Aceeași semnătură chimică necunoscută a fost detectată pe Pluto și pe Titan. Două lumi aflate aproape la extremele opuse ale Sistemului Solar le-au oferit astronomilor un mister complet neașteptat. Observațiile realizate cu Telescopul Spațial James Webb (JWST) au scos la iveală o semnătură chimică necunoscută atât pe Titan, cea mai mare lună a lui Saturn, cât și pe Pluto.
Aceeași semnătură chimică necunoscută a fost detectată pe Pluto și pe Titan. Titan, cea mai mare lună a lui Saturn, este acoperită de o crustă de gheață, are lacuri de metan și etan lichid și o atmosferă densă, bogată în azot și hidrocarburi. Planeta pitică Pluto, aflată la o distanță medie de patru ori mai mare față de Soare decât Saturn, este o lume înghețată, modelată de criovulcani. Deși cele două corpuri cerești diferă considerabil prin temperatură, presiune și geologie, ambele au atmosfere în care lumina solară declanșează reacții chimice complexe.
O echipă condusă de astronomul Bruno Bézard, de la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS), a analizat datele de la JWST și a identificat o caracteristică spectrală care nu îi corespunde niciunei substanțe cunoscute.
Studiul a fost acceptat pentru publicare în revista Astronomy & Astrophysics și este disponibil pe platforma arXiv.
Titan este considerat unul dintre cele mai bune laboratoare naturale pentru studierea chimiei prebiotice, adică a proceselor chimice care pot preceda apariția vieții. Atmosfera sa bogată în azot și metan, împreună cu lumina solară, particulele energetice, ploile și lacurile, favorizează formarea unei game variate de compuși organici.
Cercetătorii au folosit JWST pentru a studia compoziția și atmosfera satelitului natural, însă au observat o linie de absorbție în spectrul infraroșu care nu putea fi identificată. Semnalul a fost detectat independent de două instrumente diferite ale telescopului, ceea ce exclude aproape complet posibilitatea unei erori tehnice.
În spectroscopie, fiecare atom sau moleculă lasă o „amprentă” proprie prin modul în care absoarbe și emite lumina. Faptul că această amprentă nu se potrivește cu niciun compus cunoscut sugerează existența unei molecule sau a unui material care încă nu a fost identificat, explică ScienceAlert.
Surpriza a devenit și mai mare atunci când aceeași semnătură a fost observată și pe Pluto, unde apare chiar mai intens decât pe Titan. Analizele indică faptul că semnalul provine de la suprafața ambelor corpuri cerești și nu din atmosferă.
Cercetătorii au comparat semnalul cu zeci de compuși, inclusiv benzen, propadienă, cetenă și acetilenă, însă niciunul nu s-a potrivit suficient de bine pentru a confirma identitatea substanței. Este posibil ca molecula responsabilă să fie una deja cunoscută, dar care, în combinație cu alți compuși sau într-o altă formă fizică, să absoarbă lumina diferit față de experimentele de laborator.
Viitoarele observații ale lui JWST ar putea arăta cum este distribuit acest semnal pe suprafața lui Titan. De asemenea, misiunea Dragonfly a NASA, care este programată să ajungă pe satelit la mijlocul anilor 2030, ar putea identifica direct compusul cu ajutorul spectrometrului de masă de la bord.
Până atunci, misterul rămâne nerezolvat și sugerează că Sistemul Solar ascunde procese chimice mult mai complexe decât se credea până acum.
A fost confirmat! Cât de bătrân este cel mai vechi crater de impact din lume?
Cercetătorii SETI ar fi descoperit de ce nu am detectat încă niciun semnal de la extratereștri
Inteligența artificială descifrează secretele celor mai grele elemente din Univers