Sănătatea mintală a tatălui poate afecta copiii timp de ani de zile

Sănătatea mintală a tatălui poate afecta copiii. În cultura populară, tații sunt văzuți ca fiind stoici, sensibili și puternici. Misterul tatălui fericit este atât de puternic încât a devenit o etichetă folosită de celebrități, cărți umoristice și chiar băuturi alcoolice.

Dar realitatea este diferită. Și tații pot suferi de episoade depresive, uneori cu efecte debilitante. Iar potrivit unei cercetări recente realizate de Rutgers Health (SUA), atunci când depresia paternă rămâne nediagnosticată sau netratată, efectele negative asupra comportamentului și dezvoltării sociale a copiilor pot persista ani întregi.

• Oamenii de știință au calculat peste cât timp se va sfârși Universul
• Shoturile cu ghimbir, remediu-minune sau doar un trend scump?

Un studiu publicat în American Journal of Preventive Medicine, coordonat de Kristine Schmitz, profesoară asistentă de pediatrie la Rutgers Robert Wood Johnson Medical School (RWJMS), împreună cu cercetători de la universitățile Princeton și Rider (SUA), a arătat că acei copii expuși la depresia paternă la intrarea la grădiniță sunt mult mai predispuși, la vârsta de 9 ani, să prezinte dificultăți comportamentale și abilități sociale slabe, conform rapoartelor profesorilor.

„Trebuie să luăm în considerare depresia ambilor părinți, nu doar a mamelor. Depresia poate fi tratată, iar pentru a sprijini întreaga familie, pediatrii trebuie să înceapă să discute și cu tații despre acest subiect și să dezvolte intervenții specifice pentru ei”, a spus Schmitz.

Sănătatea mintală a tatălui poate afecta copiii pentru mult timp

În Statele Unite, între 8% și 13% dintre tați sunt afectați de o formă de depresie în primii ani de viață ai copilului. Iar când și mama suferă de depresie postnatală, rata în rândul taților poate urca până la 50%. Totuși, puține cercetări s-au concentrat pe depresia paternală dincolo de perioada imediat următoare nașterii sau pe modul în care sănătatea mintală a tatălui influențează comportamentul copiilor.

Pentru a acoperi această lacună, Schmitz și echipa ei au analizat date din Future of Families and Child Wellbeing Study (FFCWS), un studiu național care a monitorizat nașterile din 20 de orașe mari din SUA între 1998 și 2000, urmărind ulterior evoluția familiilor.

Două puncte-cheie din acest studiu au fost esențiale: evaluarea stării de depresie a taților când copiii aveau 5 ani și evaluările comportamentale completate de profesori când copiii aveau 9 ani.

„Intrarea la grădiniță este un moment esențial în dezvoltarea copilului, iar dificultățile întâmpinate atunci pot influența negativ implicarea și comportamentul în anii de școală primară, iar uneori chiar până în liceu”, au notat cercetătorii.

Ce a arătat studiul?

Comparând datele de la 1.422 de tați, dintre care 74% locuiau cu copiii lor cel puțin jumătate din timp, și pe ale copiilor lor, și ținând cont de factori sociali și economici, precum și de depresia maternă, cercetătorii au reușit să evidențieze o legătură clară între depresia paternă și comportamentul copilului.

De exemplu, copiii ai căror tați au raportat simptome de depresie (cum ar fi tristețe, apatie sau lipsa energiei)  la vârsta de 5 ani a copilului aveau, la vârsta de 9 ani, o probabilitate semnificativ mai mare de a manifesta agitație, opoziție, furie, dar și niveluri mai scăzute de cooperare și stimă de sine.

Potrivit lui Schmitz, mai mulți factori pot explica această legătură. Pe de o parte, depresia poate îngreuna relația părinte-copil, ducând la o susținere emoțională redusă. De asemenea, poate genera conflicte și stres în mediul familial.

Schmitz subliniază că niciun alt studiu realizat la nivel populațional în SUA nu a stabilit o legătură atât de clară între depresia taților și comportamentul copiilor la școală. Rezultatele sugerează că intervențiile menite să identifice și să-i sprijine pr tații care prezintă simptome depresive, precum și pe copiii acestora, ar putea reduce acest impact negativ.

Chiar dacă depresia paternă este asociată cu dificultăți comportamentale ale copiilor, există motive de speranță. Identificarea și intervenția timpurie pot îmbunătăți starea de bine atât a taților, cât și a copiilor, subliniază Medical Xpress.

„Ca părinți, putem fi un model: atunci când avem dificultăți, cerem ajutor. Este o lecție pe care copiii o pot învăța și purta cu ei toată viața”, a spus Schmitz.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. De ce murim?

A fost descoperită legătura dintre căsătorie și demență

De ce piloții de Formula 1 sunt cântăriți după curse?

Vaccinul împotriva herpesului zoster ar putea reduce riscul de demență