Așteptările, poveștile pe care le țesem între realitate și iluzie: Sunt acestea bune sau devastatoare pentru psihic?

Așteptările sunt născociri subtile, uneori utile, alteori otrăvitoare, pe care le construim în minte ca pe niște hărți ale viitorului. Le imaginăm, le hrănim, le transformăm în standarde sau în surse de anxietate. Dar ce sunt ele, de fapt? De ce apar? Și când devin o povară?

Psihologii explică așteptările ca fiind produsul a două forțe: experiența trecută și proiecția viitorului. Creierul uman este un maestru al predicției – analizează tipare, extrapolează, construiește scenarii.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Așteptările sunt, în esență, mecanisme de adaptare. Ne ajută să anticipăm pericolul, să planificăm, să navigăm prin viață cu un simț al controlului.

De unde vin așteptările?

Dar nu toate așteptările sunt la fel. Unele sunt realiste – bazate pe date, pe experiențe concrete. Altele sunt iluzorii – alimentate de dorințe, presiuni sociale sau comparații cu alții. Aici apare primul conflict: atunci când așteptările noastre se lovesc de realitate.

De ce unele așteptări devin toxice?

Studii în domeniul psihologiei sociale arată că așteptările nerealiste sunt una dintre principalele cauze ale frustrării și ale insatisfacției cronice. Un experiment clasic de la Universitatea Stanford a demonstrat că studenții care aveau așteptări exagerate de la propriile performanțe academice suferau niveluri mai mari de stres și burnout, chiar dacă rezultatele lor erau peste medie.

În relații, așteptările pot fi și mai periculoase. Terapeuții de cuplu observă că multe conflicte apar nu din cauza a ceea ce partenerii fac, ci din cauza a ceea ce se așteptau să facă. „Așteptarea este un contract pe care nu l-am semnat niciodată”, spune psihologul John Gottman.

Așteptări vs. Realitate: războiul din mintea noastră

Neuroștiința a descoperit că așteptările activează aceleași zone cerebrale ca și recompensele. Atunci când anticipăm ceva plăcut, creierul eliberează dopamină – același neurotransmițător care apare atunci când obținem efectiv acel lucru. Dar dacă realitatea nu se aliniază cu anticipația, apare disonanța cognitivă – un sentiment de disconfort care ne face să reinterpretăm evenimentele pentru a păstra iluzia controlului.

Aici intervine paradoxul: așteptările ne pot motiva, dar ne pot și sabota. Sportivii de elită, de exemplu, folosesc așteptări pozitive pentru a-și îmbunătăți performanța, dar dacă acestea devin prea rigide, pot duce la anxietate și eșec.

Exemplu concret de așteptare pozitivă la sportivii de elită:

Să luăm cazul Simonei Halep, una dintre cele mai mari jucătoare de tenis din lume. Înainte de un meci important, Simona își poate seta o așteptare realistă și motivantă: „Voi juca agresiv, voi rămâne concentrată pe fiecare punct și voi folosi tacticile antrenate”. Această așteptare o ajută să intre pe teren cu încredere, să se mobilizeze psihic și să își direcționeze energia spre performanță.

În loc să își spună „Trebuie să câștig neapărat” (cerință rigidă), se concentrează pe proces: „Voi da tot ce am” (sau ce pot) în acest meci.

Dă dovadă de auto-eficiență – crede în abilitățile sale datorită antrenamentelor intense, ceea ce stimulează dopamina și o face să se simtă pregătită. Și de flexibilitate mintală – dacă pierde un set, își ajustează tactica fără a se bloca în frustrare.

Dar dacă Simona Halep și-ar spune Trebuie să câștig 6-0, 6-0, altfel sunt un eșec, presiunea ar deveni paralizantă. Așteptarea excesiv de rigidă ar activa cortizolul (hormonul stresului), iar teama de a nu îndeplini standardul i-ar afecta coordonarea și luarea de decizii.

Alt exemplu. Michael Phelps

Antrenorul lui Phelps obișnuia să antreneze învățându-l nu doar mișcările ideale, ci și scenarii de criză (ex.: ochelari care se umplu cu apă). Așteptarea lui nu era doar Voi înota perfect, ci Voi reacționa rapid la orice problemă. Această pregătire mentală i-a permis să câștige aurul olimpic și cu ochelarii defecți, în 2008.

Prin urmare, așteptările pozitive sunt repere, nu lanțuri. Cele mai eficiente combină ambiție cu adaptabilitate – motivând fără a impune perfecțiunea. În sport, afaceri sau în viața personală, diferența dintre o așteptare sănătoasă și una toxică stă în flexibilitatea de a accepta și de a improviza.
Este bine să scapi de așteptări?

Școala budistă spune că renunțarea la așteptări este cheia fericirii. „Așteptarea este rădăcina tuturor suferințelor”, scria Siddhartha Gautama. Dar psihologia modernă oferă o perspectivă mai nuanțată: nu trebuie să renunțăm la așteptări, ci să le redefinim.

Cum să transformi așteptările într-un instrument, nu într-o povară?

Diferențiază între așteptări utile și cele dăunătoare – dacă o așteptare te motivează să acționezi, păstreaz-o. Dacă te paralizează, las-o. Înlocuiește „trebuie” cu „aș vrea” – limbajul schimbă percepția. „Trebuie să fiu promovat” este o cerință rigidă. „Aș vrea să fiu promovat” este o preferință flexibilă. Practică acceptarea incertitudinii – viața este imprevizibilă. Așteptările excesive sunt o încercare de a controla ce nu poate fi controlat.

Așteptările nu sunt bune sau rele în sine – depinde cum le folosim. Ele ne pot ghida sau, dimpotrivă, ne pot trage în jos. Secretul nu este să le eliminăm, ci să le alegem cu înțelepciune. Și poate cel mai important lucru este să ne amintim că, în cele din urmă, viața nu se conformează întotdeauna scenariilor pe care le scriem în minte. Uneori, cea mai frumoasă poveste este cea pe care nu am prevăzut-o.

Surse:

https://www.nature.com/articles/nrn.2015.26

https://www.sciencedirect.com/topics/social-sciences/cognitive-dissonance-theory

https://ed.stanford.edu/news/pressures-succeed-affect-student-health

https://www.theguardian.com/commentisfree/2023/nov/06/try-parenting-the-buddhist-way-drop-your-expectations-and-go-with-the-flow

Vă mai recomandăm să citiți și:

Lecții de prim ajutor psihic. Cum să-ți revii din nimic, fără ajutorul cuiva

Cercetătorii au descoperit că 8 boli psihice au aceeași origine genetică

Oamenii care locuiesc în apropiere de spații verzi au un psihic mai sănătos

ADN-ul misterios din genomul uman ar putea fi de vină pentru tulburările psihice