Știința infirmă mitul geniului nebun

Cum a apărut mitul geniului nebun? Vincent van Gogh și-a tăiat urechea cu un cuțit în timpul unui episod psihotic. Dansatorul de balet Vaslav Nijinsky a dezvoltat schizofrenie și și-a petrecut ultimii 30 de ani din viață într-un spital. Virginia Woolf a trăit cu tulburare bipolară și, simțind apropierea unei noi depresii profunde, și-a pus capăt vieții.

Numeroși artiști celebri au trăit cu boli psihice severe. Catherine Zeta-Jones, Mariah Carey, Demi Lovato, Jean-Claude Van Damme și Mel Gibson au vorbit public despre diagnostice de tulburare bipolară. Yayoi Kusama, Sylvia Plath, Kurt Cobain și Syd Barrett au relatat experiențe de psihoză. În cazul lui Amy Winehouse, Marilyn Monroe și Ernest Hemingway există frecvent speculații privind o posibilă tulburare de personalitate borderline, scrie Phys.org.

• Funcționează sau nu aplicațiile pentru concentrare? Iată ce spune știința!
• De ce nu trebuie să iei decizii atunci când ești stresat și grăbit?

Mitul geniului nebun datează încă din Antichitate. În Renaștere și perioada romantică, unii artiști își cultivau deliberat excentricitatea pentru a se prezenta drept ființe ieșite din comun, ca și cum talentul lor ar fi fost obținut printr-un pact faustic. Pictorul norvegian Edvard Munch își descria „suferințele” drept „parte din mine și din arta mea … distrugerea lor mi-ar distruge arta”. Poeta Edith Sitwell, care suferea de depresie, obișnuia, potrivit relatărilor, să stea întinsă într-un sicriu deschis pentru a-și stimula inspirația.

În 1995, un studiu bazat pe 1.005 biografii publicate între 1960 și 1990 sugera chiar că persoanele din profesiile creative prezintă rate mai ridicate de psihopatologie severă decât populația generală. Acest lucru pare însă să intre în contradicție cu numeroase dovezi care arată că exprimarea artistică este benefică pentru sănătatea mintală.

Ce înseamnă, de fapt, viața de artist?

Realitatea vieții de artist profesionist este mai complexă. Deși mulți raportează un nivel crescut de stare de bine generală, carierele instabile, competiția, presiunea faimei și riscul crescut de abuz de substanțe pot avea un impact psihologic major. Un studiu din 1997 a arătat că, pe măsură ce faima creștea, Kurt Cobain și Cole Porter foloseau tot mai des pronume la persoana întâi în versurile lor, semn al unei focalizări accentuate asupra sinelui.

Cercetările genetice sugerează existența unor factori comuni între creativitate și bolile psihice severe. De exemplu, o variație a genei NRG1 este asociată atât cu un risc crescut de psihoză, cât și cu scoruri mai mari la testele de gândire creativă. Alte studii leagă anumite gene ale receptorilor dopaminei de psihoză și de trăsături creative precum căutarea noutății și inhibițiile reduse, deși rezultatele nu sunt uniforme.

Mitul geniului nebun este o simplificare excesivă

La nivel populațional, legătura nu este clară. Un amplu studiu suedez din 2013, bazat pe datele a 1,2 milioane de persoane pe parcursul a peste 40 de ani, a arătat că oamenii cu schizofrenie, tulburări anxioase sau depresie unipolară sunt, în medie, mai puțin reprezentați în profesiile creative. Singura excepție modestă a fost tulburarea bipolară, asociată cu o probabilitate cu aproximativ 8% mai mare de a avea o profesie creativă. Interesant este însă că rudele apropiate ale persoanelor cu schizofrenie sau tulburare bipolară erau mai frecvent implicate în domenii creative.

Concluzia cercetărilor este că pot exista procese comune între creativitate și unele tulburări psihice, dar legătura este mult mai nuanțată decât sugerează mitul „geniului nebun”. Mai util este să ne concentrăm pe rolul artei ca sprijin pentru sănătatea mintală, unul accesibil tuturor, indiferent dacă trăiesc cu o boală psihică sau doar cu provocările emoționale ale vieții de zi cu zi.

Vă recomandăm să citiți și:

Scanările cerebrale dezvăluie un pericol ascuns în alimentele ultra-procesate

Ceva ciudat se întâmplă cu oamenii care nu mai merg la biserică, au observat cercetătorii

De ce vorbim singuri? Beneficii, explicații științifice și ce spun specialiștii

Stimularea unei singure proteine crește durata de viață și încetinește îmbătrânirea