Prima pagină Stiinta

Armata secolului XXI

Marc Ulieriu 09.12.2007 | ● Vizualizări: 1812
Armata secolului XXI     Armata secolului XXI + zoom
Galerie foto (2)

In anul 546 inainte de Hristos, Cresus, regele Lydiei, se gandea la posibilitatile tactice pe care le avea la indemâna pentru a declansa, pe raul Halys, un atac impotriva vecinilor sai persani. Inainte, insa, regele s-a dus sa consulte Oracolul lui Apollo din Delphi, de la care a primit urmatorul raspuns: Cresus, daca vei trece raul, vei distruge un imperiu maret. Sigur de victorie, regele a lansat ofensiva. Infrangerea a fost catastrofala, Cresus a fost ucis, iar regatul lui anexat imperiului persan. A prezice cu certitudine cursul evenimentelor militare este, asadar, o treaba la care nici zeii nu se prea pricep

Oamenii se lupta unii cu altii dintotdeauna. Datorita abilitatii de a-si transmite unii altora cunostintele – mai ales gratie scrisului –, arta razboiului a fost codificata si se studiaza de mii de ani. Asemenea artistilor, si razboinicii au descoperit, de-a lungul mileniilor, mai multe adevaruri general-valabile. In acelasi timp, insa, fiecare natiune are specificul ei militar, bazat pe propria istorie si experienta in domeniu. Iar razboiul este un fenomen ce implica in primul rand oameni si, din acest motiv, nu poate fi stereotipizat.

Fiecare conflict este diferit, deoarece si circumstantele in care se produce, si indivizii care participa sunt diferiti de fiecare data. Cum va arata armata secolului XXI? Va fi una robotizata, de cyborgi, de computere sofisticate de lupta si de supersoldati? Va avansa tehnica atat de mult, incat combatantii nu vor mai cunoaste moartea? Pornind de la nivelul tehnologiei si al tacticilor existente si luand in calcul tendintele de evolutie a conflictelor moderne, haideti sa descoperim impreuna raspunsurile la aceste intrebari.

Era computerelor de lupta
„Razboaiele sunt purtate dintr-o cauza anume si cu un anumit scop. Chiar daca, de cele mai multe ori, adevaratele cauze si scopuri raman ascunse, ele sunt determinate de oameni, nu de tehnologie. Tehnologia doar face misiunea combatantilor mai usoara. Prin intermediul ei, ne gasim si ne omoram mai repede.” Gen. Colin Powell, seful Statului Major al US Army in timpul operatiunii „Furtuna in desert” din Irak (1991), in prezent secretar de stat SUA Daca o buna parte din secolul XX a fost definita, sub aspectul strategiei militare a marilor puteri, de tendinta proliferarii armelor de distrugere in masa, sfarsitul Razboiului Rece – trecerea de la bipolarism la multipolarism in sistemul relatiilor internationale – a facut ca majoritatea puterilor militare sa se indrepte catre o abordare calitativa a armelor si echipamentelor specializate.

Astfel, la sfarsitul secolului XX, s-a lansat provocarea inventarii si construirii unor arme cat mai precise si eficiente. Expresia acestei noi tendinte consta in implementarea celor mai moderne tehnologii electronice in echipamentele militare. Majoritatea strategilor si analistilor militari apreciaza ca viitorul razboaielor va fi dominat de campuri de lupta electronice, iar performantele armatelor secolului XXI vor fi strans legate de dezvoltarea computerelor, robotilor si senzorilor ultrasensibili, care vor juca un rol decisiv in conflictele urmatorilor 100 de ani.

In prezent, cea mai moderna si performanta armata din lume, US Army, foloseste rachete de croaziera superinteligente, infanteria este echipata cu aparate radio digitale, computere si night vision (moduri performante de a vedea noaptea), beneficiaza de conectare permanenta la satelit, iar tancurile folosesc un sistem computerizat de tintire, radare performante care detecteaza unitatile de pe pamant la fel de bine ca pe cele din aer, si aparate de prelucrare a imaginii. Computerele de lupta dezvaluie cu exactitate locatia inamicului, iar informatiile sunt transmise cu usurinta catre centrele de comanda, prin intermediul unor sisteme de comunicatii computerizate.

