Infidelitatea nu este un fenomen al societății moderne, ea apărând în documente istorice, literatură și studii antropologice din perioade și culturi foarte diferite.
Cercetarea modernă arată însă că nu există un singur motiv pentru care o persoană își înșală partenerul. Nemulțumirea față de relație, dorința sexuală, furia, neglijarea, atracția pentru o altă persoană și oportunitatea pot contribui la apariția unei aventuri.
Mai există și o poveste mai puțin cunoscută în interiorul acestui subiect: chiar verbul românesc „a înșela” are o istorie interesantă.
Potrivit DEX, verbul românesc „a înșela” provine din latinescul in-sellare. Unul dintre sensurile vechi ale verbului era foarte concret: „a pune șaua pe cal”, adică „a înșeua”.
Dicționarul lui August Scriban, publicat în 1939, păstrează această legătură și arată că termenul era folosit pentru acțiunea de a pune șaua pe animal. Tot el consemnează deja sensurile figurate: „a amăgi”, „a induce în eroare” și, foarte important pentru subiectul nostru, „a comite infidelități”.
Astăzi, DEX include printre sensurile verbului „a înșela” atât inducerea în eroare, cât și încălcarea fidelității conjugale.
Așadar, cuvântul pe care îl folosim pentru trădarea unei relații este legat etimologic de un termen latin care desemna inițial punerea șeii pe un cal.
Există anumite trăsături asociate mai frecvent cu infidelitatea, dar studiile nu conturează un profil unic al persoanei care înșală.
O analiză amplă publicată de Oxford University Press arată că infidelitatea este influențată de factori individuali, de relație și de context. Printre aceștia se află satisfacția față de relație, atașamentul, dorința de experiențe noi, atitudinea față de sex și existența unei oportunități.
Un studiu realizat pe 495 de persoane care au raportat experiențe de infidelitate a identificat mai multe motivații distincte. Printre ele se află nemulțumirea față de relație, lipsa iubirii, furia față de partener, dorința sexuală și atracția față de o altă persoană.
Asta înseamnă că două persoane pot ajunge să înșele din motive complet diferite.
Unul dintre lucrurile importante pe care le arată cercetarea este tocmai acesta: nemulțumirea nu produce automat infidelitate.
Un studiu publicat în Personality and Individual Differences, realizat pe 576 de participanți vorbitori de greacă, a identificat 47 de motive pentru care oamenii se abțin de la infidelitate. Acestea au fost grupate în două categorii mari: costurile posibile ale înșelatului și beneficiile relației existente. Vinovăția, riscul de a pierde relația și satisfacția față de partener se numără printre factorii care îi pot face pe oameni să nu treacă această limită.
Cu alte cuvinte, aceeași problemă de cuplu poate exista în două relații, dar numai într-una dintre ele poate apărea infidelitatea.
Aici cifrele trebuie tratate cu atenție. Studiile nu folosesc toate aceeași definiție pentru „infidelitate”, iar oamenii nu răspund întotdeauna sincer la întrebări despre comportamentul sexual sau romantic.
O analiză sistematică și meta-analiză publicată în 2024 a arătat tocmai această problemă: cercetările folosesc definiții și metode diferite pentru a măsura infidelitatea, ceea ce poate schimba semnificativ estimările.
O analiză publicată în Current Opinion in Psychology estima că aproximativ 2–4% dintre persoanele căsătorite raportau sex cu un partener secundar într-un anumit an, dar sublinia că aceste cifre se referă la o definiție îngustă, sexuală, a infidelității.
Dacă includem relațiile emoționale sau romantice, imaginea devine diferită.
Cercetările mai vechi găseau diferențe între bărbați și femei, dar studiile recente arată că diferența dintre sexe nu poate explica singură fenomenul.
Un studiu internațional publicat în 2024, realizat pe persoane din 19 țări și șase continente care raportaseră infidelitate, a găsit rezultate care complică explicațiile strict bazate pe sex. Rezultatele au arătat o imagine mai nuanțată a motivațiilor pentru infidelitate și nu au susținut simplu o explicație unică bazată pe sex.
Un om poate fi nemulțumit de relația sa ani întregi fără să aibă o aventură. Situația se poate schimba atunci când apare o persoană față de care simte atracție și, în același timp, există ocazia de a începe o relație secretă.
Cercetările asupra infidelității tratează tocmai această combinație dintre caracteristicile persoanei, relației și contextului. Nu doar ceea ce simte cineva contează, ci și ce alternative are, cât de accesibile sunt și cât de mari sunt costurile percepute ale trădării.
Povestea cuvântului „înșela” este poate cea mai neașteptată parte a subiectului. În română, același verb a ajuns să acopere mai multe forme de eroare și inducere în eroare: putem înșela o persoană, ne putem înșela asupra unui lucru sau putem înșela într-o relație.
DEX păstrează și sensul vechi, legat de șaua pusă pe cal, dar sensul de astăzi este mult mai larg.
Înșelatul, ca fenomen uman, este mult mai vechi decât cuvântul pe care îl folosim astăzi. Ceea ce încearcă să explice psihologia modernă nu este de ce există o singură categorie de oameni care înșală, ci de ce, în anumite condiții, unii oameni aleg să treacă peste limitele unei relații, iar alții nu.
Știați că?
DEX leagă verbul „înșela” de latinescul in-sellare. Unul dintre sensurile vechi ale cuvântului era „a pune șaua pe cal”.
Cercetările moderne tratează infidelitatea nu doar ca act sexual, ci și ca implicare romantică sau emoțională în afara relației.
Un studiu realizat pe 576 de participanți vorbitori de greacă a identificat 47 de motive pentru care oamenii aleg să nu-și înșele partenerii.
Surse:
https://academic.oup.com/edited-volume/45634/chapter-abstract/396142704
https://dexonline.ro/definitie/înșel/678892
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0191886919302090
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/pere.12571
Săruturile în public chiar fac bine relațiilor? Ce spune un studiu