De ce unii oameni nu se pot bucura de lucruri bune. Psihologia anhedoniei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Există oameni care, atunci când primesc o veste bună, constată că bucuria pe care o așteptau pur și simplu nu apare. Pot obține ceva ce și-au dorit mult timp, se pot întâlni cu oameni dragi sau pot reveni la activități care altădată le făceau plăcere, fără să mai simtă aceeași satisfacție. În psihologie și psihiatrie, diminuarea capacității de a simți plăcere este cunoscută sub numele de anhedonie.

Termenul „anhedonie” a fost introdus la sfârșitul secolului al XIX-lea de psihologul francez Théodule Ribot pentru a descrie diminuarea sau pierderea capacității de a simți plăcere. Astăzi, anhedonia este considerată unul dintre simptomele importante ale depresiei, dar poate apărea și în alte tulburări psihice. Spre deosebire de tristețe, care presupune o stare emoțională negativă, anhedonia se referă în primul rând la diminuarea interesului sau a plăcerii față de experiențe care înainte erau satisfăcătoare.

Câteva exemple concrete ajută la înțelegerea fenomenului. O persoană primește o promovare la locul de muncă, un moment care în mod normal i-ar fi adus bucurie, dar constată că nu simte decât o ușurare neutră. Cineva gustă din mâncarea preferată și, deși știe că înainte îi făcea plăcere, acum nu mai simte același lucru. O altă persoană ascultă muzica pe care a iubit-o ani întregi și nu mai are aproape nicio reacție. Sau se întâlnește cu prieteni apropiați, dar pleacă acasă cu senzația că experiența nu i-a produs bucuria de altădată.

Ce se întâmplă în creier

Anhedonia nu este o alegere și nici o simplă lipsă de interes. Cercetările din neuroștiințe o asociază cu modificări ale modului în care creierul procesează recompensa. Sunt implicate mai multe circuite și regiuni cerebrale, inclusiv structuri care participă la anticiparea unei recompense, la motivația de a o obține și la plăcerea resimțită atunci când experiența are loc.

Dopamina are un rol important în aceste mecanisme, însă explicația nu se reduce la ideea că o persoană cu anhedonie ar avea pur și simplu „prea puțină dopamină”. Cercetările descriu un sistem mult mai complex, în care pot fi afectate diferite etape ale procesării recompensei.

Anhedonia apare frecvent ca simptom al depresiei și poate fi întâlnită și în alte afecțiuni psihice, printre care schizofrenia, tulburarea de stres posttraumatic sau tulburarea bipolară. Anhedonia este un simptom, nu un diagnostic în sine, iar intensitatea și durata sa pot varia considerabil.

Uneori, persoana continuă să meargă la serviciu, să își îndeplinească responsabilitățile și să păstreze relațiile cu cei din jur, dar observă că activitățile care înainte îi produceau satisfacție nu mai au același efect. Tocmai de aceea, anhedonia poate fi dificil de observat din exterior.

Există mai

multe tipuri de anhedonie?

Specialiștii fac distincție între diferite componente ale plăcerii și recompensei. Două dintre cele mai cunoscute sunt anhedonia anticipatorie și cea consumatorie.

Anhedonia anticipatorie se referă la diminuarea plăcerii sau a entuziasmului legat de ceva ce urmează să se întâmple. Persoana poate ști, de exemplu, că urmează o vacanță, o întâlnire cu cineva drag sau o activitate pe care înainte o aștepta cu nerăbdare, dar să nu mai simtă anticiparea pozitivă de altădată.

Anhedonia consumatorie se referă la diminuarea plăcerii în momentul în care experiența are loc. Persoana participă la activitate, mănâncă preparatul preferat sau ascultă muzica pe care o iubea, dar satisfacția resimțită este mult redusă sau absentă.

Cele două pot apărea împreună, dar nu sunt identice, iar cercetătorii încearcă să înțeleagă tot mai bine mecanismele cerebrale implicate în fiecare dintre ele.

Anhedonia poate fi tratată?

Tratamentul depinde de cauza și de contextul în care apare anhedonia. Atunci când este asociată depresiei sau unei alte tulburări psihice, intervenția urmărește atât afecțiunea de bază, cât și dificultățile legate de motivație și de capacitatea de a simți plăcere.

Psihoterapia poate include tehnici precum activarea comportamentală, prin care persoana reintroduce treptat în viața de zi cu zi activități importante sau anterior plăcute, chiar dacă la început motivația este redusă. În anumite situații poate fi recomandat și tratament medicamentos, stabilit de medicul psihiatru.

Anhedonia poate fi însă dificil de tratat, iar răspunsul diferă de la o persoană la alta. Unele cercetări arată că acest simptom poate persista chiar și atunci când alte manifestări ale depresiei se ameliorează, motiv pentru care oamenii de știință încearcă să dezvolte intervenții care să vizeze mai precis mecanismele cerebrale ale recompensei și motivației.

Important este că apariția anhedoniei nu înseamnă că o persoană și-a pierdut definitiv capacitatea de a simți plăcere. Manifestările pot varia în timp și se pot ameliora prin tratarea cauzei sau a afecțiunii cu care sunt asociate. Dacă lipsa plăcerii persistă și începe să afecteze viața de zi cu zi, este indicată o evaluare de specialitate.

Știați că?

Termenul „anhedonie” a fost introdus la sfârșitul secolului al XIX-lea de psihologul francez Théodule Ribot.

Anhedonia este un simptom, nu un diagnostic psihiatric separat.

O persoană poate continua să muncească, să socializeze și să își îndeplinească responsabilitățile chiar dacă plăcerea resimțită în activitățile de zi cu zi s-a diminuat considerabil.

Cercetătorii diferențiază între mai multe componente ale procesării recompensei, printre care anticiparea unei experiențe plăcute, motivația de a o obține și plăcerea resimțită atunci când aceasta are loc.

Surse:

https://www.nimh.nih.gov/health/statistics/major-depression

https://dictionary.apa.org/anhedonia

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4425145/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3181880/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Psihologia explică de ce oamenii amabili ascund adesea o singurătate profundă

7 semne că o prietenă te invidiază, potrivit psihologilor

De ce unii oameni vorbesc fără să se oprească? Ce spun psihologii despre conversațiile fără sfârșit

De ce spunem „te rog” și „mulțumesc”? Ce spun istoria, psihologia și antropologia despre bunele maniere