Ar fi putut Pământul să trimită forme de viață către Europa, luna lui Jupiter?

Osmanov a calculat probabilitatea ca particulele de praf atmosferic care conțin bacterii vii să fi fost aruncate în afara puțului gravitațional al Pământului și să fi călătorit până la Europa.

Acolo, ele ar fi putut ajunge fără a fi distruse, croindu-și drum prin crăpăturile din crusta de gheață a satelitului, sub care se ascunde un ocean vast de apă lichidă.

Conceptul de panspermie, transportul vieții simple prin univers via meteoriți, asteroizi sau comete, este discutat de decenii. Osmanov analizează însă problema „panspermiei inverse”.

În studiile sale anterioare, el a demonstrat că, în decurs de 5 miliarde de ani, grăunțele de praf pot călători în mediul interstelar pe distanțe de sute de parseci, ajungând la mii de sisteme stelare.

Analiza lui Osmanov este împărțită în trei etape fundamentale. Mai exact dacă pot particulele de praf care transportă viață să evadeze din câmpul gravitațional al Pământului? A doua vizează posibilitatea ca aceste particule să aterizeze pe Europa fără a fi distruse. Iar ultima presupune că odată ajunse, pot ele să penetreze crusta groasă de gheață pentru a ajunge în ocean?

Un fenomen continuu în ultimele 3,5 miliarde de ani

Particulele de praf de aproximativ un micron pot conține colonii strânse de bacterii de dimensiuni similare. Pentru ca acestea să supraviețuiască, temperatura lor nu trebuie să depășească circa 27°C, scrie Phys.org.

Cercetătorul arată că praful este ridicat de turbulențele atmosferice până la 150 de kilometri altitudine. Acolo, în urma coliziunilor cu praful cosmic, particulele pot primi o viteză de până la 14 km/s, depășind viteza de evadare a Pământului (11,2 km/s).

Acest fenomen s-ar fi putut produce continuu în ultimele 3,5 miliarde de ani, de când viața simplă există pe planeta noastră.

După ce părăsesc Pământul, asupra particulelor acționează trei forțe: presiunea radiației solare, gravitația lui Jupiter și rezistența mediului interstelar. Calculele indică faptul că viteza particulei la atingerea sistemului jovian este de 20,1 km/s.

Din cauza căldurii generate la impact, doar particulele care intră sub un unghi extrem de mic, de doar 1 grad față de suprafață, pot supraviețui, ceea ce înseamnă o rată de supraviețuire de aproximativ 3 dintr-o mie.

O ipoteză fascinantă

Cu toate acestea, volumul total este uriaș: Osmanov estimează că circa 300 de milioane de astfel de particule terestre ating suprafața Europei în fiecare secundă.

Deși bacteriile care ajung pe Europa sunt dezactivate de radiații în aproximativ 10.000 de ani, dinamica gheții satelitului le oferă o șansă. Din cauza forțelor mareice titanice exercitate de Jupiter, între 20% și 40% din gheața Europei suferă fracturări constante.

Simulările arată că anumite regiuni înghețate se pot topi complet în circa 1.000 de ani, transportând bacteriile în oceanul de dedesubt. Vom putea verifica această teorie uimitoare în viitorul apropiat: Agenția Spațială Europeană (ESA) intenționează să lanseze o misiune cu un lander spre Europa în 2027, dotat cu sonde capabile să străpungă gheața pentru a căuta direct urme de viață.

Cometele ar fi transportat ingredientele vieții pe Europa, luna lui Jupiter

Există cu adevărat extratereștri? Europa, luna lui Jupiter, ar putea deține răspunsul

Dovezile existenţei vieţii extraterestre pe Europa, luna lui Jupiter, s-ar putea afla la câţiva centimetri de suprafaţa

Europa, luna lui Jupiter, ar putea găzdui viaţă extraterestră. Anunţul făcut de NASA