Planeta gigantilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Producatorul de mobilier Ikea a semnat in 1999 un acord cu organizatia ecologista Greenpeace, angajandu-se sa nu mai cumpere produse din lemn provenit din padurile seculare; in ultimii ani, Ikea a inceput sa renunte treptat chiar la folosirea lemnului masiv pentru fabricarea mobilei, in favoarea materialelor sintetice. Astfel de initiative, chiar daca afecteaza initial profitul, conteaza pentru prestigiul unei firme la fel de mult ca donatiile pentru copiii saraci sau pentru scoli si, in ultima instanta, ajuta vanzarile si cursul actiunilor, fiindca investitorii au incredere pe termen lung in companiile cu o imagine buna.

Cititi cu atentie eticheta si termenul de garantie
Peisajul lumii corporatiste de peste cateva decenii va fi influentat, in fine, de tendintele demografice: scaderea numarului de nou-nascuti si cresterea sperantei de viata a adultilor de azi vor face ca principala forta sociala sa devina pensionarii, in functie de nevoile carora se vor stabili prioritatile politice si economice ale statelor.

Oamenii de peste 65 de ani vor reprezenta in 2030 circa 20% din populatia tarilor dezvoltate, fata de numai 10% in 1960. Ca atare, varstnicii vor determina atunci genul de companii care vor merge cel mai bine – evident, cele care vor oferi consumatorului in primul rand confort pe bani putini: linii aeriene economice, supermarketuri si magazine cu discount, turism de masa, furnizori de case si mobilier „la pachet”.

Moda vestimentara se va subordona, la randul ei, unor necesitati legate de sanatate, pe masura ce populatia planetei va fi imbatranit si va fi devenit indiferenta la brandurile din industria modei, capatand in schimb o conceptie strict utilitara despre imbracaminte. Companiile producatoare de fire si fibre textile afirma chiar ca va fi posibil ca hainele viitorului sa-l poata ajuta pe purtator sa slabeasca, sa miroasa frumos sau sa-si alunge depresia. Dar nu numai in moda va scadea importanta brandurilor si nu numai din cauza indiferentei persoanelor in varsta fata de ele.

De-a lungul ultimilor ani, analistii au incercat sa explice insuccesele producatorului de pantofi de sport Nike mai ales prin aroganta acestuia de a crede ca produsele sale sunt imune la recesiune si ca nu trebuie sa le reduca preturile nici daca vede ca majoritatea clientilor prefera marci mai ieftine, ca Adidas sau Timberland. Cea mai profunda explicatie este insa legata de boala gigantilor: omniprezenta obositoare a produselor cu logo-ul Nike ii indeparteaza pe tineri, care vor mai curand sa descopere marci noi sau sa poarte haine pe care nu mai scrie nimic.

Cum spunea un analist, „sa optezi pentru Nike e ca si cum ai opta pentru Microsoft.” Cele de mai sus sunt valabile, evident, pentru partea de lume in care globalizarea a reusit. Un brand e in primul rand un simbol cultural, iar daca europenii se declara acum enervati de McDonald’s si de Coca-Cola, nu acelasi lucru il puteau spune inainte de 1990 cetatenii din tarile aflate in spatele Cortinei de Fier.

Cum altfel se vede actuala expansiune americana in statele musulmane decat ca o colonizare culturala? Nu va fi gresit, deci, nici de acum incolo daca vom judeca pretentia unui stat sau a unui grup de state de a deveni o superputere mondiala dupa cat de prezente sunt in lume brandurile care ii reprezinta cultura. Ca aceste branduri devin cam plicticoase la ele acasa conteaza mai putin, cata vreme in alta parte exista destui „barbari“ care jinduiesc sa le aiba aproape sau macar se tem de ele.

Foto: Guliver, Mediafax, Philips