TOP 10 lucruri inedite pe care nu le stiai despre Terra

Publicat: 04.03.2009
Ne nastem pe Pamant, il luam in mostenire si nu intelegem mare lucru despre planeta noastra, daca nu o studiem aprofundat. Fara a avea acces la informatiile culese de predecesorii nostri, poate, privind orizontul, ne-am da seama ca traim pe un corp ceresc sferic sau, urmarind ciclicitatea noapte-zi, am intui miscarea de rotatie in jurul axei. Insa, o multime de fenomene care ne influenteaza substantial planeta, precum si o seama de procese indelungate care nu ne afecteaza pe noi in mod direct, dar, in timp, slefuiesc legile dupa care este ghidata evolutia planetara ar ramane enigme de nedescifrat. Mii de ani i-au trebuit omenirii pentru a afla secretele Terrei, iar aceasta misiune este departe de a se fi incheiat.

5. Luna are un efect de maree asupra atmosferei

Luna are un efect de maree asupra atmosferei terestre, asa cum are si asupra oceanelor. Conform teoriei, in zonele tropicale, presiunea lunara ar trebui sa exercite oscilatii mai puternice ale atmosferei, dar amplitudinea lor depaseste rareori, in realitate, cu 100 microbari presiunea atmosferica fireasca  de la suprafata (adica 0.01% din aceasta). Detectarea unui semnal atat de redus mascat de variatii de presiune mult mai mari, asociate cu fenomene climatice, a presupus dezvoltarea unor tehnici speciale de statistica si acumularea unei lungi serii de observatii regulare. Este ceva comun pentru valurile atmosferice sa creasca in amplitudine odata cu inaltimea, pe masura de aerul se subtiaza. Curentul lunar, totusi, ramane slab in comparatie cu cel solar din atmosfera mai inalta.

4. Licarirea “Lumanarului”

“Licarirea Lumanarului” reprezinta o mica variatie a axei de rotatie a Pamantului, descoperita de astronomul american Seth Carol Chandler (Lumanar) in anul 1891. Axa de rotatie a Terrei manifesta o modificare de 0.7 arc secunde ( 0.7 * 1/3600 grade) la o perioada de 433 de zile. Altfel spus, polii Pamantului se deplaseaza intr-o miscare circulara neregulata cu un diametru de trei pana la 15 metri intr-o oscilatie. Cauza acestui fenomen este necunoscuta. Pe 18 iunie 2000, Laboratorul Jet Propulsion a anuntat ca “principala cauza a licaririi Lumanarului este presiunea fluctuanta de pe fundul oceanului, cauzata de schimbarile de temperatura si salinitate precum si de schimbari provocate de curenti in circularea oceanelor”. Totusi, in perioada ianuarie-februarie 2006, oamenii de stiinta au observat ca licarirea Lumanarului s-a oprit si a existat o perioada de aproximativ sase saptamani in care o pauza semnificativa a persistat. Aceasta anomalie a reprezentat un mare factor de interes in obtinerea unei mai bune intelegeri a fenomenului, dar nu se stie inca daca acest lucru a provocat sau va provoca schimbari catastrofale in axa de rotatie generala a planetei noastre.

3. Incarcatura electrica a Pamantului

Din 1917, cercetatorii stiu ca suprafata Pamantului este incarcata cu electricitate negativa, dar nimeni nu cunoaste cu exactitate ce anume intretine aceasta incarcatura. Nu este vorba despre un curent foarte puternic, ci de aproximativ 1.500 amperi, nu cu mult mai mult decat curentul care circula prin cateva linii de inalta tensiune. Desi se consuma, aceasta electricitate este constanta, deci ea se restabileste cumva, altfel s-ar epuiza in scurt timp. Oamenii de stiinta se intreaba cum este posibil acest lucru. O teorie evidenta este aceea ca fulgerele refac cumva energia pierduta, dar nimeni nu a reusit sa o dovedeasca incontestabil. Cu trei ani in urma a inceput masurarea activitatii electrice din aerul linistit de deasupra norilor formatori de fulgere. Destul de precis, instrumentele intrebuintate au indicat atunci unele valori si miscari ale curentului care i-au determinat pe  oamenii de stiinta sa presupuna ca toate furtunile cu fulgere genereaza un curent net de aproximativ 1.500 de amperi, suficient pentru a contrabalansa consumul si a pastra constanta incarcatura electrica a Pamantului.

