Un nou studiu arată că astronomii au măsurat direct masa și distanța unei planete rătăcitoare nou descoperite, observând-o în același timp de pe Pământ și din spațiu.
Această abordare combinată a făcut posibilă capturarea unor detalii care de obicei lipsesc în cazul acestor obiecte slab iluminate. Rezultatele ajută la explicarea numeroaselor moduri în care planetele pot fi scoase din sistemele lor originale și trimise în derivă prin spațiul interstelar.
Până în prezent, a fost identificat doar un număr mic de planete rătăcitoare, dar se așteaptă ca acest număr să crească în următorii ani.
Viitoarea campanie a Telescopului Spațial Nancy Grace Roman de la NASA, programată pentru lansare în 2027, ar putea juca un rol major.
Cele mai multe planete cunoscute orbitează una sau mai multe stele, dar dovezile sugerează că unele lumi călătoresc prin galaxie pe cont propriu. Aceste obiecte singuratice sunt cunoscute sub numele de planete „libere” sau „rătăcitoare” și nu au un companion stelar identificat, scrie ScienceDaily.
Deoarece produc foarte puțină lumină, astronomii le detectează de obicei doar urmărind modul în care gravitația lor modifică scurt lumina unei stele îndepărtate din fundal. Acest efect se numește microlentilă gravitațională.
O provocare majoră a acestui fenomen este că, de obicei, nu dezvăluie cât de departe se află planeta, ceea ce face dificilă calcularea masei sale în mod independent. Ca urmare, multe detalii despre această populație ascunsă de planete solitare au rămas incerte.
În noua cercetare, Subo Dong și colegii săi descriu descoperirea unei planete rătăcitoare reperate în timpul unui scurt eveniment de microlentilă. Ceea ce face această constatare neobișnuită este faptul că evenimentul a fost observat simultan de pe Pământ și din spațiu.
Echipa a utilizat date de la mai multe studii terestre împreună cu observații de la telescopul spațial Gaia. Diferențele mici în sincronizarea luminii văzute din aceste locații îndepărtate au făcut posibilă măsurarea paralaxei de microlentilă.
Combinate cu modelarea matematică, aceste informații au permis cercetătorilor să determine atât masa planetei, cât și locația sa în galaxie.
Planeta are o masă de aproximativ 22% din cea a lui Jupiter și se află la aproximativ 3.000 de parseci de centrul Căii Lactee. Având o masă similară cu a lui Saturn, cercetătorii sugerează că cel mai probabil s-a format în interiorul unui sistem planetar, mai degrabă decât să se dezvolte pe cont propriu ca o stea mică sau o pitică.
Oamenii de știință cred că planetele rătăcitoare cu masă mică se nasc în jurul stelelor și sunt forțate ulterior să părăsească orbitele din cauza perturbărilor gravitaționale, cum ar fi întâlnirile apropiate cu alte planete sau companioni stelari instabili.
Ce a descoperit un nou studiu despre planetele Uranus și Neptun?
Cum putem să hrănim întreaga lume fără să distrugem planeta?
O planetă cu orbită ciudată i-a lăsat fără cuvinte pe astronomi
O supernovă sugerează că planetele asemănătoare Pământului sunt frecvente în Univers