Prima pagină Stiinta

Ranile invizibile ale SOLDATILOR

Cecilia Stroe 10.14.2008 | ● Vizualizări: 732
Ranile invizibile ale SOLDATILOR     soldati, militari, razboi, conflict armat, Irak, Afganistan, Bush, SUA, bomba, efecte secundare, explozie, traumatisme craniene, comotie cerebrala, unda de soc + zoom
Galerie foto (1)

Circa 97% dintre militarii americani implicati in conflictele actuale (Irak, Afganistan) se intorc acasa vii. Ceea ce nu inseamna ca razboaiele prezentului ar fi mai putin terifiante decit cele de odinioara.

Desi fiecare militar ucis reprezinta o tragedie umana in sine, conflictul din Irak, spre exemplu, intrat de-acum in cel de-al saselea an, nu-i mai trimite pe soldati direct la cimitir. Ranile supravietuitorilor nu se mai afla la vedere. Rata de supravietuire superioara celei a razboaielor din secolele trecute se datoreaza in mare parte vestelor din kevlar si castilor purtate in prezent de militari, imbunatatirii procedurilor de evacuare si progreselor din medicina. Sectiile de neurochirurgie ale spitalelor militare americane sunt insa pline de „cei mai buni, cel mai bine echipati si cel mai bine instruiti soldati din lume“, cum ii numea Bush cand ii trimitea la lupta. Aruncate prin prelata unui camion, trei obuze de 155 mm legate fedeles intre ele si asezonate cu 45 kg de explozibil plastic Semtex si cu ceva canistre de butan sau de benzina pot arunca in aer un tanc de 70 de tone sau pot spulbera un Humvee. Acestea sunt „ingredientele“ dispozitivelor explozibile artizanale din razboaiele actuale. Uneori, impactul unei asemenea bombe este pe cat de brutal, pe-atat de evident: militarii sunt mutilati de proiectile, otraviti de norii de reziduuri toxice sau arsi de vii in flacarile de dupa explozii. Alteori, expresia „pagube de razboi“ capata intelesuri noi.

„Bombele“ cu ceas

Dureri de cap permanente, greata persistenta, deficiente de auz si de vedere, insomnie, pierderi de memorie alarmante. Miile de veterani „norocosi“, intorsi acasa fara vreo zgarietura, se plang ulterior de simptome asociate de obicei unor traume cerebrale serioase. Este un nou razboi, al marginalizarii, somajului si bolilor psihice, in care ei se regasesc implicati – de aceasta data fara arme si uniforme – fara sa fi semnat vreun act de inrolare. Potrivit statisticilor furnizate de Departamentul pentru Veterani al Statelor Unite, 1.800 de militari americani sufera la ora actuala de leziuni cerebrale cauzate de asa-numitele rani prin penetrare; specialistii se tem insa ca peste 30% dintre militarii care s-au aflat in serviciu activ in Irak vreme de patru luni sau mai mult ar putea dezvolta mai devreme sau mai tarziu o boala neurologica, din cauza efectelor expunerii pe termen lung la undele de soc ale bombelor artizanale. Departamentul American al Apararii a recunoscut „traumatic brain injury“ drept „a significant health concern“ si s-a angajat sa faca toate eforturile pentru o diagnosticare precoce in randul militarilor activi. Este insa de presupus ca multe cazuri vor aparea de-abia dupa reintegrarea fostilor soldati in viata civila.