2. Tone de materie interplanetara aterizeaza pe Pamant anual

Potrivit paginii de Internet space.com, aproximativ 30.000 de tone de praf interplanetar ating suprafata Pamantului in fiecare an. Cei mai multi asteroizi se deplaseaza in jurul Soarelui intr-o centura aflata intre Marte si Jupiter. Fragmentele rezultate in urma coliziunilor dintre ei pot fi atrase spre interiorul sistemului solar si uneori se pot apropia chiar de Terra. Rocile si praful care se misca rapid in raport cu planeta noastra intra frecvent in atmosfera si iau foc, devenind “stele cazatoare”. Cu toate acestea, obiectele care se misca mai incet, raportat la viteza de rotatie a Pamantului, pot fi capturate de gravitatia planetei si supravietuiesc patrunderii in atmosfera, ajungand pe sol.

1. Schimbarea polilor magnetici ai Pamantului

In timpul unei inversiuni a polaritatii Pamantului, polul nord magnetic al planetei devine polul sud si invers. Pe durata ultimilor 160 de milioane de ani au avut loc sute de asemenea inversari, ultima acum 780.000 de ani. O inversare completa dureaza cateva mii de ani si are consecinte ingrijoratoare care includ punerea in dificultate a pasarilor migratoare sau a altor animale (precum rechinii) si posibila expunere a Pamantului la razele cosmice. Razele cosmice sunt in mod normal respinse de campul magnetic al Pamantului, insa in timpul inversarii, la un moment dat, campul magnetic devine zero. Oamenii de stiinta inteleg foarte putin in ce consta efectiv mecanismul cauzal din spatele acestor inversari si pana de curand ideea cea mai raspandita era ca acest fenomen are loc in mod aleatoriu. Cu toate acestea, recent s-a descoperit ca secventa de inversari ale polaritatii nu este descrisa de o distributie de probabilitate, specifica proceselor aleatoare, ci de o distributie ce caracterizeaza prezenta unor efecte de "memorie". Cu alte cuvinte, inversarile de polaritate nu sunt independente unele de celelalte, ci sunt corelate. Desi de cele mai multe ori, o inversare de polaritate este un procest lent si constant, uneori fenomenul se manifesta in rapid si in salturi.

CITESTE SI:

SPUNE-TI PAREREA DESPRE ACEST ARTICOL!

10. Gravitatia nu este uniforma pe toata suprafata Pamantului

Se pare ca in anumite locuri de pe Pamant, ne putem simti mai grei decat in altele. Acest fenomen este explicat prin faptul ca, in unele regiuni de pe planeta, atractia gravitationala actioneaza cu o forta mai mare decat in majoritatea zonelor. Un punct in care gravitatia se manifesta cu intensitate scazuta se afla in vecinatatea coastelor indiene, in timp ce, fenomenul atractiei actioneaza mai pronuntat in Oceanul Pacific de Sud. Cauza acestor iregularitati este momentan necunoscuta, de vreme ce nu aspectul suprafetelor pare sa influenteze aceste reactii. Ca atare, satelitii gemeni GRACE ai NASA, lansati in martie 2002, fac masuratori detaliate ale campului gravitational al Pamantului, care vor duce, spera cercetatorii, la descoperiri importante referitoare la gravitatie si la sistemele naturale ale Terrei.