Astfel, artileria sau atacurile aeriene sunt directionate mult mai precis, rapid si usor de catre centrele de comanda. Computerul si aparatele electronice performante au devenit parte comuna a razboiului modern, ele fiind integrate in casti, arme, vehicule si echipamente de lupta. Fondurile imense investite de marile puteri in computerele de lupta fac ca acestea din urma sa devina din ce in ce mai performante. Cand sunt legate printr-o retea de comunicatie, ele ofera utilizatorului avantaje strategice considerabile. De exemplu, cand unitatile de lupta isi transmit locatia, computerele ofera asupra situatiei de pe campul de lupta o perspectiva mult mai ampla decat cea care ar putea fi surprinsa de ochiul uman (chiar si prin intermediul celui mai eficient binoclu).

In viitorul apropiat, datorita computerelor de lupta, sistemului GPS si echipamentelor sofisticate de comunicatii audio-video la care este conectat, un comandant – chiar plasat la sute de kilometri distanta – va vedea in timp real harta locului unde se desfasoara operatiunea si va cunoaste cu exactitate atat pozitia tuturor soldatilor sai, cat si pe cea a inamicilor. In functie de situatia din teren, programele de lupta ale computerelor vor analiza toate posibilitatile adversarului si vor planifica, in cateva secunde, mai multe operatiuni alternative, pe care le vor expune comandantului in functie de consecintele pe care acestea le pot produce. Comandantul nu va face altceva decat sa aleaga varianta optima propusa de computer si sa ordone aplicarea ei.

De asemenea, operatiunile militare vor fi inregistrate atat din perspectiva fiecarui militar, cat si din perspectiva generala a GPS-ului, iar inregistrarile vor fi folosite pentru analiza eficientei operatiunii, a soldatilor, armelor si diverselor tactici militare, ori pentru antrenamente si simulari viitoare. „Daca iti cunosti inamicul si te cunosti pe tine insuti, nu trebuie sa-ti fie frica de rezultatul urmatoarelor o suta de batalii. Daca te cunosti pe tine insuti, dar nu-ti cunosti inamicul, pentru fiecare victorie vei suferi o infrangere. Daca nu-ti cunosti inamicul si nu te cunosti nici pe tine, vei pierde fiecare batalie pe care o vei purta.” Sun Tzu Computerele sunt informatie – ele o primesc, o prelucreaza si o stocheaza. Iar informatia, pe campul de lupta, este adesea factorul-cheie, cel care face diferenta dintre victorie si infrangere.

Tendinta folosirii computerelor de razboi va defini, probabil, o buna parte a strategiei militare a secolului XXI, datorita performantelor si eficientei ridicate pe care acestea le confera strategilor si soldatilor pe campul de lupta. Totusi, armele si echipamentele electronice, in ciuda tuturor avantajelor pe care le aduc, nu sunt invulnerabile. In prezent, exista cel putin doua modalitati de a distruge sau anula aceste avantaje, putand trans­forma modernul razboi computerizat al secolului XXI intr-unul comun, din secolul XIX, cu gloante si baionete.

War-system shut down!
Cea mai eficienta contratehnologie, capabila sa faca praf atuurile oricarei armate computerizate, este bomba cu puls electromagnetic (ElectroMagnetic Pulse –EMP). O EMP poate anula temporar sau distruge complet sistemele de comunicatii si componentele electro­ni­ce ale computerelor pe o arie extrem de intinsa. Pulsul si sursa EMP pot fi alimentate fie de un dispozitiv nuclear, fie de unul nenuclear. Temperaturile si radiatia energetica emanate de explozia bombei EMP produc o uriasa cantitate de masa ionizata (incarcatura electrica), pe care o degaja imediat dupa explozie. In aceste conditii, apar curenti si campuri electromagnetice care se percep de la distante considerabile.

