Telescopul Webb a dezvăluit o planetă arsă de steaua sa. Telescopul Spațial James Webb (JWST) a dezvăluit o lume întunecată și pârjolită, care ar putea semăna cu Luna sau cu Mercur, dar care este cu aproximativ 30% mai mare decât Pământul.
Telescopul Webb a dezvăluit o planetă arsă de steaua sa. Descoperirea, descrisă recent de o echipă internațională de astronomi, reprezintă un pas important în caracterizarea exoplanetelor, inclusiv în ceea ce privește analizarea atmosferei, a compoziției suprafeței și a istoriei lor geologice.
Exoplaneta LHS 3844b a fost descoperită în 2018 și se află la aproximativ 50 de ani-lumină depărtare de Pământ. Ea orbitează extrem de rapid o stea pitică roșie, completând o revoluție (un an) în doar 11 ore. Steaua este mult mai mică și mai puțin masivă decât Soarele nostru.
Din cauza proximității extreme față de steaua sa, la doar de trei ori diametrul acesteia, este foarte probabil ca planeta să-și fi pierdut complet atmosfera, bombardată fiind de radiațiile stelare. Rezultatul: o lume stâncoasă, sterilă.
Planeta este, de asemenea, blocată mareic, ceea ce înseamnă că o față este permanent expusă la stea, în timp ce cealaltă rămâne în întuneric perpetuu. Pe partea luminată, temperaturile pot ajunge la aproximativ 1.000 Kelvin (726,85 grade Celsius).
Observațiile anterioare sugeraseră posibilitatea unei activități tectonice, însă noile date indică altceva.
Cercetătorii au folosit instrumentul în infraroșu mediu al lui JWST (MIRI) pentru a analiza planeta. Deși telescopul nu o poate „vedea” direct, el poate măsura radiația termică emisă de suprafață, obținând un spectru, adică o amprentă chimică a materialelor.
Analiza sugerează că suprafața lui LHS 3844b este compusă probabil din bazalt, un tip de rocă vulcanică bogată în fier și magneziu, similară cu rocile de pe Lună sau cu mantaua Pământului.
Acest lucru indică două scenarii posibile: fie planeta încă are activitate geologică, cu plăci sau fluxuri recente de lavă, fie este o lume moartă, acoperită de regolit, adică praf și fragmente de rocă formate prin miliarde de ani de bombardament meteoritic și radiație, scrie ScienceAlert.
Totuși, datele sugerează că nu există o crustă silicioasă asemănătoare celei terestre.
„Se poate concluziona că tectonica plăcilor de tip terestru nu i se aplică acestei planete sau este ineficientă. Această planetă probabil conține foarte puțină apă”, a explicat Sebastian Zieba, de la Harvard & Smithsonian Center for Astrophysics (SUA).
Pentru a determina dacă este o lume „vie” sau „moartă”, cercetătorii au analizat și posibile semnale de activitate vulcanică. Pe Pământ sau pe Io, un satelit activ al lui Jupiter, erupțiile eliberează gaze precum dioxid de carbon sau sulf.
Însă JWST nu a detectat astfel de semnale pe LHS 3844b, ceea ce sugerează că planeta este probabil geologic inactivă, o lume „epuizată”, asemănătoare cu Mercur.
Cercetătorii continuă să analizeze noi date de la JWST pentru a înțelege mai bine textura și compoziția exactă a suprafeței, comparând modul în care lumina este reflectată de roci, praf sau diferite structuri.
„Suntem încrezători că aceeași metodă ne va ajuta să înțelegem natura crustei lui LHS 3844b și, în viitor, a altor exoplanete stâncoase”, a concluzionat cercetătoarea Laura Kreidberg.
Studiul a fost publicat în Nature Astronomy.
De ce nu am găsit încă extratereștri? Paradoxul care îi pune în dificultate pe cercetători
După un secol, cercetătorii au descoperit regula ascunsă care guvernează razele cosmice
Premieră în astronomie: Telescopul Webb a explorat suprafața unui super-Pământ din apropiere