Oamenii de știință au găsit urme de viață străveche într-un loc în care nimeni nu se aștepta

Ridurile ciudate din rocile marocane antice ar putea fi amprentele conservate ale unor microbi din adâncurile mării care au trăit fără lumina soarelui acum 180 de milioane de ani.

În timp ce explora relieful abrupt al Văii Dadès din Maroc, dr. Rowan Martindale, geobiolog la Universitatea din Texas la Austin, a observat o anomalie structurală izbitoare.

Pe suprafața unor strânse formațiuni de roci numite turbidite, adică depozite formate prin avalanșe subacvatice de noroi și nisip, se aflau tipare ondulate deosebit de fine.

„Am fost uimit să văd aceste structuri ridate!”, își amintește Martindale, care analiza situl alături de Stéphane Bodin de la Universitatea din Aarhus. Descoperirea, publicată în revista Geology, a declanșat rapid uimire în comunitatea științifică.

Structurile ridate reprezintă mici creste și adâncituri fosilizate, lăsate în urmă de coloniile microbiene care se dezvoltă sub formă de covoare bacteriene. Aceste amprente biologice sunt extrem de fragile. De regulă, ele sunt distruse de vietățile marine care sapă în sedimente, motiv pentru care sunt rar întâlnite în roci mai tinere de 540 de milioane de ani.

O anomalie structurală izbitoare

Mai mult, în mod tradițional, geologii asociază aceste riduri cu algele fotosintetice care au nevoie de lumină, găsindu-le exclusiv în apele de coastă puțin adânce.

Însă rocile din Maroc s-au format în urmă cu 180 de milioane de ani, într-un abis oceanic situat la cel puțin 180 de metri adâncime, unde lumina solară nu poate pătrunde. Conform dogmelor actuale, aceste structuri pur și simplu nu ar fi trebuit să existe acolo.

Pentru a valida această anomalie, echipa a efectuat analize chimice riguroase. Rezultatele au indicat concentrații ridicate de carbon direct sub riduri, confirmând activitatea biologică. Răspunsul la misterul absenței luminii a fost oferit de tehnologia oceanografică modernă.

Rocile s-au format în urmă cu 180 de milioane de ani

Submersibilele actuale au filmat covoare microbiene similare la adâncimi mari. Aceste ecosisteme nu se bazează pe fotosinteză, ci pe chemosinteză, un proces prin care bacteriile generează energie din reacții chimice, folosind compuși precum metanul sau hidrogenul sulfurat, scrie Sciencedaily.

În urmă cu 180 de milioane de ani, avalanșele submarine transportau nutrienți în abis. În perioadele de liniște dintre avalanșe, microbii chemosintetici prosperau pe aceste sedimente, creând texturile ridate.

Ulterior, alte fluxuri de resturi au acoperit rapid și au conservat aceste amprente fosile. Descoperirea rescrie ghidurile de căutare a vieții timpurii. Până acum, geologii ignorau turbiditele adânci, considerându-le medii sterile. Extinderea căutărilor în zonele abisale ar putea dezvălui capitole complet neștiute din istoria evolutivă a Pământului și, potențial, a altor planete.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Roverul Perseverance a ajuns în „Vestul Sălbatic” și a descoperit unele dintre cele mai vechi roci de pe Marte

Rocile aduse de misiunile Apollo dezvăluie că Luna a avut un câmp magnetic mai puternic decât Pământul

Rocile spațiale antice ar putea deține secretul pentru mineritul de asteroizi

Mister elucidat! De ce unele roci de pe Lună sunt extrem de magnetice?