9. Atmosfera evadeaza

Datorita energiei termale, unele dintre moleculele aflate la granita superioara a atmosferei Pamantului isi maresc viteza de miscare pana la punctul in care pot evada din sfera de influenta a gravitatiei terestre. Acest lucru duce la o scurgere lenta dar constanta a atmosferei in spatiu. Deoarece hidrogenul nefixat are o greutate moleculara scazuta, el poate deprinde viteza necesara unei evadari mai rapide si se poate scurge in spatiul cosmic la o rata superioara. Din acest motiv, atmosfera actuala a Pamantului se oxideaza mai degraba decat se reduce, consecintele acestui fapt tinand de nivelul naturii chimice a vietii care s-a dezvoltat pe planeta. Atmosfera bogata in oxigen retine o mare parte din hidrogenul care supravietuieste, blocandu-l in molecule de apa.

8. Viteza de rotatie a Pamantul variaza

Ca rezultat al variatiei fortelor gravitationale sub influenta Lunii, a Soarelui si a celorlalte planete din sistemul solar, precum si al altor mecanisme cosmice, viteza de rotatie a Pamantului in jurul propriei axe ajunge sa varieze in timp. Recent, zilele au devenit mai scurte cu sutimi de secunda, ceea ce sugereaza ca viteza unghiulara de rotatie a Pamantului in jurul axei sale a crescut. Factorii care induc aceasta sporire de viteza nu au fost inca determinati cu exactitate. De asemenea, datele inregistrate referitoare la rotirea Terrei prezinta oscilatii in functie de anumite perioade din an. Astfel, cea mai pronuntata incetinire a rotatiei planetei are loc iarna, in lunile ianuarie si februarie, cand Pamantul isi atinge viteza minima dintr-un an.

7. Centura de radiatie Van Allen

Centura de radiatie Van Allen este un camp plasmatic aflat in jurul Pamantului, alcatuit din particule incarcate electric, tinute laolalta de campul magnetic al planetei. In timpul misiunilor Apollo, echipajele umane de la bordul aeronavelor au fost partial expuse radiatiei Van Allen, astronautilor crescandu-le sansa de a dezvolta forme de cancer de 5 ori mai mult decat persoanelor obisnuite. Totusi, NASA sustine ca a calculat in mod deliberat lansarile si traiectoriile navelor Apollo si a folosit orbitele de transfer spre Luna care doar au atins tangential marginea centurii deasupra ecuatorului pentru a minimaliza iradierea echipajelor. De asemenea, unele teste nucleare efectuate in spatiu au provocat centuri artificiale de radiatie. Starfish Prime, un test nuclear care a avut loc la mare altitudine, a creat o centura artificiala de radiatii care a avariat sau a distrus o treime dintre satelitii aflati pe orbita joasa a Pamantului in acea perioada (1962). Aceeasi ar fi probabil soarta tuturor satelitilor de pe orbita Pamantului, daca s-ar afla sub incidenta centurii de radiatie Van Allen.

6. Luna se indeparteaza de Pamant

Dupa 25 de ani de masuratori si inregistrari de date, a devenit limpede pentru oamenii de stiinta ca orbita Lunii isi mareste incet volumul, iar satelitul natural al Pamantului se indeparteaza constant de planeta noastra. In cifre mai exacte, satelitul natural al Terrei se indeparteaza de noi cu o rata de patru centimetri anual. Conform astronomilor, se pare ca aceasta tendinta va persista pana atunci cand Soarele va deveni o giganta rosie, peste aproximativ cinci miliarde de ani. In timpul acestei faze solare, atat Pamantul cat si Luna vor fi afectate de atmosfera aflata in expansiune a stelei si se vor reapropia. Atunci, Luna va reveni spre Pamant pana la limita inferioara a distantei posibile dintre cele doua corpuri, ajungand la o departare de 18.470 kilometri, asa-numita “limita Roche”. Rezultatul final va fi insa distrugerea Lunii in fragmente foarte mici care ar urma sa alcatuiasca, in jurul ecuatorului Terrei, un disc de resturi cu diametrul de aproximativ 37.000 kilometri, asemanator inelelor saturniene.

CITESTE CONTINUAREA TOPULUI IN PAGINA URMATOARE!

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase