Nu știi ce simți, dar simți că lipsește ceva? Poate fi trauma neglijării emoționale

Trăim într-o lume în care atenția este mereu împărțită între ecrane, responsabilități și ritmul alert al vieții, astfel că unele nevoi fundamentale ale omului pot fi trecute cu vederea. Printre acestea se numără nevoia de conexiune emoțională, care, atunci când este ignorată în mod repetat, poate duce la neglijare emoțională. Aceasta este o formă subtilă, dar profundă, de suferință psihologică, în care persoana nu primește validarea, atenția sau susținerea afectivă de care are nevoie pentru a se dezvolta sănătos.

Spre deosebire de abuzul emoțional, care implică comportamente active și dăunătoare (critică excesivă, umilire, manipulare etc), neglijarea emoțională este mai greu de identificat pentru că este definită prin lipsa acțiunilor necesare: ignorarea sentimentelor, minimizarea nevoilor emoționale sau absența răspunsurilor afective.

• Astronomii au descoperit un gigant ascuns în „ceața” din jurul unei stele tinere
• Cercetătorii au reușit să crească vase de sânge reale în organe create în laborator

Efecte asupra creierului și dezvoltării emoționale

Cercetările în neuroștiință arată că interacțiunile timpurii cu părinții sau îngrijitorii formează structura emoțională a creierului. Când un copil nu primește răspunsuri la exprimarea emoțiilor, creierul învață să le suprime ori să le ignore. Acest lucru poate duce la dificultăți în regularea emoțiilor (impulsivitate, anxietate, depresie), la probleme de atașament (frică de intimitate sau dependență excesivă de alții) și la stima de sine scăzută (sentimentul că nu ești demn de iubire sau atenție).

Mulți adulți care au suferit din cauza neglijării emoțională în copilărie nu își dau seama de impactul acesteia până când se confruntă cu dificultăți în relații, carieră sau dificultăți în ceea ce privește starea lor mentală de bine.

Unele semne comune includ sentimentul de gol interior, chiar și atunci când totul pare bine. Nu este vorba despre singurătate sau tristețe obișnuită, ci despre o lipsă profundă de conexiune cu sine și cu ceilalți, ca o rădăcină a cărei sete nu poate fi potolită.

Așadar, când emoțiile tale au fost ignorate în copilărie, ai învățat să le îngropi. Poate că ai auzit mesaje precum: „Nu fi plângăcios!”, „Lasă asta, nu e mare lucru!”, „Bărbații nu plâng.” sau „Îți trece până te măriți”.

Aceste mesaje, repetate în timp, te-au învățat să nu te mai asculți. Iar acum, ca adult, e posibil să simți: un fel de amorțire emoțională – nu știi ce simți sau de ce, o dependență de validare externă – aștepți ca alții să-ți spună că ești valoros, o incapacitate de a te bucura de momente fericite – ca și cum fericirea ar fi doar o mască.

Pentru a scăpa de senzația acestui gol interior, primul pas este să accepți că acest gol există și că are o cauză. Nu e un defect al tău, ci un semn că, undeva pe parcurs, emoțiile tale nu au avut spațiu să existe. Încearcă să scrii într-un jurnal: Simt un gol pentru că…. Atunci când am nevoie de susținere, de obicei…

Reînvăță să îți asculți emoțiile. Golul apare pentru că au tăcut anumite părți din tine. Recurge la exerciții simple – întreabă-te: Ce simt acum? (fără judecată) Folosește un „termometru emoțional”: pe o scală de la 1 la 10, cât de puternică e emoția?

Construiește o relație mai bună cu tine. Auto-compasiunea este necesară: vorbește-ți ca unui prieten. Dacă ai greșit, spune-ți: E okay, toată lumea face greșeli. Fă ritualuri de conectare: o plimbare în natură, o baie relaxantă – orice te readuce în prezent.

Conectare autentică cu alții. Golul emoțional se umple prin relații sigure, unde poți fi vulnerabil fără teamă de respingere. Cum? Începe cu mici vulnerabilități: Astăzi am avut o zi grea. Caută oameni care răspund cu empatie – nu pe cei care minimizează ce simți.

Redescoperă pasiunile pierdute. Copilăria neglijată emoțional te poate face să-ți ignori dorințele. Întreabă-te: Ce îmi făcea plăcere când eram mic și am abandonat? Ce aș încerca dacă n-aș avea frică să eșuez?

Acest sentiment nu dispare peste noapte, dar poate fi transformat. Prin răbdare și exercițiu constant, poți învăța să te regăsești și să simți, în sfârșit, că ești întreg.

„Vindecarea începe când permitem emoțiilor noastre să existe fără teamă sau rușine.” – Brené Brown

Dificultatea în a identifica sau exprima emoțiile („Nu știu cum mă simt”), tendința de a minimaliza propriile nevoi („Nu merit să fiu ascultat”), perfecționismul excesiv sau auto-sabotajul (pentru a compensa sentimentul de insuficiență).

Oamenii care au crescut într-un mediu emoțional neglijent tind să reproducă dinamici nesănătoase în relații, și anume alegerea partenerilor distanți emoțional, care le confirmă convingerea că nu merită atenție, dificultatea în a cere ajutor sau a se deschide din teama de a fi respinși, ori comportamentul de people-pleaser (încercarea de a mulțumi pe toată lumea pentru a primi validare).

Cum poți depăși traumele cauzate de neglijarea emoțională?

Primul pas este a admite că ai avut nevoi emoționale neglijate. Acest lucru poate fi dureros, dar este esențial pentru vindecare. Învață să-ți identifici și să-ți validezi emoțiile. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și exercițiile de mindfulness pot ajuta la dezvoltarea inteligenței emoționale. Începe prin a-ți pune întrebări simple: Ce simt acum? De ce mă simt așa? Ce am nevoie în acest moment?

Setează granițe sănătoase. Dacă ai fost obișnuit să fii ignorat, poți avea tendința să tolerezi comportamente nesănătoase din partea altora. A învăța să spui „nu” și a cere respect este extrem de important.

Terapie și suport profesional. Un terapeut specializat în traume sau atașament poate oferi un spațiu sigur pentru procesarea emoțiilor reprimate. Terapia EMDR sau cea de tip atașament sunt foarte eficiente.

Recăpătarea încrederii în sine. Exerciții precum scrisul emoțional (journaling) sau practicarea gratitudinii pot ajuta la reconstruirea stimei de sine.

Neglijarea emoțională lasă răni invizibile, dar nu permanente. Prin conștientizare, autocompasiune și ajutor specializat, este posibil să redescoperi conexiunea cu propriile emoții și să construiești relații mai sănătoase.

Dacă recunoști aceste semne în tine sau în cineva apropiat, nu ignora impactul lor. Caută informații, discută cu un specialist și amintește-ți: a fi văzut, auzit și iubit nu este un privilegiu, ci o nevoie fundamentală.

Surse:

https://www.medicalnewstoday.com/articles/childhood-emotional-neglect

https://www.sciencedirect.com/topics/psychology/emotional-neglect

https://developingchild.harvard.edu/resource-guides/guide-neglect/

https://www.verywellmind.com/childhood-abuse-changes-the-brain-2330401

Vă mai recomandăm să citiți și:

100 de expresii comune care ascund abuzul emoțional – cum le identifici și te protejezi

Cum să tolerezi emoțiile negative și să devii mai rezistent emoțional

Studiu: Tinerii se confruntă cu o criză a bunăstării emoționale și a sensului în viață

4 practici esențiale prin care părinții pot crește copii echilibrați emoțional