Prima pagină Stiinta

CONCORDIA - Viata la capatul lumii

descopera@mpg.ro 07.16.2007 | ● Vizualizări: 250
CONCORDIA Viata la capatul lumii     CONCORDIA Viata la capatul lumii + zoom
Galerie foto (1)

Oamenii de stiinta de la statia Concordia din Antarctica au extras recent, in cadrul vastului proiect EPICA (European Project for Ice Coring in Antarctica), cel mai vechi miez de gheata descoperit vreodata. Acesta detine cheia schimbarilor de clima care s-au produs in ultimii 740.000 de ani. La minus 40 de grade Celsius, intr-o tacere absoluta, coborata, parca, de pe o alta planeta, cercetatorii francezi si italieni isi impart viata intre studiu si indeletnicirile cotidiene, care, gratie confortului ultramodern al bazei, reproduc ritmul tihnit al unei statiuni de odihna.

Aflata la 2.700 de kilometri de Australia si la circa 3.500 de kilometri de Africa, Antarctica are o suprafata o data si jumatate mai mare decat cea a Europei si este acope­rita cu un strat de gheata care, in anu­mite zone, ajunge la grosimea de 4.700 de metri (se cuvine notat faptul ca aproximativ 70% din cantitatea de apa a Terrei se afla „ferecata“ in gheata antar­ctica). Specialistii considera ca este unul dintre cele mai potrivite locuri de pe Pamant pentru studiul stiintific al trecu­tului planetei, dar si – gratie puri­tatii aerului – pentru scrutarea spatiului cosmic.

In prezent, pe suprafata conti­nen­­­tului exista numeroase baze de cercetare, cele mai multe periferice, am­pla­sate, din ratiuni de accesibilitate, pe coaste. Dintre ele, se cuvin pomenite baza britanica Halley (unde a fost desco­pe­rita pentru intaia oara gaura din stra­tul de ozon, in 1985), statia franceza Dumont d’Urville (unde, in 1974, a fost in­registrata o viteza a vantului de 324 km/h!) si cea italiana Mario Zucchelli, aflata in Terra Nova Bay. In interiorul Antarcticii, nu exista decat o singura baza permanenta, cea americana – Amundsen-Scott. Baza ruseasca Vostok (construita in 1957 si intretinuta actual­mente cu mare dificultate) este semiper­ma­nenta.

In aceste conditii, Franta si Italia, cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, au hotarat sa edifice o noua baza interioara, statiunea Concordia, la circa 1.000 de kilometri de coasta, intr-o zona din apropiere de centrul continentului, numita Dome C. Desi accesul este anevoios (circa 4-5 ore de zbor de la baza italiana Mario Zucchelli sau zece zile de calatorie terestra cu ajutorul unor convoaie de tractoare cu senile), baza este amplasata intr-un loc foarte prietenos, gratie faptului ca ferocele rafale de vant care bat in restul continentului nu ajung aici. In plus, aerul zonei este foarte rece, pur si uscat.

Decizia de infiintare a statiunii dateaza din 1993, iar costurile estimate au fost de 30 de milioane de euro. Dupa studiile preliminare de topografie, intocmite de o echipa condusa de profesorul italian Ignazio Tobacco, in sezonul 1998, pe timpul verii antarctice, a inceput constructia propriu-zisa. Desi activitatea stiintifica se desfasoara deja aici de cativa ani, inaugurarea oficiala a Concordiei va avea loc abia in 2005. Harazita sa devina o baza permanenta, aceasta a fost proiectata sa reziste unor temperaturi de pana la minus 80 de grade Celsius.

Ansamblul este constituit din doi cilindri cu diametrul de 17 metri si cu inaltimea de 10 metri, legati printr-un tunel. In interiorul fiecarui cilindru se afla cate 3 etaje, care vor adaposti, pe timp de iarna, 16-18 persoane: 9 cercetatori, 4 tehnicieni, un medic si un bucatar. In perioada verii antarctice, Concordia va gazdui aproxi­mativ 32 de persoane. Originalitatea ei vine din faptul ca este o baza „aeriana“ (spre deosebire de cea a Statelor Unite, care e subterana), are o arhitectura futurista si este con­struita pe niste piloni reglabili, sprijiniti pe platforme hexagonale, fiecare in greutate de 5 tone. Un sofisticat sistem hidraulic ingaduie ridicarea cladirilor (260 de tone de structuri metalice, la care se adauga cele 90 de tone ale panourilor exterioare) atunci cand acumularile de zapada devin periculoa­se.