Organismele vii sunt imune la EMP, dar echipamentele electrice si electronice pot fi „inchise” temporar sau chiar permanent din cauza acestei bombe. Gazele ionizate au si capacitatea de a bloca undele radio si semnalele radar pentru perioade extrem de lungi. Efectul EMP este adesea greu de prevazut. Curentii sai se dezvolta in valuri, raspandindu-se prin intermediul tuturor obiectelor metalice din echipamen­tele militare (fire, antene, arme, tancuri, rachete, avioane, cladiri). Toate aparatele electrice sunt, astfel, expuse unor surse de voltaj incredibil de puternice. Cipurile computerelor, de pilda, sunt sensibile la cele mai mici schimbari ale voltajului – in fata unui EMP, ele se ard instantaneu.

Cele mai moderne echipamente militare sunt construite astfel incat sa reziste (nu sa fie imune) la EMP. Testele au aratat ca protectia impotriva EMP e data de constructia migaloasa si de atentia la detalii in procesul fabricarii echipamentelor militare. O schimbare minora in design, o intretinere incorecta, o asamblare neglijenta a componentelor, dar si umezeala si praful obisnuit pot face ca armele cu cea mai performanta protectie sa fie complet expuse in fata unei deflagratii EMP. Protectia EMP creste o data cu alegerea materialelor semiconductoare din care sunt construite echipamentele. Majoritatea aparatelor electronice – atat militare, cat si casnice – sunt in prezent realizate din silicon oxidat, care ofera o oarecare rezistenta in fata pulsului creat de EMP, mai ales daca se afla la o distanta mai mare de 15 kilometri de locul exploziei.

In viitor, aparatele electronice militare vor beneficia de o protectie sporita, datorita folosirii unui material numit Gallium Arsinide (GaAS), opac la undele distrugatoare create de EMP. Desi, in momentul de fata, GaAS este extrem de greu de obtinut, iar aparatele inzestrate cu el au un pret exorbitant, cercetatorii considera ca, pe termen lung, efectele EMP vor fi anihilate de noua tehnologie. Armele HERF (High Energy Radio Frequency) ilustreaza cea de-a doua modalitate de distrugere a aparaturii electronice din echipamentele militare. O arma HERF este un dispozitiv care „trage” semnale radio de mare putere catre o tinta electronica. Pagubele produse variaza in functie de forta semnalelor radio.
 
Acestea pot „inchide” un sistem computerizat pentru 4-5 ore, sau il pot distruge definitiv. Tinta poate fi orice aparat electronic – de la computere, la elicoptere sau avioane, carora le „prajeste” aparatura de bord. Daca o bomba EMP e greu de construit, fabricarea unui dispozitiv HERF este relativ simpla. De altfel, unele unitati de politie din Statele Unite sunt dotate cu miniarme HERF, folosite in urmarirea infractorilor.

Principiile haosului

Prin natura sa, razboiul este incarnarea haosului. El este purtat de oameni care lupta sub o presiune psihica uriasa. Iar oamenii aflati sub presiune sunt, de cele mai multe ori, imprevizibili. Ei gandesc diferit, interpreteaza ordinele diferit, vad diferit situatia de pe front si, din cauza tensiunii, reactioneaza diferit de felul cum se asteapta comandantii. In ciuda tuturor acestor diferente, principiile razboiului raman neschimbate. Stresul – este ceea ce face ca actiuni si obiective aparent usoare sa devina deosebit de dificile. A sapa o groapa este un fapt relativ usor de realizat si care, virtual, nu provoaca stres. A sapa o groapa cand te afli sub rafale de mitraliera sau sub bombardament devine, insa, un obiectiv mult mai greu de indeplinit.

Incertitudinea – este data de ceea ce in toate jocurile de strategie se numeste fog of war (ceata razboiului). Intr-o zona de conflict, nimeni nu stie cu exactitate ce planuieste inamicul, unde se afla acesta sau de ce face ce face. Incertitudinea se manifesta si fata de ceea ce gandesc si fac comandantii sau subalternii sai. E usor sa faci o greseala daca nu detii suficiente informatii pentru a-ti forma o imagine de ansamblu asupra campului de lupta. Fluiditatea – inseamna schimbarea permanenta a situatiei in zona de conflict. Fiecare context este specific si necesita o abordare diferita fata de cele precedente.

Lucrurile nu se „intampla”, ele evolueaza.
Inamicul nu vine din neant, ci de la baza lui, avand de indeplinit un obiectiv specific. Daca, dintr-un motiv sau altul, nu reuseste sa-l atinga, atunci – in mod necesar – va incerca altceva. Armata care va dovedi cea mai mare abilitate de a se adapta la situatii neprevazute si de a le intoarce in avantajul sau va detine o arma strategica extrem de puternica. Dezordinea – reprezinta produsul oricarui conflict.

Cu cat timpul in care se poarta o batalie este mai lung, cu atat ea devine mai haotica. Daca un gradat subaltern este ucis, comandantul nu va avea nici o idee despre ceea ce se intampla cu subunitatea pe care o conducea acesta. Fiecare minut de batalie in plus creste probabilitatea ca un militar sa fie omorat, ranit sau sa se piarda de camarazii sai. Cand se intampla unul dintre aceste lucruri, se rupe o veriga din lantul ce asigura circulatia informatiei, iar pastrarea ordinii este compromisa. Frica – apare datorita violentei si pericolului iminent pe care le presupune orice razboi. Frica de a fi ucis tu sau tovarasii tai, frica de a ucide alt om. Psihologii arata ca, de cele mai multe ori, a ucide este ultima solutie la care se gandesc soldatii.

Totusi, desi violenta si pericolul afecteaza indivizii in multe feluri, o data ce au primit botezul focului, aceasta optiune se transforma in obiectivul lor principal. Ochiul de pe Cer si infanteria de pe Pamant In timpul Razboiului Rece, cand marile puteri au produs arme atomice cu o capacitate de distrugere uriasa, strategii au inceput sa se intrebe daca infanteria va mai avea vreun rol in operatiunile militare. In prezent, cei mai sofisticati sateliti sunt in stare sa numere ouale dintr-un cofraj, iar tehnologiile inalte care se vor dezvolta in secolul XXI (in special nanotehnologia) vor transforma satelitii militari ce graviteaza pe orbita Terrei in adevarati Big-Brothers, capabili sa capteze imagini si sunete oricand si din orice loc de pe Pamant.

Cand armele orbitale vor deveni o realitate, toate tacticile dupa care se desfasoara in prezent un razboi se vor schimba radical – daca un satelit poate numara ouale dintr-un cofraj, nu ar trebui sa aiba nici o dificultate in a localiza un tanc; odata localizat, o racheta orbitala il va anihila instantaneu, impreuna cu intreaga divizie de care apartine. In formatul descris mai sus, solutia razboiului orbital nu ar fi, insa, viabila decat in cazul in care luptele s-ar purta din nou de catre armate compacte, ca in Evul Mediu – tactica rar intalnita in istoria militara moderna (ultima operatiune de acest fel a fost debarcarea in Normandia, petrecuta cu 60 de ani in urma). Armele orbitale costa enorm, iar folosirea lor pentru a anihila o divizie de tancuri, de exemplu, nu poate fi decat o solutie strategica solitara, nicidecum una permanenta. Pe de alta parte, exista posibilitatea distrugerii in masa. 
 
La inceputul celui de-al doilea razboi din Irak, Statele Unite aveau tehnologia si dotarea necesare pentru a transforma intregul Irak intr-un imens desert atomic. Nici un strateg, insa, nu se gandeste serios la aceasta posibilitate – nimeni nu isi poate asuma moartea a milioane de civili. Totodata, a devenit o tactica destul de frecventa folosirea scuturilor umane in apropierea obiectivelor strategice. De aceea, chiar daca tehnologia armelor orbitale si, de ce nu, a navelor spatiale de razboi va deveni mai ieftina, e greu de crezut ca, in urmatorii 50 de ani, se va trage din spatiu in tinte umane.

Asadar, infanteria ramane o componenta esentiala a armatei secolului XXI, indiferent daca razboiul orbital va deveni o realitate, sau va ramane la stadiul de concept, asa cum este, inca, in zilele noastre. Nici implicarea in conflict a robotilor sau a cyborgilor in locul oamenilor nu reprezinta astazi o solutie tehnica viabila. Pe langa costurile legate de fabricatie, principala bariera in fata constructiei robotilor de razboi o ridica faptul ca, intr-o batalie, sunt de luat o multime de decizii moral-umanitare. Soldatii umani raman niste luptatori extrem de versatili, capabili atat sa protejeze, cat si sa supuna o populatie.

Pe de alta parte – spre deosebire de tancuri, avioane, rachete sau sateliti orbitali –, ei pot executa operatiuni specifice, cum ar fi cele de tip Seek and Destroy (Cauta si distruge). In mai toate razboaiele moderne, infanteria este folosita pentru lupte desfasurate in locatii la care alte unitati nu pot ajunge – munti, jungle, orase bombardate. Inlocuirea oamenilor cu roboti sau cyborgi nu ar face decat sa creeze noi probleme. Daca infanteriei actuale i-ar lua locul una formata din roboti de razboi, o singura bomba EMP bine tintita ar anihila, dintr-o singura lovitura, sute de mii de combatanti – iar in acest caz nimeni nu si-ar mai pune probleme morale.

In situatia in care s-ar crea o infanterie mixta, de oameni si de roboti, acestia din urma ar fi la fel de vulnerabili in fata armelor HERF ca oamenii in fata gloantelor, iar costul producerii robotilor de razboi, indiferent cat de mic ar ajunge in viitor, ar fi oricum mult mai ridicat decat cel pe care-l implica recrutarea soldatilor umani. De aceea, pana cand nu se vor gasi masuri adecvate de protectie si securizare a robotilor, infanteria clasica va ramane o solutie strategica pentru razboaiele secolului XXI. Indiferent daca in viitor infanteria va fi umana, robotizata sau mixta, ea va fi in continuare singura unitate care va decide soarta unui conflict.

Tancurile, navele, avioanele, artileria sau rachetele sunt doar unelte care fac treaba infanteriei mai usoara. In al doilea razboi mondial, in razboaiele din Coreea, Vietnam, Iugoslavia, Irak sau Afganistan, sute de mii de bombe si rachete au fost lansate catre obiectivele inamice dar, desi au avut o contributie covarsitoare in desfasurarea conflictelor, nu ele au decis rezultatul acestora. Infanteristul are si va avea cel mai greu destin in cadrul unei armate: el este prima si cea mai facila tinta, dar tot el este cel care, in final, hotaraste cine invinge si cine pierde intr-un razboi. Soldatul si echipamentul viitorului Soldatul viitorului va fi extrem de diferit de cel din ziua de azi.

Dezvoltarea constanta a tehnologiilor si tacticilor militare schimba in permanenta fata campului de lupta. Falanga i-a oferit lui Alexandru Macedon un avantaj important in fata adversarilor, care aveau o dotare militara inferioara. Teoretic, o mitraliera din secolul XIX poate macelari fara probleme un grup de primitivi inarmati cu sulite si cutite. Tot in teorie, o bomba nucleara din secolul XX poate anihila instantaneu o armata dotata cu cele mai performante mitraliere. In secolul XXI, o arma orbitala montata pe o naveta sau pe un satelit va fi, probabil, capabila sa distruga, dintr-o singura lovitura, absolut orice tinta de pe Pamant, fie aceasta un om, o divizie, o armata intreaga, un oras sau o regiune.

Totusi, in cele din urma, daca ne gasim la locul si timpul potrivite, nu avem nevoie decat de o sulita primitiva pentru a ucide operatorul celei mai avansate nave orbitale de lupta, asa incat toate avantajele oferite de dezvoltarea constanta a tehnologiilor de razboi se duc pe apa sambetei! Specialistii considera ca lupta nu se rezuma doar la arme. Cea mai performanta mitraliera e inutila daca tragatorul nu poate identifica tinta, iar o bomba nucleara nu face doi bani daca inamicul este prea aproape. De aceea, soldatul viitorului va fi dotat, inainte de toate, cu un echipament extrem de performant si supersofisticat, prin intermediul caruia isi va ajusta si extinde neincetat capacitatile.
 