Unda de soc a traumatismelor cerebrale

„Intelepciunea“ militara spune ca, desi timpanele, plamanii si colonul sunt puternic expuse undelor de soc ale exploziilor, creierul, protejat de teasta si de casca, este relativ imun. Fals, spune Ibolja Cernak, director al Laboratorului de Biofizica si Fizica Medicala din cadrul Universitatii Johns Hopkins, SUA. Din 1986 pana in 2001, pe timpul conflictului din fosta Iugoslavie, ea a lucrat ca medic si cercetator la Spitalul Militar din Belgrad si a vazut acolo pentru prima oara soldati cu traume cerebrale inexplicabile. Acum, Cernak a ajuns la concluzia ca suflul exploziilor este capabil sa le faca creierul „varza“ celor aflati in raza lui de actiune. Tocmai aceste bruste si extreme presiuni (cam de 1.000 de ori mai mari decat presiunea atmosferica) sunt, crede Cernak, cele care provoaca traume neurologice semnificative, putand transforma un militar in varsta de 19 ani, aflat intr-o exceptionala forma fizica, intr-un individ incapabil sa stea in picioare si sa gandeasca. Nici o casca nu te poate proteja de asa ceva. Leziunile cerebrale cauzate de explozii difera de alte traume la cap. Nu exista neurochirurg care sa nu stie ce trebuie facut atunci cand ambulanta aduce la Urgenta un biker cu trauma craniana severa, survenita in urma unui accident pe autostrada. Procedura-standard nu ajuta insa in cazul creierelor traumatizate de undele de soc. Colonelul de armata Geoffrey Ling, neurolog, care a tratat trupele americane atat in Irak, cat si in Afganistan, este de acord ca afectiunile craniene dobandite intr-o zona de razboi nu sunt similare celor datorate unui accident de masina sau unei cazaturi pe terenul de fotbal. Si el are o teorie, potrivit careia principalul vinovat il reprezinta impulsurile electromagnetice. Undele de soc emit campuri magnetice intense, iar acestea deterioreaza celulele nervoase, considera el. In urma unor studii facute pe animale, cercetatorii au dat peste o leziune fundamental diferita de comotia cerebrala, asociata in mod obisnuit cu traumatismele la nivel cranian nedetectate.

Comotia cerebrala, un fel de vanataie pe creier, se poate vindeca in timp; nou-descoperita vatamare a creierului la nivel celular devine insa permanenta – in special dupa expuneri repetate la explozii –, putand duce la o deteriorare neurologica persistenta, considera atat Ling, cat si Cernak. Undele de soc distrug creierul la nivel microscopic, subcelular. Leziunile microscopice afecteaza metabolismul celulei nervoase generand un efect in cascada, care duce la imbatranirea prematura si la moartea neuronilor, explica Cernak. In plus, extinctia celulelor nervoase duce la simptome ce pot sa apara abia dupa luni sau chiar ani, precizeaza ea. Asemenea simptome pot include deficit de memorie, dureri de cap, vertij, anxietate si apatie sau letargie. Rani ascunse, cu consecinte pe termen lung. In cazul celor 178.000 de soldati desfasurati in Irak si Afganistan si al altor mii care se pregatesc pentru a doua, a treia sau chiar a patra misiune pe front, eventualitatea existentei unui sindrom misterios al veteranilor de razboi a generat un val de finantari. La finele anului trecut, Congresul american a alocat 300 de milioane de dolari pentru cercetarea stiintifica a leziunilor cerebrale si a sindromului tulburarilor de stres posttraumatic (PTSD). Institutul National pentru Tulburari Neurologice si Accidente Cerebrovasculare a strans laolalta peste 100 de medici, specialisti in neuropsihiatrie si ingineri biomecanici care sa analizeze putinele lucruri cunoscute despre afectiunile cerebrale asociate expunerii la explozii. La Agentia pentru Cercetari Avansate de Aparare (DARPA), se deruleaza un program in valoare de 9 milioane de dolari destinat studierii efectelor exploziilor asupra creierului, de la modificarile chimice si structurale, la cele de comportament. Geoffrey Ling, responsabilul de program, considera ca exista si alti factori ce contribuie la aparitia unei leziuni cerebrale, nu doar presiunea, care „este suspectul principal pentru simplu motiv ca am studiat-o cel mai profund“, spune el. „Ne jucam de-a v-ati ascunselea.“ Desi traumele neurologice induse de undele de soc (blast-induced neurotrauma) ridica inca multe semne de intrebare, cercetatoarea Ibolja Cernak crede ca, daca oamenii de stiinta le vor accepta ca posibilitate, exista si speranta ca acestea vor putea fi diagnosticate si tratate. si, de ce nu, poate chiar prevenite. Intre timp, militarii si medicii lor asteapta raspunsuri la intrebari simple cu privire la diagnostic si tratament. De fapt, ceea ce toata lumea ar vrea sa stie cu certitudine este in ce masura expunerea la explozii declanseaza probleme neurologice pe termen lung, care pandesc din umbra o intreaga populatie de veterani.

