Introducere in game design (2) – Smart Nation

Acest tutorial este oferit de Gameloft si realizat de Adrian Dorobat, Game Designer.

 

Dupa cum mentionam in tutorialul precedent, una dintre cele mai importante responsabilitati ale unui game designer este documentarea exhaustiva a tuturor aspectelor jocului, ceea ce in majoritatea cazurilor se traduce prin redactarea unui document de game design sau GDD (game design document) care va trebui actualizat pe parcursul procesului de creatie a jocului.

 

Desi de multe ori acest document este vazut ca un bloc unitar care poate sa contina 20-100+ de pagini de text si imagini in functie de complexitatea jocului pe care il descrie, pot fi evidentiate in interior trei documente separate, cu utilizari distincte.

 

Acestea sunt:

 

–     High Concept (expunere sumara/rezumat)

 

–     Pitch (propunere)

 

–     Game Design Bible (descrierea exhaustiva a jocului)

 

Primul dintre ele, High Concept, este cel mai scurt, jumatate de pagina, uneori doar 2-3 fraze, si descrie foarte succint esenta jocului. Ca un exemplu:

 

Blitz Brigade este un joc pentru platforme mobile, freemium 3D online multiplayer FPS cu batalii frenetice de tip arcade si utilizare de vehicule, in care soldati cu abilitati distincte se infrunta intr-un univers paralel in care cel de-al doilea razboi mondial inca se desfasoara in forta.

 

Nota: Nu neglijati sa ii dati jocului vostru un nume, chiar daca sunteti siguri ca se va schimba mai tarziu. Pare un truism, dar un joc fara nume nu are o identitate proprie si sunt sanse mari sa fie trecut cu vederea, plus ca desi poate nu pare, un nume ajuta focalizarea in procesul de level design.

 

Pentru un game designer independent, neafiliat unei corporatii, acest sinopsis este in mod primar un instrument de marketing, destinat sa agate atentia unui investitor sau publisher caruia vrea sa ii vanda direct sau indirect jocul. Daca rezumatul trezeste interesul, game designer-ul poate continua cu propunerea detaliata.

 

High Concept-ul mai este uneori numit si ‘elevator pitch’ – propunerea din lift – pentru ca presupune sumarizarea unei idei intr-o versiune distilata care poate fi comunicata unei persoane pe parcursul unei calatorii cu liftul (30 de secunde – 2 minute). Acest concept provine din industria cinematografica sau televiziune cand scenaristii incercau sa convinga un producator (om cu bani sau putere de decizie, dar cu timp putin la dispozitie pentru a asculta toate traznaile) ca ideea lor merita ecranizata.

 

Desi nu este intotdeauna vorba de un rationament economic in spatele acestui demers, el poate fi explicat ca o relatie vanzator-cumparator. Creatorul (fie el un scenarist sau un game designer) vrea sa convinga pe cineva sa ‘achizitioneze’ un produs (o idee de film sau un concept de joc) scotandu-i rapid in evident punctele forte. Practic, trebuie sa ii faca reclama intr-un timp sau spatiu limitat, pentru ca este greu sa mentii atentia oamenilor preocupati cu alte aspect mai importante (pentru ei).

 

O expunere sumara de succes este cea care il convinge pe partenerul de discutie sa va dea o sansa sa ii prezentati mai departe pitch-ul (propunerea de joc). Daca ne gandim in termenii unei pagini de stiri de pe Internet, High Concept-ul este fraza de pe prima pagina care te convinge sa dai click pe mai departe ca sa citesti si restul. La fel de bine poate fi comparat cu CV-ul unui potential angajat, care ii convinge pe angajatori sa il cheme la interviu.