Prima pagină Stiinta

FORENSIC DAY: In boxa acuzatilor - medicina legala

Cecilia Stroe | 02.23.2009 | ● Vizualizări: 388
FORENSIC DAY: In boxa acuzatilor - medicina legala     no tags + zoom
Galerie foto (1)

Prezentat in nenumarate emisiuni si seriale de televiziune drept infailibil, in viata reala domeniul medicinei legale este pe cat de venerabil, tot pe-atat de vulnerabil – de 10 ani incoace tot mai contestat, suporta acuzatii de tot soiul, care merg de la incompetenta la monopol si pana la coruptie.

Inarmati cu microscopul

Acest domeniu se bazeaza intr-o masura covarsitoare pe teorii depasite si insuficient testate, si pe “analisti” lipsiti de multe ori de orice pregatire stiintifica, se arata intr-un articol recent publicat in New York Times, unde autorul citeaza un raport al prestigioasei National Academy of Sciences din Statele Unite. In realitate, raportul realizat de specialistii de la National Academy of Sciences inca nu a fost dat publicitatii oficial, dar cei care i-au vazut draftul spun ca este o critica usturatoare adusa multor metode utilizate in medicina legala: incepand cu prelevarea de amprente, identificarea armelor de foc si analizele urmelor biologice si terminand cu expertizele grafologice .  

Cel putin teoretic, adevarul medico-legal sta la baza adevarului juridic (justitia se bazeaza numai pe adevar, nu?), dar valorizarea expertizei medico-legale ca parte a unei informatii stiintifice incontestabile implica strangerea probelor in mod corect de la locul faptei, chiar de catre expert, testarea lor, analizarea si interpretarea rezultatelor obtinute si transformarea prin argumentatie stiintifica a acestor rezultate in mijloace de proba relevante. Asadar, in ultima instanta, valoarea unei probe medico-legale in justitie depinde in totalitate de calitatea ei stiintifica. 

La prima vedere, niciun obstacol nu mai poate sta la ora actuala in calea criminalistilor: in microscopie marimea chiar nu mai conteaza, analizei chimice nu-i mai scapa nicio molecula, genetica poate reproduce fiinte vii dintr-un singur fragment, medicina reuseste sa urmareasca traseul gandurilor in creier. Si totusi, stiinta are un punct slab: oamenii care o aplica. Cu cat tehnologiile devin mai sofisticate, cu cat ajunge doar sa apesi pe un buton pentru a obtine un rezultat, cu atat mai mare este si tentatia de a lasa acest lucru in seama unor oameni din ce in ce mai putin pregatiti. Aceiasi care, in opinia autorilor raportului, la tribunal exagereaza acuratetea metodelor utilizate

Rezultatul a doi ani de studii, demersul academicienilor americani a urmarit firul “rosu” al unei serii de erori judiciare rasunatoare: printre ele, cazul lui Brandon Mayfield, un avocat din Portland, Oregon., convertit la islamism, arestat pe nedrept in urma atentatului terorist cu bomba asupra unui tren, din 2004 de la Madrid, in care si-au pierdut viata 191 de persoane si 2.000 au fost ranite. Examinatorii american au stabilit ca amprentele digitale ale lui Mayfield sunt cele gasite la locul crimei, desi autoritatile spaniole i-au demonstrat FBI-ului ca metodele de culegere a probelor la locul faptei au lasat mult de dorit. In cele din urma, Mayfield a fost eliberat, iar guvernul federal s-a vazut nevoit sa-i plateasca acestuia daune de 2 milioane de dolari.



Mai presus de orice indoiala

Realitatea este ca in multe tari din lume lipsesc structurile adecvate, cele capabile sa utilizeze noile metode sofisticate, cu un ridicat nivel stiintific, impuse de tehnologiile de ultima ora, care par destinate mai curand unor rafinate laboratoare universitare decat celor politienesti. Si ceea ce-i cel mai rau: lipsesc structurile independente care sa elimine suspiciunea ca expertii lor depun eforturi doar pentru a le confirma teoriile politistilor si nu pentru a descoperi adevarul; o spun si specialistii americani in raport, subliniind necesitatea infiintarii de catre Congresul american a unei agentii federale in masura sa garanteze independenta acestui domeniu.  De altfel, aceea a infiintarii unei agentii federale care sa finanteze cercetarea si trainingul in domeniu, promovand standarde universale, reprezinta si cea mai controversata recomandare a raportului.

Evaluarea starii de “sanatate” a tehnicilor din medicina legala utilizate in procedurile judiciare a fost solicitata de Congresul American Academiei de Stiinte in 2005
. “Raportul nostru nu are valoare de sentinta si nici de lege, dar va fi folosit cu siguranta de cei care vor face legile sau de avocatii pledanti in instanta”, a precizat unul dintre specialistii implicati in acest demers, Michael J. Saks, profesor de drept si de psihologie la Arizona State University.

Expertii in legislatie se asteapta ca documentul sa dea apa la moara avocatilor apararii, direct interesati sa discrediteze in instanta valoarea expertizelor medico-legale ca mijloace probatorii. Si cel mai probabil judecatorii se vor folosi si ei de el pentru a ridica stacheta in ceea ce priveste admisibilitatea anumitor tipuri de probe medico-legale si a infrana utilizarea marturiilor expertilor. “Speranta mea este ca acest raport sa furnizeze o perspectiva obiectiva si impartiala asupra nevoilor critice ale laboratoarelor noastre criminalistice”, a comentat cu diplomatie Richard C. Shelby, senator republican de Alabama.

O chestiune de genetica

Desi nu face obiectul unor critici semnificative in analiza expertilor, unii cred ca, in realitate, tocmai tehnica profilului genetic este miza. Probele ADN sunt prezentate in instanta in mai putin de 10% din toate cazurile de crime violente, dar au revolutionat intreaga stiinta a medicinei legale. O fi adevarat ca tehnicile biologiei moleculare au ajutat la eliberarea a peste 200 de victime ale unor erori judiciare, dar in acelasi timp au provocat si un soc culturii politienesti, propunand un model stiintific alternativ ce promoveaza standardizarea, transparenta si un nivel mai ridicat de precizie, a comentat Paul Giannelli, expert legist la Case Western Reserve University School of Law, autor al unui studiu evaluat de specialistii Academiei.

Peter J. Neufeld, co-director la The Innocence Projec
t, o organizatie nonprofit care utilizeaza expertize ADN pentru a-i exonera pe cei condamnati pe nedrept, a prezentat si el expertilor un studiu cuprinzand transcrierile a 137 de procese cu condamnari “demontate” de probe genetice, din care a reiesit ca 60% includeau declaratii false ori contradictorii referitoare la analizele unor mostre de sange, par, fibre, precum si a unor urme de muscaturi si amprente digitale.

Probele biologice le dau de furca de multa vreme instantelor de judecata americane. In opinia lui Donald Kennedy, cercetator la Stanford University, si el implicat in selectarea lucrarilor pentru raportul Academiei, realitatea este ca agentiile federale nu privesc cu ochi buni “interventiile” oamenilor de stiinta la tribunal. Potrivit acestuia, Institutul National de Justitie, institutie de cercetare afiliata Departamentului Justitiei, a incercat sa “manipuleze” evaluarea Academiei de Stiinte, refuzand sa o finanteze si cerand sa-i supervizeze rezultatele inaintea publicarii. De asemenea, Shelby a mai acuzat Institutul National de Justitie si de incercarea de a infiltra printre cercetatorii desemnati sa realizeze raportul cativa angajati ai unor companii private de analize ADN, interesati sa limiteze evaluarea la studiile cu privire la acestea.