Curentul si incalzirea vor fi asigurate de trei generatoare si de doua boilere uriase, care vor consuma 250.000 de litri de motorina anual si vor asigura o temperatura constanta de 18º C. Campul investigatiilor din Dome C, de la baza Concordia, este extrem de larg si acopera domenii precum stiinta atmosferei, glaciologia, paleoclima­to­logia, geomagnetismul, seismologia si chiar fiziologia si medicina. Exista deja oameni de stiinta care, pe timpul verii, au recoltat si analizat micrometeoriti, acea „pulbere stelara“ capabila sa inlesneasca inte­le­gerea aprofundata a originilor sistemului nostru solar. Cum Concordia este cel mai bun loc de pe Pamant pentru a observa cerul, este limpede ca astrono­mii vor folosi din plin si cu rezultate surprinza­toa­re acest privilegiu. Agentia Spatiala Euro­pea­na (ESA) utilizeaza deja Con­cor­dia ca baza pentru simularea unor misiuni spatiale pe Marte si pentru testarea unor tehnologii care urmeaza a fi fo­lo­si­te in rachetele si in avioanele viitorului.

 
Cel mai important proiect actual al bazei ramane insa EPICA. La 10 iunie anul curent, in cadrul lucrarilor programului, a fost extrasa o carota de aproape 3 kilometri lungime, care a permis obtinerea unor esantioane de gheata vechi de 740.000 de ani. In afara faptului ca depasesc cu aproximativ 350.000 de ani precedentul record, aceste esantioane confirma ceea ce pana acum n-a fost decat o presupunere: cea mai lunga perioada calda a avut loc cu 420.000 de ani in urma si a durat circa 28.000 de ani. O perioada similara – in ceea ce priveste conditiile atmosferice, orbita si axa Terrei – celei pe care o traim acum. Urmatoarea etapa a proiectului prevede extragerea unor fragmente de gheata si mai vechi (circa 900.000 de ani), ceea ce inseamna „doar“ cateva sute de metri de foraj suplimentar in zona Dome C. Cobo­ra­rea in timp, gratie extragerii fragmen­telor de gheata, permite nu doar analizarea climei din trecutul indepartat, ci si, prin extrapolare, prognozarea celei viitoare.

Foto: Guliver, PNRA, IPEV, Electrolux

FACTS


Proiectul EPICA, mod de functionare
Forarea
Se desfasoara la temperatura de –20ºC, inauntrul unui cort botezat Catedrala. Aici se afla o camera de control incalzita, de unde cercetatorii supravegheaza urcarea si cobo­ra­rea prin gheata a instalatiei de foraj. In zona de tranzit, freza inainteaza cu viteza de un metru pe secunda, avansand insa mult mai incet atunci cand decupeaza gheata.
Extractia
Tubul care contine gheata este scos din capatul frezei, iar miezul de gheata e eli­be­rat. Specialistii cred ca la 3.300 de metri adancime se afla gheata cu vechimea de 1.000.000 de ani. Cei trei kilometri de gheata extrasi pana acum cantaresc 21 de tone.
Depozitarea
Miezul de gheata este depus in incaperi speciale, in mostre cu diametrul de 10 cm si lungimea de trei metri. In momentul extractiei, acestea au temperatura de –50ºC, dar apoi sunt aduse la –20ºC, temperatura de studiu optima, la care nu exista riscul de sfaramare instantanee.
Analiza
Fiecare esantion este taiat in mai multe sectiuni, impachetat si trimis spre diferite labo­ra­toa­re din Europa. Aici, interesul cercetatorilor se poate indrepta fie catre izotopii de hi­dro­­­gen si oxigen, fie catre ramasitele de praf sau cenusa vulcanica prinse in gheata. Cea mai dificila analiza este aceea a gazelor de tip bioxid de carbon si metan.



 
Tag-uri: Concordia | Antarctica | Epica

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI