Ce te face nesigur și cum să dezvolți încrederea în sine: „Încrederea autentică este silențioasă și constantă; aroganța este zgomotoasă și defensivă”

La o primă vedere, un prieten, un coleg, un șef sau omul pe care îl iubești atât de mult pot părea siguri pe ei: vorbesc clar, cursiv, zâmbesc natural și păr a fi mereu pregătiți să preia inițiativa.

La interior, însă, ei știu cel mai bine ce se întâmplă – bătălii între stările și emoțiile contradictorii, de la teamă, ezitare, renunțare, la îndoială, neputință și poate chiar suferință.

• Medicamentele pot afecta microbiomul intestinal pentru mulți ani, indică un studiu
• Indiferent de opțiunea politică, se pare că oamenii care votează trăiesc mai mult

Aceștia sunt oamenii care își pun constant întrebarea: „Oare sunt suficient de bun?” O dilemă împărtășită de milioane de suflete – dorința de a avea încredere în sine și teama că nu o au. Încrederea în propria persoană, prin urmare, nu este un dar magic sau un atribut nativ; este un construct psihologic complex, modelat de experiențe, de mediu și auto-reflecție.

Încrederea în sine: o calitate construită

Specialiștii afirmă că o parte din încrederea în sine este moștenită genetic, dar influența mediului este decisivă. Dr. Susan Harter, psiholog și cercetător în dezvoltarea stimei de sine, subliniază: „Copiii care cresc într-un mediu sigur, unde părinții le validează emoțiile și îi sprijină să depășească provocări adecvate vârstei, dezvoltă o bază solidă de încredere. Lipsa acestei susțineri timpurii poate crea îndoieli persistente.” Astfel, ceea ce unii percep ca o personalitate timidă sau neîncrezătoare poate fi rezultatul unor experiențe repetate de respingere sau critică.

Pilonii încrederii: cunoaștere, competență și limite

Încrederea în sine se sprijină pe trei piloni esențiali: cunoașterea de sine, competența și recunoașterea limitelor. Cunoașterea de sine înseamnă să înțelegi care sunt punctele tale forte și vulnerabilitățile, fără a depinde emoțional de aprobarea celorlalți. Competența se construiește prin practică și experiență, iar acceptarea limitelor – care înseamnă să îți înțelegi punctele slabe fără a te descuraja, transformându-le în puncte de plecare pentru creștere, nu în etichete care te definesc – previne frustrările și epuizarea. Nathaniel Branden, autor și psihoterapeut, explică: „Încrederea în sine nu înseamnă să crezi că ești perfect, ci să știi că poți face față provocărilor realității.”

Ce ne erodează încrederea în sine

În mod paradoxal, unele dintre cele mai frecvente cauze sunt obiceiuri aparent inofensive. Perfecționismul toxic – setarea unor standarde imposibil de atins și autocritica dură la cel mai mic eșec, care distruge orice sentiment de competență. Comparația socială cronică – urmărirea în mod constant a vieților și succeselor altora pe rețelele sociale, alimentând senzația că nu ești de ajuns. Ruminarea eșecurilor – a te concentra obsesiv pe greșeli din trecut, transformându-le dintr-o lecție într-o sentință care definește identitatea. Prietena sau „colaboratorul” toxic: a te înconjura cu persoane care îți minimizează realizările, care îți amplifică defectele sau care oferă doar critici distructive, subminând validarea internă. Sau evitarea constantă a riscului – refuzul de a ieși din zona de confort pentru a evita disconfortul sau posibilitatea eșecului, ceea ce împiedică acumularea de experiențe necesare construirii competenței.

Simptomele lipsei de încredere sunt adesea vizibile. Persoanele nesigure evită contactul vizual, vorbesc încet sau ezitant și amână deciziile din teama de a nu greși. Fraze precum „nu știu dacă pot” sau „poate că nu e suficient” devin obișnuite. În contrast, cei cu încredere sănătoasă în sine se exprimă clar, își asumă responsabilitatea pentru greșeli și solicită feedback constructiv, fără a se simți amenințați. Prezența lor emană calm și echilibru, iar acțiunile lor sunt deliberate și susținute de experiență.

Semnele lipsei de încredere vs. prezența sănătoasă

Există, însă, o diferență subtilă între încredere și aroganță. Persoana încrezătoare își recunoaște valoarea proprie fără a o diminua pe a celorlalți; în vreme ce aroganța exagerează competențele și minimalizează eforturile altora. „Încrederea autentică este silențioasă și constantă; aroganța este zgomotoasă și defensivă,” notează Harter. În viața profesională și personală, această diferență poate face diferența între lideri respectați și indivizi evitați sau criticați, iar în viața personală, de această diferență poate depinde abilitatea de a te bucura de conexiuni autentice și de a trăi în pace cu tine însuți, fără nevoia de comparație constantă.

Cum să recapeți încrederea în sine

În ceea ce privește recăpătarea încrederii în sine, acesta este un proces care cere timp și efort deliberat. Psihologii recomandă începerea cu acțiuni mici și realizabile, cum ar fi notarea progreselor în jurnal, setarea obiectivelor și celebrările succeselor – fie ele unele minore. Expunerea graduală la situații provocatoare, combinată cu feedback constructiv de la mentori sau persoane de încredere, ajută la consolidarea sentimentului de competență. Practici precum mindfulness și terapia cognitiv-comportamentală permit individului să observe gândurile critice fără a se identifica cu ele, reducând anxietatea și nesiguranța.

Beneficiile psihologice ale încrederii

Practic, încrederea în sine nu doar că ne face mai eficienți, ci are și efecte psihologice semnificative. Persoanele încrezătoare raportează niveluri mai scăzute de anxietate și depresie, și se bucură de relații interpersonale mai echilibrate. În context profesional, aceasta facilitează asumarea riscurilor, inițiativa și dezvoltarea carierei, demonstrând că auto-percepția pozitivă este strâns legată de succesul real.

În cele din urmă, încrederea nu se referă doar la modul în care ne văd ceilalți, ci la cum ne raportăm la noi înșine. Iar fundamental încrederii, spun specialiștii, este un mix între acceptarea de sine, curajul de a acționa și respectul față de propria realitate. Și lecția pe care psihologii o repetă constant este aceea care spune că încrederea nu se obține peste noapte, ci se cultivă și se menține prin practică, experiență și auto-reflecție, devenind cea mai solidă armură împotriva nesiguranței și a fricii.

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/Nathaniel_Branden

https://www.betterhelp.com/advice/general/how-does-comparing-yourself-to-others-on-social-media-impact-your-mental-health/

https://www.psychologytoday.com/us/blog/escaping-our-mental-traps/202307/why-are-you-so-unsure

Vă mai recomandăm să citiți și:

În ce angajatori au românii cea mai mare încredere în timpul crizelor?

Postura care conferă încredere: mit sau realitate?

Glumele pot ajuta oamenii să aibă mai multă încredere în știință

Este oficial: un sondaj global confirmă că lumea are încredere în știință!