Acum 4.000 de ani, oamenii au târât pietre uriașe pe distanțe de zeci de kilometri pentru a crea un monument

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Acum 4.000 de ani, oamenii au târât pietre uriașe pentru a crea un monument. Constructorii preistorici erau extrem de pretențioși și hotărâți, genul de oameni care ar fi trimis un manager de proiect modern direct la pensie. Deși aveau în apropiere depozite cu roci potrivite, se pare că cei care au construit monumentul megalitic Devil’s Arrows au preferat să transporte stâlpi de piatră de câte 25 de tone pe o distanță de peste 18 kilometri prin nordul Angliei.

Oamenii au târât pietre uriașe pentru a crea un monument. Devil’s Arrows este un ansamblu de pietre verticale amplasat în apropierea orașului Boroughbridge, în North Yorkshire, Anglia. Cele trei pietre care se păstrează astăzi sunt dispuse inegal pe o axă orientată nord-nord-vest/sud-sud-est, pe o lungime de 179 de metri. Cea din sud are 6,9 metri înălțime, cea centrală 6,7 metri, iar cea din nord 5,5 metri.

Se crede că a existat cândva și o a patra piatră, la doar câțiva metri de cea centrală, însă aceasta a dispărut înainte de apariția primelor documente moderne.

Legenda locală spune că pietrele au fost aruncate de diavol, care s-ar fi aflat pe Howe Hill și le-ar fi azvârlit asemenea unor sulițe spre un oraș din apropiere. În realitate, ele au fost amplasate acolo în urmă cu aproximativ 4.000 de ani și este posibil să fi servit drept punct de întâlnire pentru ceremonii ritualice.

Oamenii au târât pietre uriașe pentru a crea un monument. De unde au fost aduse pietrele?

Pe baza aspectului pietrelor, cercetătorii presupuseseră anterior că acestea proveneau de la Plumpton Rocks, aflat la aproximativ 13 kilometri distanță. Deși și aceasta era o distanță considerabilă, se pare că constructorii preistorici au ignorat sursa mai apropiată și au ales una aflată și mai departe. Arheologi și geologi de la Curtin University (Australia) și University of York (Anglia) au analizat recent granulele de la suprafața pietrelor și au descoperit că acestea sunt legate direct de un alt depozit de roci, Brimham Rocks, aflat la aproximativ 18 kilometri distanță.

„Cercetările noastre arată că aceste pietre nu au fost pur și simplu luate din cea mai apropiată sursă disponibilă, ci au fost alese în mod deliberat dintr-un peisaj dificil, aflat la 18 kilometri distanță”, a declarat dr. Anthony Clarke, autorul principal al studiului, de la Universitatea Curtin.

„Fiecare piatră cântărește peste 25 de tone, astfel că transportarea lor ar fi necesitat o planificare, o coordonare și abilități inginerești extraordinare”, a adăugat el, citat de IFL Science.

Un tipar similar, întâlnit și la alte monumente britanice

Această preferință pentru surse îndepărtate nu este unică. Stonehenge, din sudul Angliei, are o poveste similară și greu de explicat: piatra Altarului, aflată în centrul monumentului, provine din nord-estul Scoției, aflat la aproximativ 700 de kilometri distanță.

Eficiența și comoditatea nu par să fi fost priorități pentru comunitățile preistorice. În schimb, acestea alegeau pietre provenite din locuri mult mai îndepărtate decât era necesar, fie din motive legate de aspect sau calitate, fie din considerente mai profunde.

„Aceste rezultate arată că comunitățile antice făceau alegeri deliberate și pline de semnificație în privința originii pietrelor. Ele evidențiază importanța peisajului și a sistemelor de credințe comune, precum și efortul remarcabil necesar pentru transportarea și ridicarea unor pietre de asemenea dimensiuni”, a declarat dr. Jim Leary, coautor al studiului, de la Universitatea din York.

Pentru a afla mai multe, cercetătorii intenționează să efectueze săpături atât la Devil’s Arrows, cât și la Brimham Rocks, pentru a înțelege mai bine legătura dintre monument și locul de unde provin pietrele.

„Acești pași ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine când au fost transportate pietrele și cum au fost construite aceste monumente extraordinare”, a spus Clarke.

Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the Royal Society A: Mathematical, Physical and Engineering Sciences.

Vă recomandăm să citiți și:

Calul troian, misterul pe care nici Homer nu l-a explicat. Ce cred astăzi arheologii

Ziua în care murea ultimul monarh al Egiptului. Povestea ei avea să fie cunoscută milenii mai târziu

Cenușa de la Pompeii dezvăluie cum mirosea orașul condamnat acum 2.000 de ani

Cum își curățau dinții egiptenii acum 5.000 de ani. Prima pastă de dinți conținea ingrediente neașteptate