Sun-day

Proiecte de fotografie solara
Un prim proiect avand drept subiect Soarele este analemma. Pentru detalii, accesati www.analemma.com. In mare, analemma reprezinta traiectoria Soarelui pe bolta cereasca timp de un an de zile, daca il privim zi de zi din acelasi loc si la aceeasi ora. Proiectul necesita o locatie fixa si expuneri din zece in zece zile. Daca lucrati pe film, va trebuie un aparat care sa pastreze acelasi cadru pentru toate expunerile, daca lucrati pe digital, e mai simplu, caci puteti reconfigura imaginea finala in Photoshop. Fotografierea nu necesita teleobiectiv. Totusi, obiectivul folosit trebuie sa poata surprinde miscarea Soarelui de la cel mai jos la cel mai inalt punct al ei, adica sa acopere un camp vizual de cel putin 47 de grade.

Un al doilea proiect, foarte la moda in zilele noastre, este surprinderea Statiei Spatiale Internationale (ISS) in tranzit pe sub discul solar. Proiectul necesita un studiu amanuntit al traiectoriei ISS si deplasari in zonele de vizibilitate. Alt proiect interesant se refera la colectarea de imagini ale unor fenomene atmosferice legate de refractia luminii solare. Numai banalul curcubeu va poate solicita o luna de fotografiere, d-apoi toate cele prezentate pe http://www.atoptics.co.uk/?

• Sateliții lui Elon Musk ar putea distruge câmpul magnetic al Pământului
• Ce culoare aveau cele mai vechi molecule colorate de pe Pământ?

Nu in ultimul rand, ba chiar din contra, cel mai apreciat subiect propus de voi anul trecut, aurora boreala, constituie un proiect extrem de incitant, dar in acelasi timp destul de costisitor pentru noi, care ne aflam la ceva distanta de Cercul Polar. Nu trebuie decat sa intrati pe www.spaceweather.com, sa va abonati la o alerta in timp real pentru un astfel de fenomen si sa va pregatiti sa luati primul avion spre Oslo sau Sankt-Petersburg. Este o observatie atipica asupra astrului zilei, caci se face in miez de noapte, dar e poate cea mai spectaculoasa.

Exista apa pe… Soare?
In acceptiunea noastra, o planeta trebuie sa aiba neaparat sol. Adica tarana, pietre, nisip, ceva pe care sa ne putem sprijini in eventualitatea in care ni s-a descheiat siretul de la pantof. Pe planetele interioare: Mercur, Venus, Pamant si Marte, exista un astfel de sol, pe care putem sa ne plimbam cu orice vehicul. Ei bine, Saturn este insa o planeta cu densitatea de nici 0,7 g/cm cub, adica virtualii producatori de masini din acel colt de sistem solar ar trebui sa le puna masinilor lor panze pentru navigat. Si mai interesant este faptul ca, desi par mai solide si mai bine conturate, Jupiter, Saturn si Uranus au densitati mai mici decat Soarele (de 1,4 ori mai dens ca apa). Nu ar trebui sa ne mire, deci, daca, peste 1-2 milioane de ani, oamenii vor transforma suprafata Soarelui intr-un imens helesteu numai bun pentru pescuitul extrem. Si ne mai vaitam ca in cateva miliarde de ani Soarele ne va distruge planeta…
Putem vedea stele in timpul zilei?
OK, putem vedea Soarele, veti zice. Dar alta stea? Raspunsul e afirmativ, cu cateva precizari. In primul rand, stelele sunt acolo, la locul lor, dar nu-s vizibile din cauza dispersiei luminii in atmosfera terestra. Asadar, in timp ce razele Soarelui umplu, prin dispersie, cerul de lumina, razele unei stele abia daca razbat prin stratul reflectorizant al aceleiasi atmosfere. Totusi, daca va duceti la munte si daca mai si dispuneti de un instrument astronomic, puteti observa stelele mai stralucitoare si mai ales planetele si in timpul zilei. Venus se vede cu usurinta, atunci cand se afla suficient de departe de Soare, chiar si cu ochiul liber. Cea mai buna dovada ca astrele raman la locul lor pe timpul zilei este Luna, care poate fi vazuta, fara sa straluceasca, la amiaza. Trebuie doar sa ne uitam pe cer!

Sky Facts

• Weekendul 4-6 aprilie este ideal pentru observatii si fotografii ale unor obiecte indepartate, cum ar fi galaxiile, nebuloasele, roiurile stelare. Si lucrul asta e posibil pentru ca satelitul Pamantului se afla in faza de Luna Noua. Doua saptamani mai tarziu, vom avea Luna Plina. Pe 6 aprilie, cum spuneam intr-un articol anterior, va fi cea mai subtire secera lunara din acest an.
• Jupiter si Saturn isi impart frateste noptile de aprilie. Seara il putem identifica pe Saturn pe cerul de sud, in Leu, el mutandu-se incet-incet pe cerul de vest, iar spre dimineata, dupa ora 3, din est apare Jupiter, stralucind impozant in constelatia Sagetator.
• Asteroidul Geographos, un pietroi de 3 kilometri diametru, a trecut destul de aproape de Pamant, dandu-ne posibilitatea sa-i urmarim traiectoria printre stele. In fiecare zi, contorul asteroizilor potential periculosi pentru Terra se opreste in dreptul cifrei 1.000. O fi mult? O fi putin?
• La sfarsitul lunii aprilie si inceputul lui mai, Mercur poate fi observat pe cerul de vest imediat dupa apusul Soarelui. Pentru observare si pentru obtinerea unei fotografii bune, va sfatuiesc sa iesiti din oras, eventual sa mergeti la munte, pentru ca aveti nevoie de cer fara nori si cat mai limpede cu putinta.

Ar putea continua comentariul luand in discutie zilele din saptamana si asocierea lor cu astrele, parerea lui Aristotel despre zilele asociate planetelor si concluzia formulata de standardul international ISO 8601, insa nu o voi face acum. In schimb, va propun sa va dedicati o saptamana intreaga observatiilor: in 7 zile cu Soare, 7 zile cu tot atatea tehnici si proiecte de observare a astrului care ne influenteaza dramatic existenta.
Despre Soare
Stiu, veti zice. Este cea mai apropiata si mai luminoasa stea. E corpul central al sistemului din care facem si noi parte. Ne rotim in jurul lui undeva la marginea galaxiei. S-a format,
dandu-ne astfel si noua voie sa existam, in urma cu aproape 5 miliarde de ani. Mai are combustibil pentru inca 5 miliarde si ne plimba prin Calea Lactee cu o viteza ametitoare: 220 km/secunda. Este atat de voluminos, ca ar incapea in el 1.300.000 de Pamanturi si atat de „magnetic“, ca un om cinstit, de 75 de kilograme pe Terra, ar cantari pe el 2 tone. Totusi, astrul zilei este o stea normala, excelenta pentru studierea existentei altor sori, aflati la distante colosale, inaccesibile inca umanitatii.
Observarea prin filtru solar
Primul lucru pe care trebuie sa-l aveti in vedere atunci cand vreti sa observati Soarele este sa va protejati ochii. Daca priviti printr-un instrument optic, fie el si un aparat foto, trebuie sa atasati la capatul lentilei un filtru solar. Nu folositi filtre la ocular, pentru ca, de cele mai multe, ori acestea sunt de calitate indoielnica si pot ceda brusc, expunandu-va pericolului orbirii. Cele mai apreciate filtre solare la un pret decent poarta marca Baader si pot fi comandate de pe internet. Aceasta metoda este cea mai des folosita atunci cand vine vorba de fotografierea Soarelui – de fapt de fotografierea fotosferei, caci acest strat foarte subtire da impresia de soliditate si de margine bine definita a gigantului gazos.

Folosind filtrul mentionat, se pot fotografia pete solare si zone cu facule solare. Petele sunt zone mai reci si mai inchise la culoare, faculele marcheaza suprafete mai fierbinti si mai luminoase. Faceti focusul intotdeauna pe o pata solara. Desigur, acum, la un an de la minimul solar, petele sunt extrem de rare si foarte mici in diametru. Va ramane sa focusati la marginea limbului solar. Expunerea unei fotografii la Soare, in plina zi, nu este o problema foarte complexa, dar, pentru a obtine cel mai bun timp de expunere pentru obiectivul vostru, e recomandat sa trageti cateva cadre intre 1/60 si 1/4.000, pentru o selectie optima.

De asemenea, pentru fotografii bune, asteptati ca Soarele sa urce la peste 25-30 de grade pe cer, altfel riscati ca imaginea sa fie blurata de straturile diferit incalzite ale atmosferei terestre. Cu cat distanta focala a obiectivului este mai mare, cu atat va spori diametrul Soarelui. Iata un calcul simplu de aflare a diametrului solar pe un film fotografic: distanta focala a obiectivului/109. Totul in milimetri. Cu alte cuvinte, daca aveti un teleobiectiv sau un telescop cu focala de 500 de milimetri, veti obtine un disc al Soarelui de 500/109 plus 4,58 mm. Calculul este valabil si in cazul aparatelor SLR digitale. Daca folositi un aparat cu cip full-frame de 35 mm, calculul este identic. In cazul in care apelati la un aparat cu cip mai mic (fara a face reclama, un bun exemplu este 350D-ul), inmultiti ce rezulta din formula de mai sus cu factorul de multiplicare 1,6 si veti obtine diametrul solar proiectat pe cip. Cu cat e mai mare rezolutia cipului, cu atat imaginea finala creste.
Observarea prin proiectie
Cea mai sigura metoda de observare a Soarelui este proiectia. Aveti nevoie de o luneta sau de un telescop. Chiar si un binoclu e bun. Fixati aparatul pe un trepied, indreptati-l spre Soare si asezati in spatele lui un carton deschis la culoare. Veti observa un disc galbui, stralucitor si nu foarte bine definit. Faceti focusul corect uitandu-va doar la proiectia de pe carton. Discul galbui va deveni clar, iar daca aveti noroc, puteti observa mici spoturi intunecate: petele solare. Puteti fotografia scena de mai sus pentru a o folosi la relatarea unei observatii asupra Soarelui, asa numita „make-up picture“.

Observatii prin filtru H-alpha
Pentru cei mai norocosi, exista o metoda fantastica de observare a suprafetei solare, cam costisitoare, ce-i drept. Secretul consta in folosirea unui ansamblu de filtre care scot in evidenta lungimea de unda 656,3 Nm. Aici se poate face observatia in lungimea de unda a hidrogenului, element care reprezinta trei patrimi din compozitia Soarelui. Observat astfel, Soarele ne dezvaluie cromosfera, un strat gros de numai 2.000 de kilometri, care inveleste fotosfera vizibila in lumina alba. Cele mai spectaculoase caracteristici vizibile cu ajutorul unui astfel de filtru sunt filamentele (sau protuberantele, cum se mai numesc aceste eruptii daca se produc la marginea discului). Observarea prin filtru h-alpha nu reprezinta doar o delectare vizuala, ci poate avea scopuri foarte practice, de pilda prezicerea eruptiilor solare.