Acesta ii va permite sa treaca prin pereti, sa zboare, sa se faca nevazut sau sa tinteasca la perfectie. Dar aceasta imagine a supersoldatului, creata de fictiunile secolului XX, este doar una dintre fatetele care vor contura profilul militarului in viitor. Camuflaj perfect si senzori ultrasensibili Tehnologiile de razboi vor avansa atat de mult, incat un camuflaj clasic nu va mai avea nici o relevanta pentru protectia soldatului: atat unitatile radar de sol, cat si o varietate de senzori automati si sisteme infrarosu vor localiza si avertiza imediat, in timp real, defensiva, atunci cand inamicul se va apropia de obiectivul monitorizat. Cele mai performante radare si sisteme de senzori vor oferi, in plus, informatii detaliate despre dotarea fiecarui inamic in parte, astfel incat defensiva va sti exact cu ce se confrunta.

In plus, va exista o legatura permanenta intre soldati si computerele de lupta, care le vor furniza acest gen de informatii, iar, pe de alta parte, fiecare militar va fi dotat, suplimentar, cu un minisistem de monitorizare-localizare implantat in casca, astfel incat, teoretic, nu vor mai fi posibile atacurile prin surprindere. Istoria militara arata, insa, ca pentru fiecare tehnologie avansata exista o contratehnologie la fel de avansata. Am vazut deja ca robotii, cyborgii sau computerele de lupta pot fi anihilate cu ajutorul armelor EMP sau HERF. Nici sistemele de monitorizare-localizare nu vor fi invincibile. In prezent, exista deja unitati de elita ale armatei americane si britanice dotate cu uniforme care sunt pur si simplu transparente in fata detectorilor de caldura cu infrarosu. La fel cum a aparut avionul invizibil, este foarte probabil sa apara si camuflajul invizibil. Strategii s-au gandit, insa, si la modalitatile de a detecta acest tip de camuflaj.

Astfel, inregistrarile surprinse de sateliti vor fi procesate de un program de prelucrare a imaginilor care va surprinde anomaliile cromatice cauzate de lipsa umbrei sau a miscarii acolo unde acestea ar trebui sa existe. Cu un astfel de software si cu un radar eficient, in doi-trei ani e posibil sa fie anulata si invizibilitatea celebrului F 117. Desigur, va fi doar o chestiune de timp pana cand va aparea o noua tehnologie a invizibilitatii. Armura invincibililor Indiferent de felul cum va arata, armura viitorului va trebui sa-i ofere soldatului, in primul rand, o buna protectie impotriva agentilor NBC (Nuclear, Biologic, Chimic) – intrucat armele nucleare si biochimice au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa in ultimul deceniu si se pare ca aceasta tendinta se va accentua considerabil in viitor, datorita nenumaratelor modalitati noi de producere a agentilor biochimici, aparute ca urmare a evolutiei necontrolate a ingineriei genetice.

O masca de gaze actuala nu va mai fi buna decat pentru baluri mascate – anual sunt dezvoltati agenti biochimici (virusi manipulati genetic) care sfideaza metodele clasice de protectie. Un costum de lupta inteligent, total integrat si autosuficient, ar rezolva multe probleme (agentii NBC ar fi inutili; soldatul ar fi imun la conditiile de clima, luptand cu aceeasi eficienta in jungla sau intr-un teritoriu inghetat; hipotermia nu ar mai constitui o problema pentru infanteristi). Un asemenea costum integrat ar facilita desfasurarea operatiunilor militare la un inalt grad de performanta pe absolut toate tipurile de teren si in orice conditii climatice si meteorologice – ceea ce l-ar face viabil chiar si pentru o viitoare infanterie stelara. Problemele acestui echipament sunt, insa, marimea si greutatea – in caz de pericol, soldatul ar fi, pe de o parte, incapabil sa reactioneze in timp util, iar, pe de alta, ar deveni o tinta usoara pentru inamic.

