O linie care împarte Pământul în alte două emisfere a fost descoperită recent

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de știință au descoperit o linie de simetrie trecută cu vederea până acum, care împarte Pământul în emisferele estică și vestică. Fiecare dintre aceste emisfere pare să reflecte aceeași cantitate de lumină solară înapoi în spațiu, jucând potențial un rol major în clima planetei.

Cercetătorii din domeniul științelor atmosferice știu de mult timp că Emisferele Nordică și Sudică reflectă cam aceeași cantitate de lumină solară în spațiu. Acest fapt uluitor este cunoscut sub numele de simetria albedoului emisferic și se produce în ciuda faptului că emisferele au mase terestre și modele meteorologice diferite.

• Un studiu dezvăluie că oamenii au o preferință inerentă pentru mișcarea în sens antiorar
• Test de cultură generală. De ce Pământul nu are inele?

Explicația mecanică exactă pentru modul în care simetria nord-sud realizează acest echilibru rămâne un mister, deși se suspectează că cerul mai înnorat din Emisfera Sudică compensează masele terestre extinse și aerosolii generați de oameni din Nord.

Dar, în timp ce explorau dacă Pământul ar putea adăposti și alte axe de echilibru ignorate, Jianhao Zhang de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din SUA (NOAA) și colegii săi au descoperit o altă linie de simetrie. Această linie rulează de-a lungul meridianelor de 27° Est și 153° Vest, trecând prin Europa, Turcia, Africa și Alaska, împărțind planeta în jumătăți care reflectă aproximativ aceeași cantitate de lumină solară.

Zhang și colegii săi au făcut această descoperire utilizând date continue colectate timp de 25 de ani, între 2001 și 2025, de la sateliții CERES ai NASA. Datele se referă la cantitatea de energie solară reflectată în spațiu. Clima este controlată de cantitatea de lumină solară care este fie absorbită de Pământ, fie trimisă înapoi în afara atmosferei.

Mecanismul din spatele echilibrului

Totalul acestui echilibru este cunoscut sub numele de Bugetul de Radiații al Pământului (ERB); când acesta se află la echilibru, temperatura medie a planetei rămâne stabilă, dar când este dezechilibrat, se produc schimbări climatice și încălzire globală.

Folosind aceste date, echipa a stabilit categorii diferite pentru albedou, inclusiv câtă lumină solară a fost reflectată de oceanele fără gheață și câtă a fost reflectată de masele terestre. Apoi, au testat aceste categorii în raport cu modelele climatice înainte de a secționa digital planeta în diferite zone pe latitudine, pentru a explora modul în care lumina se reflectă în puncte diferite.

Aici au descoperit noile emisfere Estică și Vestică, pe baza cantităților lor aproape egale de reflexie. Aceste două jumătăți au aproape aceeași cantitate de apă fără gheață, o acoperire similară cu nori și cantități aproape egale de radiație solară reflectată de cerul senin.

„Ceea ce m-a convins că această simetrie Est-Vest este profund remarcabilă se rezumă la trei caracteristici cheie: unicitatea sa, persistența sa și ceea ce am numit tripla sa simetrie”, a scris Zhang într-un articol din Nature.

O linie de simetrie trecută cu vederea până acum

Această triplă simetrie se referă, în primul rând, la faptul că este unică. Este singura linie unde acest echilibru are loc pe direcția Est-Vest. În al doilea rând, simetria este persistentă, deoarece nu variază pe glob de-a lungul timpului, a rămas ancorată încă din 2001, de când au fost colectate primele date. În al treilea rând, și cel mai important, cele două jumătăți ale planetei au o acoperire aproape identică de ocean fără gheață și uscat, permițând componentelor de cer senin și cer înnorat să se echilibreze perfect una pe cealaltă.

Zhang și echipa sa sunt de părere că mecanismul care determină acest echilibru este fenomenul El Niño–Oscilația Sudică (ENSO).

„Când ne-am uitat la ușoarele oscilații de la an la an în longitudinea exactă a acestei simetrii, am găsit o corelație statistică robustă cu istoricul ENSO. Ipoteza noastră de lucru este că circulația Walker, adică circulația atmosferică la scară largă care leagă sistemele de nori din Pacificul tropical și dincolo de el, acționează ca un mecanism masiv de ajustare planetară”, a scris Zhang.

Implicații semnificative pentru știința climei

„În timpul anilor La Niña, Emisfera Estică reflectă puțin mai multă lumină solară; în timpul lui El Niño, Emisfera Vestică preia conducerea. Deplasarea înainte și înapoi a circulației Walker reorganizează nebulozitatea și lumina solară reflectată, ancorând practic simetria pe termen lung la 27°E.”

Departe de a fi doar o informație curioasă, această descoperire are implicații semnificative pentru știința climei. Simetria Est-Vest oferă oamenilor de știință o nouă modalitate de a verifica modelele climatice existente și viitoare, scrie IflScience.

Un model corect ar trebui nu doar să reproducă totalul luminii solare reflectate la 27°E, ci și să reproducă componentele de cer înnorat și fracțiunea de ocean de la bază. Astfel, noua simetrie oferă o metodă de validare a modelelor.

În plus, noile rezultate avertizează împotriva intervențiilor climatice, cum ar fi geoingineria solară. Simetria Est-Vest demonstrează încă o dată cât de complexă și profund interconectată este clima Pământului.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Simetria ciudată dintre emisferele Pământului pare să se destrame

Unde se află unul dintre cele mai mari zăcăminte de rubine din emisfera nordică

Ecosistemul Emisferei Sudice se reface mult mai uşor în urma coliziunilor Pământului cu asteroizii

O fosilă de reptilă marină polară este cea mai veche găsită vreodată în emisfera sudică