„Arta“ razboiului

»Exista multe feluri in care poti fi ranit intr-o explozie. In esenta, explozia este un proces fizico-chimic extrem de rapid de ardere a unor substante sau preparate inflamabile, insotita de o transformare la fel de rapida a energiei lor potentiale in lucru mecanic. (Lucrul mecanic este rezultatul cresterii bruste a volumului gazelor formate in momentul exploziei si al cresterii instantanee a presiunii si temperaturii lor.) Unii specialisti disting la o explozie efecte primare, generate direct de presiunea detonarii, efecte secundare, determinate de proiectile, efecte tertiare, produse de suflul exploziei si efecte cuaternare, cauzate de factorul termic si de expunerea la compusii toxici inhalati. In categoria leziunilor produse de efectul mecanic al unei explozii sunt incluse cele generate direct de unda de soc (barotraumatisme), organele imediat vulnerabile fiind cele cu continut gazos. De aici perforatii ale timpanului, cu lezarea urechii medii si interne, barotraumatisme pulmonare cu rupturi si hemoragii alveolare, contuzii pulmonare, penumotorax si emfizem subcutanat, barotraumatisme la nivelul colonului si intestinului subtire cu hemoragii in peretele intestinal si chiar rupturi instantanee ale peretelui tubului digestiv, cu complicatiile aferente. Cat despre leziunile generate indirect de unda de soc, acestea survin pe de-o parte ca urmare a lovirii corpului victimei de catre schijele rezultate din invelisul bombei si de fragmentele obiectelor sfaramate si antrenate de unda de soc, iar pe de alta parte din cauza izbirii victimei de obstacolele aflate in raza de actiune a exploziei. Efectul termic al exploziei provoaca si el leziuni, intre care arsurile datorate contactului direct cu flacara exploziei sau cu materialele aflate in jurul acesteia, care se aprind ca urmare a degajarii violente de caldura. Ceea ce insa nimeni nu stie cu siguranta este care sunt efectele acestor impacturi asupra creierului. O lovitura la cap cu un obiect bont poate cauza o comotie, desigur, dar cum se face ca militarii se intorc de pe front cu traume cerebrale chiar daca nu au fost loviti in cap? Intr-un raport denumit Rani invizibile, Rand Corporation a estimat ca 19,5% dintre soldati – 320.000 din cei 1.640.000 trimisi in Irak si Afganistan – ar putea suferi de traume cerebrale.

Asalt asupra creierului

Pe campul de lupta, nu numai srapnelul si forta bruta pot produce contuzii. Undele de presiune ale exploziilor sunt la fel de periculoase. Iata in continuare de ce.
»Detonarea transforma materia prima a bombei in gaze sub presiune care se dilata instantaneu, generand un perete supersonic de aer de cateva ori mai puternic decat un uragan. Unda initiala a exploziei lasa in urma ei un vid, iar diferenta de presiune produce forte de forfecare care fac plamanii si timpanele sa se dilate si apoi sa plesneasca. Putine lucruri se stiu insa in legatura cu felul in care undele de soc afecteaza creierul. Comprimand toracele, ele ar putea da navala prin vasele sanguine ca niste tsunamiuri in miniatura, napustindu-se asupra creierului si deteriorandu-i tesuturile. In mod evident, creierul uman este vulnerabil atat la efectele secundare, cat si la cele tertiare ale unei explozii. O controversa inca nesolutionata este cea legata de intrebarea daca fortele primare ale exploziei afecteaza in mod direct creierul. Vulnerabilitatea creierului la aceste forte este confirmata de studii recente pe animale.

Text de Cecilia Stroe

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI