind înlocuite de altele noi.

De ce murim? Îmbătrânirea este cauzată, în mare parte, de celulele noastre vechi. În interiorul fiecărei celule, există telomeri (structuri aflate la capătul cromozomilor) care conțin informații genetice. La fiecare diviziune celulară, telomerii se scurtează puțin câte puțin.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

La început, acest proces nu are efecte vizibile, deoarece telomerii sunt suficient de lungi. Dar, după un anumit punct, când se scurtează prea mult, celulele încep să piardă informații esențiale și nu mai funcționează corect. Dacă acest proces de „moarte programată” a celulelor se dereglează, pot apărea boli grave precum cancerul sau Alzheimer, explică Live Science.

Și factorii externi grăbesc îmbătrânirea celulelor, cum ar fi expunerea la razele ultraviolete sau la radicalii liberi.

Totuși, există și speranțe. Cercetătorii au reușit să prelungească viața unor organisme precum musculițele, viermii sau șoarecii, folosind tehnici genetice sau metode care imită efectele restricției calorice. Unele studii sugerează că, în viitor, oamenii ar putea trăi până la 140 de ani.

Ce se întâmplă însă în ultimele momente ale vieții? Știm cu exactitate ce pași urmează corpul nostru până la sfârșit, chiar dacă ceea ce se petrece după moarte rămâne un mister.

De ce murim și cum are loc, de fapt, moartea?

Așa cum nașterea este un proces fizic cu etape clare, la fel este și moartea. Fiecare persoană trece prin aceste etape într-un ritm diferit, iar uneori este nevoie de suport medical pentru a face acest proces cât mai liniștit și lipsit de durere.

Pe măsură ce se apropie sfârșitul, majoritatea oamenilor nu mai simt nevoia să mănânce sau să bea. Este ceva normal. Uneori, pot accepta câteva lingurițe de alimente sau lichide doar pentru plăcerea gustului, dar mesele obișnuite devin imposibil de suportat.

Persoanele aflate pe patul de moarte devin din ce în ce mai obosite. Mulți dintre noi știm cum arată această stare de epuizare extremă, cum se simte atunci când suntem doborâți de o gripă severă sau în convalescență după o operație. Totuși, în ultimele zile de viață, somnul nu mai reușește să refacă energia. În schimb, corpul începe să se „închidă” treptat.

Timpul petrecut în stare de veghe scade tot mai mult. Ce pare a fi somn se transformă, de fapt, într-o stare de inconștiență din ce în ce mai profundă. Cei care se trezesc din aceste episoade spun că au avut un somn liniștit, fără să-și dea seama că au fost inconștienți. Este important de știut că inconștiența nu este cauzată de obicei de medicamente, ci de procesul de moarte în sine, explică BBC Science Focus.

Pe măsură ce moartea se apropie, inima începe să bată mai slab, tensiunea arterială scade, pielea se răcește, iar unghiile capătă o nuanță întunecată. Organele interne își încetinesc activitatea odată cu scăderea tensiunii. Pot exista momente de agitație sau confuzie, dar în final persoana se cufundă într-o stare de inconștiență tot mai profundă.

Nu există metode sigure de a afla ce experimentează cineva în timpul procesului de moarte. Cercetări recente arată însă că, chiar și aproape de final, creierul reacționează la sunetele din jur. Nu știm exact dacă muzica sau vocile au sens pentru cel aflat pe moarte, dar prezența și liniștea celor dragi pot aduce confort.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință de la MIT au transformat celulele pielii în neuroni

Test de cultură generală. Ce se întâmplă cu rinichii vechi după un transplant?

O nouă terapie împotriva cancerului „deghizează” tumorile în carne de porc pentru a declanșa atacul imunitar

Ceva miraculos se întâmplă în creierul uman atunci când ne uităm la fotografii cu natură