Un nou studiu bazat pe datele Telescopului Spațial James Webb dezvăluie secretele unui obiect unic: o lume uriașă și roz, cu nori sărați și o atmosferă în care există substanțe chimice uimitoare.
„Planeta Roz este cel mai rece companion descoperit vreodată cu instrumente terestre”, explică Aneesh Baburaj, cercetător postdoctoral la Northwestern University și autor principal al studiului.
„Multe echipe au încercat să îi studieze lumina, dar era prea slabă pentru telescoapele de la sol. A fost ținta ideală pentru JWST.”
Descoperit în 2013 la mai puțin de 60 de ani-lumină de Pământ, obiectul numit GJ504b orbitează o stea asemănătoare Soarelui la o distanță uriașă, de peste 40 de ori mai departe decât distanța de la Pământ la Soare, depășind chiar și orbita lui Pluto.
Oamenii de știință nu au stabilit dacă GJ504b este o planetă masivă sau o pitică maro (o stea ratată). Din acest motiv, autorii o numesc un „companion de masă planetară”.
Noua analiză spectrală a adus estimări actualizate: deși este cu 10% mai mică decât Jupiter ca volum, ea este de 25 de ori mai masivă și mult mai bătrână decât se credea (între 2,5 și 4,5 miliarde de ani). Temperatura sa este relativ scăzută pentru un astfel de gigant: doar 290°C.
Atunci când cercetătorii au introdus datele JWST în modelele astrofizice, a apărut o anomalie termică ciudată: o „regiune izotermă” inexplicabilă, ca și cum ar fi lipsit o sursă de opacitate în atmosferă. Modelele au redevenit plauzibile din punct de vedere fizic doar atunci când simulările au inclus o pătură de nori sărați.
„Am testat trei tipuri diferite de nori, iar cei de sare s-au potrivit cel mai bine. Aceștia au atenuat amprenta moleculelor ascunse mai adânc în atmosferă”, afirmă Baburaj.
Acești nori exotici ar putea fi compuși din clorură de potasiu sau sulfură de zinc. Pe lângă sare, în atmosfera roz se mai găsește un amestec toxic de vapori de apă, monoxid de carbon, metan, amoniac și hidrogen sulfurat, scrie ScienceAlert.
Analiza spectrală sugerează, de asemenea, că profilul de elemente grele al lui GJ504b este îmbogățit cu carbon, oxigen și sulf în raport cu steaua sa, o caracteristică pe care o împarte cu Jupiter din sistemul solar. Acest indiciu trimite spre ideea că GJ504b s-a format ca o planetă dintr-un disc protoplanetar de resturi, și nu ca o stea ratată.
Studiul marchează o premieră în utilizarea JWST pentru descifrarea lumilor reci și cețoase.
Locul de pe planetă în care o dată pe an se adună cei mai mulți șerpi
Telescopul Webb a dezvăluit o planetă arsă de steaua sa
Un cercetător ar fi găsit o scurtătură către Marte. În cât timp am putea ajunge la Planeta Roșie?