Piatra filosofala

De-acum, ca investigatorii si judecatorii au descoperit ADN-ul, totul pare a fi floare la ureche. Din pacate, chiar si atunci cand dispui de un instrument perfect (iar acesta reprezinta cu adevarat un instrument exceptional de investigare) tot nu inseamna ca poti renunta la logica si la inteligenta. Pana si expertiza ADN poate fi supusa erorilor, desi ele pot fi evitate (desigur in afara acelui 1-2% inevitabil din punct de vedere statistic). In ultima instanta, si in acest caz situatia este similara cu cea verificata in trecut in cazul amprentelor digitale si a urmelor de praf de pusca. Entuziasmul initial al oamenilor legii a trebuit sa se calmeze in fata constatarii ca exista totusi o marja de eroare, sursa a nenumarate “rateuri” judiciare.

Problema ADN-ului ca proba in procesul penal este mult mai complicata si nu se limiteaza doar la a corela un anumit cod unui individ. Fiecare om pierde continuu o anumita cantitate de material organic propriu (praful existent in locuinte este alcatuit in mare parte din celule umane) sau apartinand altora (luat pe imbracaminte sau incaltaminte) astfel incat a distinge ADN-ul util de cel strain si a evita contaminarea probelor nu este chiar cel mai simplu lucru din lume. In acest sens, criminalistii australienii au facut “istorie”: in trei cazuri de omucidere s-a intamplat sa fie identificata aceeasi amprenta genetica. Politistii au fost convinsi ca au dat peste un serial killer, pana cand au descoperit ca ADN-ul “incriminat” apartinea unui expert mai “zglobiu” al politiei, insarcinat sa faca analizele.
 

Pe plaiurile mioritice

Prinderea unui criminal prin identificarea structurii sale ADN, o metoda folosita la nivel mondial de peste doua decenii, se aplica in Romania doar de patru ani. Pana in 2004, politia se baza pe clasicele amprente digitale si pe stabilirea grupei sanguine.  La finele lui 2003 s-a infiintat un laborator special in cadrul Institutului de Criminalistica, apoi un altul la Institutul National de Medicina Legala. Primul caz rezolvat astfel a fost o crima petrecuta la Hunedoara: profilul genetic al criminalului a fost identificat in urma analizei unor urme de sange ale victimei detectate pe pantalonii criminalului si ale unor fragmente de piele apartinand acestuia din urma, gasite sub unghiile persoanei ucise.

Ultimul caz celebru in care s-a folosit analiza ADN a unor probe este cel al avocatei din Brasov, Elodia Ghinescu, disparuta misterios. Potrivit presei, specialistii Institutului de Criminalistica au stabilit ca pe hainele aruncate intr-o rapa ale sotului acesteia, Cristian Cioaca, principalul suspect in dosar, se gasesc "urme biologice" (sange, resturi de piele si secretii) care apartin posibilei victime.

Printre cazurile celebre, care nu ar fi putut fi rezolvate fara o analiza ADN, se numara cel de la Iasi, in care a fost ucisa adolescenta Larisa Chelaru, si sinuciderea omului de afaceri Mihai Erbasu. In primul, singura proba care incrimina fara tagada faptasul era o urma de sperma in amestec cu secretii vaginale. Dupa analiza, s-a stiut exact cine este criminalul. In dosarul Erbasu, prin indentificarea profilurilor genetice care apareau pe anumite obiecte s-a stabilit ca proveneau chiar de la omul de afaceri, ca atare anchetatorii au tras concluzia ca acesta si-a pus singur capat vietii.

CITESTE SI CELELALTE ARTICOLE DIN MINI-SERIALUL FORENSIC:

  • Probleme de viata si de moarte - descopera istoria fascinanta a Institului National de Medicina Legala "Mina Minovici" care la inceputul secolului XX era cea mai performanta institutie de acest fel din lume!
  • Arta din marginea mortii - vrei sa fii criminalist pentru o zi? Afla cu ce trebuie sa te ocupi!