Cercetătorii au descoperit cum să-i „dea volum” vocii interioare. Progresele recente în tehnologia interfețelor creier-computer (BCI) ar putea face mai ușoară ca niciodată redarea vorbirii pentru persoanele care și-au pierdut capacitatea de a comunica.
Într-un nou studiu revoluționar, cercetători de la Universitatea Stanford (SUA) au anunțat că au găsit o metodă prin care să-i „dea volum” vocii interioare a persoanelor care nu mai pot vocaliza, reducând considerabil efortul necesar pentru a interacționa cu familia și prietenii, spre deosebire de BCI-urile tradiționale, care le cereau pacienților să depună un efort semnificativ atunci când încercau să vorbească.
Studiul a fost publicat în revista Cell.
Erin Kunz, neurocercetător la Stanford și coautor al studiului, a declarat că ideea de a traduce gândurile direct în vorbire a apărut din grija față de participanții la experimentele BCI, mulți dintre ei suferind de boli precum scleroza laterală amiotrofică (ALS), care slăbește mușchii căilor respiratorii și, în final, face vorbirea imposibilă.
În mod obișnuit, BCI-urile pentru pacienții cu ALS sau alte afecțiuni care împiedică vorbirea le cer acestora să încerce efectiv să articuleze cuvintele, lăsându-i computerului sarcina de a le reda. Dar, așa cum au observat Kunz și colegii săi, acest proces îi obosea vizibil. A apărut întrebarea: dacă am putea sări peste acest efort fizic și să traducem direct gândurile în vorbire?
„Dacă am putea decoda acest lucru, am putea evita efortul fizic. Ar fi mai puțin obositor, ceea ce le-ar permite să folosească sistemul pentru perioade mai lungi”, a spus Kunz.
Casey Harrell, pacient cu ALS și voluntar într-un studiu clinic BCI de lungă durată, deja participase la sesiuni în care încerca să vorbească în timp ce electrozii din creier îi înregistrau activitatea neuronală. Vara trecută, povestea lui a atras atenția publicului, după ce BCI-ul experimental i-a redat abilitatea de a comunica folosindu-se doar de undele cerebrale, de încercările sale de a articula și de înregistrări vechi din interviuri de podcast realizate înainte ca boala să-i răpească vocea.
În noua fază a cercetării, însă, s-a constatat că sistemele nu reușeau să decodeze cu precizie ce cuvinte gândea. Echipa a antrenat atunci modele de Inteligență Artificială (AI) personalizate pentru a lega mai eficient gândurile de cuvinte, reușind să traducă fraze complexe precum „Nu știu de cât timp ești aici” cu mult mai multă acuratețe.
Totuși, lucrând cu un domeniu atât de intim precum gândurile, cercetătorii au descoperit un efect secundar neașteptat: uneori, computerul detecta și reda cuvinte pe care participanții nu intenționau să le spună, divulgând gânduri personale ce nu îi erau destinate comunicării, scrie Futurism.
„Am vrut să aflăm dacă există riscul ca sistemul să decodeze cuvinte pe care subiecții nu doreau să le exprime”, a spus Kunz. Și se pare că răspunsul a fost afirmativ.
Pentru a preveni această invadare a intimității, unul dintre scenariile distopice temute când vine vorba de BCI-uri, echipa Stanford a introdus o „parolă mintală” specială care să activeze și să dezactiveze decodarea. Cuvântul-cheie trebuia să fie suficient de neobișnuit pentru a evita detectarea accidentală, așa că au ales expresia „Chitty Chitty Bang Bang”, titlul unui roman fantasy din 1964 semnat de Ian Fleming.
În mod surprinzător, metoda a funcționat excelent: când participanții își imaginau parola înainte și după fraza dorită, computerul răspundea corect în 98,75% dintre cazuri.
Deși acest studiu-pilot a fost conceput ca o „demonstrație”, după cum a spus Kunz, reprezintă totuși un pas important înainte, reușind să ofere nu doar o metodă mai eficientă de comunicare, ci și o garanție a confidențialității gândurilor utilizatorilor.
De ce dormim diferit în funcție de vârstă?
Strategia foarte simplă prin care putem ușura stresul financiar
Un medicament pentru hipertensiune ar putea încetini îmbătrânirea