Intoarcerea dinozaurilor

Ce ramane dintr-un animal?
»Dupa moartea unui organism, sansele de conservare a resturilor sale sunt infime. Conditiile fizico-chimice (umiditate, aer, curenti, acizi humici etc.) sau biologice (bacterii, organisme necrofage) conlucreaza in sensul distrugerii acestor resturi, iar succesul actiunilor distructive concertate este cu atât mai sigur, cu cat rezistenta opusa de resturi este mai mica.

Astfel, sansele cele mai mari de conservare le au ramasitele rezistente, mineralizate (cochiliile, oasele, dintii), in timp ce tesuturile pur organice, „moi“, sunt distruse extrem de repede. Asa se explica de ce expozitiile geologice prezinta doar cochilii sau schelete „pietrificate“, fosilizate, iar nu exponate spectaculoase, cu muschi, piele si par (sau pene), de tipul celor cu care ne incânta sectiile de zoologie ale muzeelor de stiintele naturii.

• JWST a descoperit o galaxie spirală asemănătoare Căii Lactee acolo unde nu ar trebui să existe
• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert

Reinvierea dinozaurilor
Punctul de pornire al seriei Jurassic Park (sau al romanului cu acelasi titlu al lui Michael Crichton, care a stat la baza scenariului) este o idee demna de imaginatia unui scriitor sci-fi: oamenii de stiinta, cercetand mostre de chihlimbar din Mezozoic (perioada cuprinsa intre acum 248 si acum 65 de milioane de ani, adica „Evul Mediu“ al istoriei Paman­tului) care conservau insecte, reusesc sa identifice si sa extraga materialul genetic (secvente de ADN) al unor specii de dinozauri din… sangele consumat de tantarii care au parazitat monstrii mezozoici.
.
Materialul genetic recuperat le permite cercetatorilor sa reconstituie genomul dino­zaurilor, iar pornind de la acesta, sa cloneze si deci sa readuca la viata fiinte care au disparut in urma cu mai bine de 65 de milioane de ani. In final, acestea, inchise intr-un exotic Safari-Park, ajung sa evadeze si astfel incep aventurile eroilor seriei