Psihologia explică de ce oamenii amabili ascund adesea o singurătate profundă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Psihologii explică de ce persoanele foarte amabile și relaxate ascund adesea o singurătate profundă, învățată din copilărie.

Mulți adulți amabili au învățat de mici că a cere ceva le punea în pericol relația cu părinții. Ei deveneau copilul care menținea pacea în casă, oricât ar fi costat asta. Învățau să citească atmosfera unei încăperi înainte ca adulții din jur să-și dea seama că ceva nu era în regulă.

Această adaptare i-a ajutat să nu piardă afecțiunea părinților, într-o perioadă în care aveau nevoie de ea, conform geediting.com.

La maturitate, mulți dintre ei nu mai știu ce își doresc cu adevărat.

Întrebați unde vor să mănânce, spun adesea că nu contează. Întrebați ce s-a întâmplat, răspund că totul e bine, chiar dacă nu este.

Strategia lor atrage relații ușor, pentru că nimeni nu se simte incomod în preajma lor. Colegii și prietenii îi caută constant, apreciind lipsa lor de pretenții și disponibilitatea permanentă.

Cercetările arată însă că oamenii agreabili oferă mult mai mult decât primesc înapoi, în majoritatea relațiilor lor. Acest dezechilibru devine, în timp, greu de schimbat, chiar și atunci când persoana își dorește altceva. Singurătatea lor nu vine din lipsa oamenilor din jur, ci din faptul că nimeni nu îi cunoaște cu adevărat. Fiecare moment de disconfort trecut cu vederea închide, tăcut, o mică ușă către a fi înțeleși corect de ceilalți.

Acești adulți se descriu adesea ca fiind epuizați, nu neapărat singuri, atunci când vorbesc despre ei. Spun că au mulți prieteni, dar pe nimeni de sunat la ora nopții. Cercetătorii au legat singurătatea cronică de markeri inflamatori și de un nivel crescut de stres în organism.

Vizionarea compulsivă de seriale, singuri, este un alt semnal frecvent întâlnit la aceste persoane. La fel este și veselia forțată din conversațiile de grup, care dispare imediat ce rămân singuri.

Psihologii recomandă ca apropiații să întrebe de două ori, nu o singură dată, atunci când primesc un răspuns evaziv. Este utilă revenirea asupra unui subiect pe care persoana l-a evitat cu câteva săptămâni în urmă. Atenția repetată, discretă și constantă îi ajută să învețe treptat că nevoile lor nu îndepărtează oamenii. Pasul se face mic, apoi din ce în ce mai sigur. Nu li se cere să devină brusc persoane pretențioase, ci doar să fie, la rândul lor, observați cu adevărat.