La marginea Sistemului Solar, unde temperaturile de la suprafața lui Pluto pot coborî până la aproximativ −240 °C, se află un peisaj care seamănă surprinzător cu unele regiuni de pe Pământ.
Sonda New Horizons, care a survolat Pluto în 2015, a fotografiat lanțuri muntoase ale căror vârfuri par acoperite de zăpadă. De această dată însă, „zăpada” nu este făcută din apă.
În Cthulhu Regio, o regiune întunecată care se întinde de-a lungul ecuatorului lui Pluto, se află lanțurile muntoase Pigafetta Montes și Elcano Montes. Sonda New Horizons a identificat pe vârfurile și versanții lor depuneri strălucitoare de gheață de metan. La o privire rapidă, acestea seamănă cu zăpada de pe munții tereștri. Formarea lor este însă foarte diferită.
Pe Pământ, aerul umed care urcă deasupra unui munte se răcește, iar vaporii de apă se condensează și pot forma zăpadă. Pe Pluto, procesul nu funcționează la fel.
Atmosfera de pe Pluto este foarte rarefiată, cu o presiune la suprafață de aproximativ 10.000 de ori mai mică decât cea de pe Pământ. Este alcătuită în principal din azot, iar metanul și monoxidul de carbon se găsesc în cantități mai mici.
Cercetările publicate în Nature Communications au arătat că circulația atmosferei lui Pluto poate concentra metanul la altitudini mai mari. Când acest gaz ajunge în regiunile foarte reci de la altitudine, se poate condensa direct pe suprafața munților și poate forma depuneri de gheață.
Prin urmare, stratul luminos observat pe munții lui Pluto nu este format din fulgi de apă. Este metan înghețat depus direct pe suprafața rece.
Dacă munții sunt acoperiți cu gheață strălucitoare, de unde vin suprafețele întunecate și roșiatice din jur?
O parte din răspuns se află în atmosfera de pe Pluto. Radiația ultravioletă și particulele energetice transformă molecule precum metanul și azotul în compuși organici complecși numiți toline. Aceste particule se formează în atmosfera planetei pitice și ajung treptat pe suprafață.
Tolinele pot avea culori de la galben și portocaliu până la roșu închis și maro. Pe Pluto, ele contribuie la aspectul roșiatic al unor regiuni, inclusiv al vastei zone întunecate de la ecuator.
Tolinele contribuie și la culoarea albastră a ceții atmosferice. Particulele din atmosferă împrăștie lumina într-un mod care face ca stratul de ceață să pară albăstrui în imaginile New Horizons.
Metanul înghețat de pe munți nu este singura formă neobișnuită de gheață de pe Pluto.
În Sputnik Planitia, câmpia din partea stângă a regiunii în formă de inimă Tombaugh Regio, se află întinderi mari de gheață de azot. În această regiune, gheața de azot se comportă în anumite privințe asemenea unui ghețar și se poate deplasa lent.
Suprafața de la Sputnik Planitia prezintă și modele care sugerează mișcări lente ale gheții. Aceste procese contribuie la schimbarea continuă a suprafeței lui Pluto.
Pluto are nevoie de aproximativ 248 de ani tereștri pentru a face o orbită completă în jurul Soarelui. Din cauza acestei orbite foarte lungi, schimbările sezoniere se desfășoară pe perioade de zeci de ani.
Pe măsură ce diferite regiuni primesc mai mult sau mai puțină lumină solară, ghețurile de azot și metan pot trece prin procese de sublimare și condensare. Metanul poate trece direct din stare solidă în stare gazoasă, iar apoi se poate depune din nou în regiunile mai reci.
Pe Pluto, ghețurile nu rămân mereu în același loc. Metanul și azotul pot trece din stare solidă în gaz și se pot depune din nou în alte regiuni, în funcție de anotimp și de temperatura suprafeței.
Dacă am putea privi Pluto de la suprafață, am vedea un peisaj foarte diferit de cel al unui munte terestru acoperit de zăpadă.
Vârfurile unor munți sunt acoperite cu metan înghețat, terenurile din jur pot avea nuanțe foarte închise sau roșiatice, iar în Sputnik Planitia se întind câmpuri de gheață de azot care se pot deplasa lent.
Ceea ce pare familiar la prima vedere – un munte cu „zăpadă” – este, de fapt, rezultatul unor procese care nu există pe Pământ. Pe Pluto, metanul poate lua locul apei atunci când vine vorba despre depunerile de pe munți, iar azotul poate forma ghețari.
Depunerile strălucitoare de pe Pigafetta Montes și Elcano Montes sunt alcătuite în principal din gheață de metan.
Metanul se poate condensa direct pe suprafața rece a munților lui Pluto, formând depuneri asemănătoare vizual cu zăpada terestră.
Tolinele sunt compuși organici complecși care contribuie la culoarea roșiatică a unor regiuni de pe Pluto.
În Sputnik Planitia, gheața de azot se poate deplasa lent și poate avea un comportament asemănător ghețarilor de pe Pământ.
Surse:
https://science.nasa.gov/photojournal/methane-snow-on-plutos-peaks/
https://www.nature.com/articles/s41467-020-18845-3
Ceva ciudat se întâmplă cu cel mai mare satelit natural al lui Pluto
Astronomii au descoperit că ceva ar putea curge sub ghețarul uriaș al lui Pluto
O semnătură chimică necunoscută a fost detectată pe Pluto și pe Titan
Premieră în astronomie! Ce au descoperit oamenii de știință pe Pluto?