De asemenea, mecanismele electronice de mentinere a climatului intern al costumului ar necesita o sursa de alimentare de marimea si greutatea unei baterii de masina, asta daca s-ar dori folosirea costumului integrat mai mult de 5-6 minute (acesta ar fi eficient daca ar functiona neintrerupt timp de cel putin 48 de ore). In plus, unui asemenea echipament nu i s-ar putea adauga armura impotriva gloantelor, intrucat i-ar spori greutatea. Marea provocare a secolului XXI, care ramane deschisa designerilor militari, este tocmai inventarea unei armuri care sa apere soldatul de gloante. Datorita aparitiei mitralierelor de asalt si a armelor grele, extrem de puternice si eficiente, s-a luat initial in calcul posibilitatea construirii unei armuri asemanatoare vestelor antiglont folosite de politie.

Insa, pe de o parte, asemenea armuri, realizate experimental, s-au dovedit a fi deosebit de grele si scumpe. Pe de alta parte, armurile antiglont sunt incapabile sa stopeze efectul impactului asupra corpului uman. Soldatul are sanse sa scape cu viata, dar, in urma tirului unui minigun, de exemplu, va fi, oricum, anihilat: oase si organe rupte, grave hemoragii interne etc. De aceea, armura viitorului va avea, probabil, un sistem care va distribui socul cauzat de gloante pe toata suprafata ei, iar soldatul va purta pe piele un costum amortizant. Un asemenea dispozitiv va fi, insa, in continuare, extrem de incomod. Cel mai probabil, armura va fi construita pe baza unei interfete om-robot, care sa ajusteze neajunsurile si limitele corpului uman prin sisteme mecanice sau cibernetice (astfel ar fi rezolvate si problemele costumului integrat). 
 
Insa, dintr-un motiv foarte simplu, doar anumite unitati vor fi inzestrate cu astfel de armuri: depasirea limitelor si imbunatatirea anumitor performante ale corpului omenesc (imunitatea la diverse munitii, sistem automat de tintire, conectare directa la computerele si programele de lupta, cresterea fortei fizice etc.) vor fi dublate de acceptarea limitelor sistemelor electro­mecanice (expunerea la armele EMP si HERF, pierderea agilitatii, aparitia unei logistici greu de intretinut etc.). Casca multifunctionala Senzorii si detectorii de monitorizare-localizare, instalatiile de amplificare si prelucrare a sunetului si imaginii, sistemul de tintire automata si cel de comunicatii, interfata cu mecanismele cibernetice sau aceea cu computerele de lupta sunt numai o parte dintre elementele care vor fi integrate in casca soldatului. Deja exista mai multe experimente militare vizand constructia unei arme automate – eventual bazate pe laser – care sa fie implantata in casca.

De asemenea, designerii incearca legarea sistemelor de vizualizare din casca de un mecanism de tintire automata ce va fi folosit de mai multe arme-prototip. Acest mecanism va transmite imagini direct in casca. Soldatul va putea amplasa arme in mai multe locatii, pe care le va controla apoi prin intermediul castii. In prezent, prototipul unei asemenea arme, OICW (Objective Individual Combat Weapon), este folosit de US Army. Cel mai probabil, tot in casca vor fi amplasati si senzorii care vor moni­to­riza starea generala a soldatului. Acesti senzori inteligenti vor informa, in timp real, comandantii despre cati oameni sunt apti de lupta, ce subordonati sunt potriviti fizic si psihic pentru diverse operatiuni si cat timp mai au combatantii pana sa ajunga la epuizare. Casca va cuprinde si o minicamera video care va inregistra si va transmite apoi comandantilor perspectiva audio-video a fiecarui soldat.

Foto: Guliver/Science Photo Library, Reuters, Mediafax

FACTS


EMP
Terminatorul computerelor Puterea bombei EMP depinde si de altitudinea la care are loc explozia. Produsa la 4.000 de metri, explozia este relativ puternica, intre 4.000 si 30.000 de metri e mai redusa, dar la 30.000 de metri devine devastatoare. Acest fenomen este generat de absorbtia asimetrica a razelor gamma produse de explozie: intre 4.000 si 30.000 de metri altitudine, aerul absoarbe uniform razele gamma si nu genereaza un efect electromagnetic pe scara larga.

