De ce ne pasă atât de mult ce cred ceilalți despre noi? Psihologia unei nevoi pe care nu o putem opri

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O replică pe care am fi vrut să o formulăm altfel, o fotografie în care nu ne place cum arătăm sau o conversație după care rămânem cu impresia că am făcut o impresie proastă ne pot bântui mult timp.

Chiar dacă știm că ceilalți probabil nu au acordat momentului aceeași importanță, noi continuăm să ne gândim la el.

Nevoia de a fi acceptați nu ține doar de dorința de a primi complimente. Relațiile cu cei din jur sunt importante pentru felul în care ne evaluăm pe noi înșine, iar cercetările din psihologia socială arată că semnalele de acceptare și respingere pot influența stima de sine și comportamentul.

Creierul reacționează puternic la respingerea socială

În 2003, Naomi Eisenberger, Matthew Lieberman și Kipling Williams au publicat în Science un experiment devenit cunoscut în cercetarea respingerii sociale. Participanții au jucat un joc virtual în care, după o perioadă în care erau incluși, au fost excluși de ceilalți jucători.

Scanările cerebrale au evidențiat o activitate mai mare în cortexul cingulat anterior în timpul excluderii, iar intensitatea acestei activități era asociată cu nivelul de suferință raportat de participanți. Rezultatele au indicat că respingerea socială produce o reacție cerebrală măsurabilă și au susținut ipoteza că unele mecanisme implicate în durerea fizică participă și la experiența durerii sociale.

Asta nu înseamnă că respingerea și o lovitură sunt același lucru. Înseamnă că excluderea socială poate provoca o suferință reală și că oamenii sunt sensibili la semnalele care sugerează pierderea acceptării.

De ce avem impresia că toată lumea ne privește

Există un fenomen numit „spotlight effect”, descris de Thomas Gilovich, Victoria Medvec și Kenneth Savitsky.

Cercetările au indicat că oamenii tind să supraestimeze cât de mult observă ceilalți aspectul fizic și comportamentul lor. Într-unul dintre experimente, participanții care purtau tricouri considerate stânjenitoare au crezut că mult mai mulți oameni vor observa imaginea de pe tricou decât au făcut-o în realitate.

Același lucru se poate întâmpla și în situații obișnuite. O pată pe haină poate părea foarte vizibilă pentru persoana care o poartă, în timp ce ceilalți nici nu o observă. O greșeală făcută într-o conversație poate fi reluată mental de cel care a făcut-o, deși interlocutorul a trecut deja la alt subiect.

Problema nu este că ceilalți nu ne observă, ci că tindem să supraestimăm atenția pe care ne-o acordă.

Acceptarea celorlalți influențează și stima de sine

Mark Leary a propus „sociometer theory”, potrivit căreia stima de sine funcționează, cel puțin în parte, ca un sistem care urmărește cât de acceptați și apreciați suntem în relațiile cu ceilalți.

Când apar semnale de respingere sau dezaprobare, stima de sine poate scădea, iar acest lucru ne poate determina să încercăm să restabilim acceptarea socială.

Cercetări ulterioare au găsit dovezi în sprijinul acestei idei. Într-un studiu publicat în Journal of Experimental Social Psychology, participanții cu stimă de sine mai scăzută au fost mai preocupați de probabilitatea de a fi acceptați atunci când decideau dacă să intre într-un grup.

Asta ajută la explicarea unei diferențe simple: aceeași tăcere, privire sau replică poate părea lipsită de importanță pentru o persoană și foarte semnificativă pentru alta.

Când grija pentru opinia celorlalți devine prea mare

A ne păsa de reacțiile celor din jur nu este, în sine, o problemă. Relațiile presupun empatie, atenție și capacitatea de a observa cum ne influențează comportamentul asupra altora.

Dificultatea apare atunci când evaluarea celorlalți ajunge să ocupe atât de mult loc încât începe să ne conducă deciziile. O persoană poate evita situații în care ar putea fi criticată, își poate verifica permanent imaginea sau poate interpreta reacții neutre drept semne de respingere.

Aici, „spotlight effect” oferă un reper util. O parte din ceea ce ne consumă poate veni nu din atenția reală a celorlalți, ci din faptul că presupunem că ne observă mai mult decât o fac în realitate.

Cei din jur au propriile conversații, probleme și preocupări. Nu înseamnă că nu ne observă, ci că atenția lor nu este concentrată asupra noastră atât de mult pe cât ne imaginăm uneori.

De ce este atât de greu să ignorăm părerea celorlalți?

Pentru că acceptarea socială nu este un detaliu neimportant pentru psihicul uman. Studiile despre sociometru pornesc tocmai de la ideea că oamenii urmăresc permanent semnale care indică dacă sunt acceptați sau respinși.

De aceea, o privire, o tăcere sau o replică pot căpăta uneori o importanță disproporționată. Mintea noastră încearcă să afle ce înseamnă aceste semnale pentru relațiile cu ceilalți, iar felul în care le interpretăm poate influența apoi starea de sine și comportamentul.

Nu putem opri complet această preocupare pentru opinia celorlalți. Ea face parte din modul în care funcționăm în grupuri. Putem însă observa când reacția noastră este bazată pe ceea ce știm și când este bazată mai ales pe presupuneri.

Știați că?

„Spotlight effect” descrie tendința de a supraestima cât de mult observă ceilalți propriile noastre acțiuni și aspectul fizic.

În experimentul publicat în Science, excluderea socială a fost asociată cu o activitate mai mare în cortexul cingulat anterior, iar intensitatea acesteia era legată de suferința raportată de participanți.

Teoria „sociometrului” propune că stima de sine funcționează, cel puțin în parte, ca un indicator al acceptării sociale.

Într-un studiu despre deciziile sociale, persoanele cu stimă de sine mai scăzută au acordat mai multă importanță probabilității de a fi acceptate de un grup.

Surse:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10707330/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/14551436/

https://journals.sagepub.com/doi/10.1111/1467-8721.00008

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0022103106000424

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce ne atrag oamenii indisponibili? Cum putem schimba tiparul, potrivit științei

De ce oamenii care înșală ajung să se mintă și pe ei înșiși? Ce spune psihologia despre justificarea infidelității

Ce este „rage bait” și de ce Internetul pare plin de oameni care încearcă să ne enerveze

Ce este efectul Mandela: De ce mii de oameni își amintesc același lucru, deși nu s-a întâmplat niciodată