O noapte cu ANDROMEDA
Istoria unei printese
90-60-90 sau cateva date tehnice
Unde o gasim pe cer
Sa spunem din capul locului ca Andromeda nu se vede cu ochiul liber dintr-un oras. Trebuie sa iesiti intr-o zona nepoluata luminos, cu cer limpede, in zile fara Luna Plina. La mijlocul lui iunie, indreptati-va privirea spre nord-est. In jurul orei 01.30, „nebuloasa“ este deja la 20 de grade deasupra orizontului, gata de a fi observata si pregatita pentru o sedinta foto. Daca nu o zariti, uitati-va pe directia NE si incercati urmatorii pasi: porniti de la Steaua Polara spre Cassiopeea; uniti cu o linie imaginara Steaua Polara de Gamma Cassiopeea, adica de steaua din centrul W-ului care formeaza scheletul galaxiei Cassiopeia; daca urmati cu privirea aceasta linie, la aproximativ aceeasi distanta de Polara, dar in directie opusa, veti da de M31. Privita cu ochiul liber sau cu un binoclu, galaxia apare ca un nor, ca o pata albicioasa difuza. Printr-un telescop cu oglinda mare, veti avea insa o revelatie. Ca ordin de marime, „norul“ are pe cer aceleasi dimensiuni ca Luna Plina. In realitate, Andromeda se intinde pe mai bine de 3 grade de cer – de aproape 7 ori diametrul aparent al Lunii.
Observatie si fotografie
Daca vizual, printr-o luneta mica, Andromeda nu va impresioneaza, veti fi surprinsi de rezultatele foto pe care le veti obtine tragand doar cateva cadre. Tehnica de fotografiere este cea descrisa si in numarul anterior, la Rho Ophiuchus. Folosind o camera foto DSLR in focarul instrumentului, trageti cateva cadre de 120 de secunde. Trebuie sa folositi o montura foarte stabila, o luneta de ghidaj cu care sa mentineti o stea vecina in centrul ocularului si o telecomanda cu care sa declansati fotografia. Daca este bine focusata si bine ghidata, fiecare imagine pe care o veti vedea in noapte pe displayul camerei foto vi se va parea exceptionala. Dar, imediat ce o veti descarca pe calculator, veti sesiza ca e departe de a fi perfecta, asa incat, pentru obtinerea unui produs final bun, veti face apel la tehnica de suprapunere a cadrelor, folosind un software specializat sau Photoshop-ul.
Tehnica de obtinere a imaginilor obiectelor indepartate a evoluat intr-un ritm halucinant. Privind imaginea alb-negru realizata de Isaac Roberts, primul astronom care a fotografiat galaxia Andromeda folosind un telescop profesional, si apoi pe cea obtinuta in zilele noastre de un amator, cu instrumente cumparate dintr-un magazin obisnuit, cuvintele nu-si vor mai avea rostul. Va propun, in incheiere, sa admirati, online, lucrarile lui Tony si Daphne Hallas pe www.astrophoto.com. Ele dovedesc ca in zilele noastre astrofotografia este, fara indoiala, la indemana oricarui pasionat de astronomie. De aici si pana la studiu nu mai e decat un pas.
E posibil sa ne ciocnim cu Mercur?
Exista extraterestri? DA!
Sky Facts