Efectul pulsului electromagnetic este dat de razele gamma extrem de intense si scurte care rezulta in urma exploziei. La 30.000 de metri altitudine, aceste raze intra in coliziune cu electronii din moleculele de aer si ii ejecteaza printr-un proces numit Compton Scattering. Acestia lovesc, la randul lor, alti electroni ejectati si creeaza un efect de cascada, care da nastere la aproximativ 30.000 de electroni pentru fiecare raza gamma. La altitudine mica, efectele produse de EMP sunt orizontale si limitate. De exemplu, o bomba nucleara de o megatona poate produce un efect EMP pe o suprafata de numai 8 kilometri patrati, in timp ce la mare altitudine efectele se pot intinde si pe 100 de kilometri patrati.

7 supertehnologii militare ale secolului XXI
Sistemul HEL (High-Energy Laser) – va fi unul de lasere orbitale cu o putere de ordinul gigawatilor, activat prin intermediul a cinci sateliti militari. HEL Sistem va putea ataca absolut orice tinta din aer, din apa sau de pe uscat. El va monitoriza o arie de 800 de mii de kilometri patrati si va putea interveni in orice zona de conflict de pe glob in mai putin de 4 minute. SEOW (Solar Energy Optical Weapon) – va fi un sistem de sateliti-oglinzi care vor focaliza radiatiile solare si le vor redirectiona catre orice tinta. Capacitatea de distrugere a acestei arme va fi relativ limitata datorita difuziei optice; totusi SEOW va fi o arma redutabila (si extrem de ieftina) impotriva echipamentelor electronice.

Totodata va putea fi folosita pentru controlul meteo. OCV (Orbital Combat Vehicle) – va fi o nava spatiala de razboi capabila sa desfasoare operatiuni de supravegere, spionaj sau atac. OCV va fi, foarte probabil, cel mai folosit mijloc de anihilare a satelitilor orbitali. Nava va fi echipata exclusiv cu arme laser de inalta precizie. GLASS (Global Area Strike System) – va fi un sistem defensiv ce va incorpora sistemul HEL, armele cinetice (KEW) si un vehicul transatmosferic (TAV). HEL va garanta acuratetea tintirii, in timp ce armele KEW vor lansa proiectile cu o mare putere de distrugere. Datorita vehiculului TAV, care se preconizeaza a fi extrem de rapid, dar foarte scump, GLASS va fi folosit doar in cazul unor operatiuni speciale. HPMW (High Power Microwave Weapon) – va fi, probabil, urmasa directa a armelor HERF sau a bombelor EMP.

Ea va fi capabila sa atace orice tinta din aer, din apa sau de pe sol si va avea un grad de distrugere si letalitate ce va putea fi reglat manual. HPMW va putea anihila fie o singura tinta electronica, fie toate aparatele electrice, pe o suprafata de 1.000 de kilometri patrati. De asemenea, HPMW va avea capacitatea de a distinge intre tinte umane si tinte electronice si va putea „decide” daca incarcatura pe care o va trage va afecta doar una din cele doua categorii de tinte, sau pe amandoua. OCV Mothership – sub acest concept va fi dezvoltat primul port-crucisator spatial. Nava-mama va fi dotata cu arme laser, cinetice, HPM si cu rachete nucle­are. Capacita­tea ei de andocare va fi de 100 de OCV-uri (nave de razboi).

Port-crucisatorul va putea interveni extrem de rapid in orice zona de conflict spatial (din intreg sistemul nostru solar) sau de pe Terra. GIMS (Global Information Management System) – va fi un sistem format din sateliti orbitali si senzori terestri care va manipula pe scara redusa fenomenele meteorologice. Se preconizeaza ca GIMS va fi capabil sa produca in mai putin de 10 minute absolut orice fenomen meteorologic, ceea ce va face din acest sistem o componenta obligatorie atat a operatiunilor defensive, cat si a celor ofensive. GIMS va putea – prin intermediul unei furtuni puternice, de exemplu – sa anihileze un atac aerian, sa faca nefunctionale sistemele de comunicatii sau sa rupa orice legatura intre unitatile terestre si satelitii si armele de pe orbita.