Cercetătorii au identificat două subtipuri distincte de autism. Autismul este o afecțiune complexă care se manifestă diferit de la o persoană la alta, iar identificarea unor subtipuri clare a reprezentat pentru mult timp o provocare pentru comunitatea științifică. Un nou studiu internațional sugerează însă că ar putea exista un progres important în această direcție.
Cercetătorii au identificat două subtipuri distincte de autism pe baza modului în care sunt conectate diferite regiuni ale creierului. Descoperirea a fost confirmată atât la oameni, cât și la șoareci, printr-o metodă de analiză comparativă între specii.
Studiul a analizat scanări cerebrale provenite de la 940 de copii și tineri cu autism, 1.036 de persoane neurotipice și mai multe modele de șoareci cu trăsături asemănătoare autismului.
Au fost identificate două grupuri principale:
Grupul cu hipoconectivitate, caracterizat printr-o conectivitate cerebrală redusă. În acest caz, activitatea cerebrală era asociată cu gene implicate în funcționarea sinapselor, structurile care permit comunicarea dintre neuroni.
Grupul cu hiperconectivitate, caracterizat printr-o conectivitate cerebrală crescută. Acest tipar era legat de gene asociate sistemului imunitar și de forme ușor mai severe de autism.
Faptul că aceleași tipare au fost observate atât la oameni, cât și la animale oferă dovezi solide că aceste subtipuri au o bază biologică reală, notează ScienceAlert.
Autorii studiului consideră că rezultatele ar putea deschide calea către terapii și programe de sprijin mai personalizate. În locul abordării generale de tip „o singură soluție pentru toți”, tratamentele ar putea fi adaptate în funcție de mecanismele biologice specifice fiecărui subtip.
Totuși, cercetătorii subliniază că mai este mult de lucru. Doar aproximativ un sfert dintre persoanele cu autism incluse în analiză s-au încadrat clar în unul dintre cele două subtipuri identificate, ceea ce sugerează că ar putea exista și alte categorii încă nedescoperite.
În prezent, autismul este descris adesea ca un „spectru”, pentru a reflecta varietatea modurilor în care persoanele autiste comunică și se comportă. Unii specialiști consideră însă că această descriere nu surprinde pe deplin diversitatea biologică a afecțiunii și susțin dezvoltarea unor modele mai precise de clasificare.
Studiul li se alătură altor cercetări recente care au încercat să împartă autismul în mai multe tipuri, folosind fie trăsături comportamentale, fie momentul apariției simptomelor. Împreună, aceste eforturi urmăresc să ofere o înțelegere mai detaliată a autismului și să îmbunătățească diagnosticarea și tratarea.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature Neuroscience.
O doză uriașă de psilocibină a avut un efect incredibil asupra demenței
Cât sport trebuie să faci ca să trăiești mai mult și mai bine?
Primul vaccin fără ace și creat de Inteligența Artificială a trecut de testele pe oameni
De ce căscăm atunci când spunem „Tatăl Nostru”? Știința explică ce se întâmplă în timpul rugăciunii!