O nouă tehnologie de filtrare promite un progres în eliminarea substanțelor chimice „eterne” din apă

Cercetători de la Rice University din SUA au dezvoltat o tehnologie de filtrare care ar putea absorbi anumite substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS), cunoscute drept „substanțe chimice eterne”, de până la 100 de ori mai rapid decât metodele utilizate în prezent. Descoperirea ar putea îmbunătăți controlul poluării și accelera procesele de decontaminare, deși aplicarea la scară industrială rămâne o provocare.

Potrivit unui studiu recent, evaluat de experți independenți, echipa a creat un material de tip hidroxid dublu stratificat (LDH), pe bază de cupru și aluminiu, capabil să absoarbă rapid PFAS cu lanț lung.

• Un element neașteptat a influențat masiv modul în care ne vindecăm
• Test de cultură generală. Care este diferența dintre alcool și etanol?

„Acest material va fi important pentru direcția cercetărilor privind distrugerea PFAS, în general”, a declarat Michael Wong, directorul Institutului pentru Apă al Universității Rice, un centru dedicat cercetării acestor poluanți.

PFAS reprezintă o clasă de peste 16.000 de compuși chimici utilizați pe scară largă pentru a conferi produselor rezistență la apă, pete și căldură. Sunt extrem de persistente în mediu, nu se degradează natural și se acumulează în timp, fiind asociate cu probleme grave de sănătate, inclusiv cancer, afecțiuni renale și hepatice, tulburări ale sistemului imunitar și malformații congenitale.

Tehnologiile actuale de filtrare, precum cărbunele activ granular, osmoza inversă sau schimbul ionic, pot îndepărta PFAS din apă, însă substanțele captate trebuie ulterior stocate ca deșeuri periculoase sau distruse. Distrugerea presupune, de regulă, procese termice la temperaturi foarte ridicate, care pot genera produse secundare toxice sau pot fragmenta compușii mari în alții mai mici. În prezent, nu există o soluție care să distrugă complet PFAS la scară industrială. Noul proces dezvoltat la Rice este diferit, notează The Guardian.

„Metoda noastră non-termică concentrează PFAS la niveluri foarte ridicate, ceea ce face posibilă distrugerea lor fără temperaturi extreme”, explică Wong.

Materialul LDH este încărcat pozitiv, iar PFAS cu lanț lung au sarcină negativă, ceea ce duce la o atracție puternică și la o absorbție rapidă.

„Pur și simplu le absoarbe de până la 100 de ori mai repede decât alte materiale existente”, adaugă cercetătorul.

Ulterior, compușii pot fi încălziți la 400–500 grade Celsius, o temperatură relativ scăzută, suficientă pentru a rupe legăturile dintre carbon și fluor. Fluorul este captat în material sub formă de compuși stabili cu calciu, considerați siguri pentru depozitare în gropi de gunoi.

Un avantaj important este faptul că materialul poate fi reutilizat și integrat în infrastructura de filtrare existentă, reducând costurile de implementare. Totuși, experții rămân prudenți. Laura Orlando, cercetătoare în domeniul PFAS la organizația non-profit Just Zero, avertizează că procesele reale sunt complexe și implică aspecte de siguranță ocupațională, reglementare și autorizare.

„Vom avea nevoie de cât mai multe tehnologii pentru a face față PFAS din apa potabilă. Dacă această soluție va funcționa la scară mare, în tratarea apelor uzate, atunci chiar merită toată atenția”, spune ea.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O tehnologie care ar putea inversa îmbătrânirea, testată în premieră pe oameni

O tehnologie considerată mult timp prea dificilă intră în producția de serie

Cum vrea China să atragă specialiștii în tehnologie din alte țări?

Cu cât s-au îmbogățit giganții din tehnologie după o decizie în favoarea Google?