Printr-un „noroc incredibil”, Telescopul Hubble a surprins o cometă în timp ce se dezintegra

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Spre finalul anului trecut, o cometă s-a dezintegrat în timp ce traversa Sistemul Solar. Printr-un „noroc incredibil”, Telescopul Hubble a surprins această cometă care se dezintegrează, deoarece era îndreptat exact spre ea, fiindcă ținta inițială nu mai putea fi observată.

Hubble a surprins o cometă care se dezintegra. Cometa C/2025 K1 (ATLAS), pe scurt K1, a fost descoperită în mai 2025 cu ajutorul sistemului ATLAS. Avea aproximativ un diametru de 8 kilometri și o compoziție neobișnuită, cu un conținut scăzut de carbon.

• Ce se întâmplă cu creierul persoanelor care lucrează de acasă?
• Primele rezultate ale proiectului JUNO rezolvă misterul celor mai bizare elemente

Pe 8 octombrie 2025, K1 a ajuns la periheliu, punctul cel mai apropiat de Soare, la circa 49 de milioane de kilometri. Astfel de comete nu îi supraviețuiesc de obicei unei apropieri atât de mari, fiind distruse de căldură și de forțele gravitaționale. Inițial, K1 părea că a scăpat intactă, dar ulterior s-a dovedit că nu a rezistat.

Hubble a surprins o cometă care se dezintegra. Ce s-a întâmplat, mai exact?

La începutul lunii noiembrie 2025, cometa a început să se fragmenteze. Mai multe telescoape au observat fenomenul, dar și Hubble, din pură întâmplare. Astronomii încercau, de fapt, să observe o altă cometă în descompunere, însă au fost nevoiți să schimbe ținta, iar exact atunci a început să se destrame K1.

„Uneori, cea mai bună știință se face din întâmplare. A trebuit să alegem o altă țintă, iar în momentul observației, cometa chiar s-a destrămat, o șansă extrem de mică”, a declarat John Noonan.

Imaginile de la Hubble arată cum K1 s-a spart în cel puțin patru fragmente, fiecare cu propria comă (norul de gaz și praf din jurul nucleului). Unul dintre aceste fragmente s-a rupt ulterior în bucăți mai mici.

Ce învățăm din astfel de observații?

Această observație este extrem de valoroasă, deoarece le permite cercetătorilor să reconstruiască în detaliu momentul fragmentării, urmărind traiectoriile resturilor, scrie IFL Science.

Surprinzător, datele au arătat un decalaj între momentul în care s-a rupt cometa și momentul în care a devenit mai luminoasă pentru observatorii de pe Pământ. În mod normal, gheața proaspăt expusă ar trebui să reflecte imediat lumina.

Pentru a explica acest fenomen, cercetătorii au propus două ipoteze: fie un strat de praf acoperă inițial gheața și trebuie îndepărtat înainte de apariția strălucirii, fie căldura pătrunde treptat sub suprafață, acumulând presiune până la o erupție care aruncă praf în spațiu.

„Niciodată până acum Hubble nu a surprins o cometă în fragmentare atât de aproape de momentul în care s-a produs. De obicei, observațiile vin la săptămâni distanță. Aici vorbim de doar câteva zile”, a spus Noonan.

Din păcate, K1 nu mai există ca obiect unitar. Cometa s-a transformat într-un nor de fragmente aflat la aproximativ 400 de milioane de kilometri de Pământ și se îndreaptă spre exteriorul Sistemului Solar, fără să mai revină vreodată.

Studiul a fost publicat în revista Icarus.

Vă recomandăm să citiți și:

Imagini uimitoare de pe Marte dezvăluie una dintre cele mai vechi regiuni cu cratere ale Planetei Roșii

Microbii pot călători prin sistemul solar pe resturi de asteroizi, arată un studiu

Astronomii au observat o galaxie cu tentacule de pe vremea când Universul era mult mai tânăr

Neutrinii ar putea explica de ce materia a supraviețuit după Big Bang