Prima pagină Travelling

Catre MQ – Declaratie de dragoste

Diana Pavlenco 12.23.2007 | ● Vizualizări: 238
Catre MQ – Declaratie de dragoste     MQ, Museum Quartier, Viena, expozitie, artisti, concert + zoom
Galerie foto (4)

Daca ar fi sa scotocesc printre amintiri si locuri dragi mie, m-as opri la MQ, Museum Quartier din Viena pentru ca am fost de multe ori si nu m-am plictisit niciodata, pentru ca imbina trecutul cu prezentul si viitorul, pentru ca aici traiesc in armonie designul, creatia vestimentara, arta moderna, radio-ul online, new media, teatrul, comics-urile, dansul si arhitectura, cultura jocurilor electronice si videoteca (la care gasesti Megacities in varianata originala a lui Michael Glawogger- film cunoscut la noi mai degraba in varianta remixata de Timo Novotny feat. Sofa Surfers-, dar si filme de Jim Jarmusch si multe altele). MQ este in primul rand o pepiniera de idei, intr-o atmosfera relaxata, intalnire de baroc si cyberspace.

Este un loc cool fara a fi decandent, cu studenti fara a fi academic. Dar nu numai cu studenti. Aici sunt programe pentru artisti in rezidenta, concerte live in cafenele vinerea si sambata, colectii permanente in muzeele Leopold, MUMOK si Kunsthalle, dar si expozitii temporare. Anul asta a fost Coreea in primavara, iar din toamna pana in Februarie 2008 – China, intr-un mix fascinant de pictura, sculptura, instalatii, animatii si …plastic.
Tot la capitolul expozitii in desfasurare as vrea sa amintesc si de „Viva la muerte!” de la Kunsthalle care, poate nu intamplator, a fost inaugurata cu putin inainte de sarbatoarea mortilor in tarile catolice
1 noiembrie – Allerheiligen, asa cum se numeste ea in germana. Snuff video, colectie de dinti si cranii, si o lucrare foarte simpla a artistului conceptual Cildo Meireles, adica oase suspendate peste un covor de monede, alaturarea mortii si a materialului.

Pentru a diminua poate un pic din tragismul lucrarilor, si poate si din ratiuni comerciale, expozitia asta despre moarte in America latina este insotita de una mult mai senina – True romance tot la Kunshalles. Inimioare cu leduri, scene de dragoste din filme (a se citi si dragoste cu nabadai), sculpturi si statii de ascultat muzica, cele mai frumoase 100 de cantece de dragoste, postere de filme si albume. Nu stiu cum se face dar ingramadeala cea mai mare era la muzica, parca fiecare vroia sa vada care sunt cele mai frumoase cantece, nu se stie in ierarhia cui. Si gardianul cand a anuntat inchiderea tot acolo a avut cel mai mult de furca.
Mai multe cafenele cu nume placute – Una, Kantine, Mumokka, Halle.sunt spatiile de gestatie pentru multe idei de proiecte si un pretext sa observi oamenii ce se perinda pe aici.

Am trecut pe la MQ si am vazut un elev tulburat strabatand curtea imensa cu pictura la brat inca neterminata, am stat la coada sa intru la Freitag si am aflat cum au facut ei genti de succes din prelate de camion, am vazut o prezentare de moda in aer liber, am mancat sushi stand pe o piatra si am cascat gura la cricket, m-am ratacit noaptea printre cladirile din spate cand nu mai era nimeni prin curte, am gasit cadouri sic- tablouri a la Andy Warhol, facute pe calculator in cateva minute si care costau cate 100 euro, personalizate dupa o poza portrait data.

Am pierdut vremea si printr-un fel de Carturesti al lor, unde pe langa carti din domeniile mai sus enumerate am gasit reviste din Austria, dar nu numai, de arta, cultura strazii si stencils in metropolele lumii
Am vizitat Roboexotica prin 2005 (tocmai s-a incheiat si editia din 2007) pe Electric Avenue si am privit la trecatori cuibarita pe una din zecile de banci, sau cum s-or numi formatiunile acelea numai bune pentru citit, folositoare ca si masa, sarit si facut echilibristica, sau lasat reflectii de viata.
MQ este inima pulsand a Vienei. Este materializarea unei idei neconventionale de a reduce distanta dintre viata de zi cu zi si arta.

Cand esti afara, pe bulevard, vezi zidurile care se incadreaza in decorul general, a caror constructie a inceput inca din secolul al XVIIIlea. De abia in 1977 s-a conturat ideea de a folosi spatiul interior pentru arta contemporana. Dar lucrurile au evoluat incet. In 1980 au avut loc primele discutii pentru utilizarea spatiului pentru cultura. In `82 inca mai erau discutii daca sa fie o zona comerciala, hotel sau centru cultural. S-a decis in `83 in favoarea centrului cultural. In 85 este anuntata competitia pentru lucrarile de arhitectura si un an mai tarziu se primesc 88 de proiecte. In `90 se da proiectul spre executie castigatoprilor- Laurids&Manfred Ortner ale caror crezuri de lucru le gasiti aici.


Peste inca opt ani s-a inceput constructia care a fost ianugurata in 2001. Arhitectii au intuit alaturarea contrastelor in acest complex cultural si au optat si la nivelul materialelor pentru aceeasi idee: muzeul Leopold cu piatra de rau alb stralucitor si basalt la MUMOK.
Pentru un proiect asa complex au fost contactate firme de sunet si lumini, iar rezultatul este ca in incinta se pot desfasura concerte in aer liber.

MQ nu este intepenit in design, in fiecare sezon apare cate o mica schimbare – o noua culoare pentru banci, sau cate o proiectie pe vreuna din cladiri, asta pe langa zecile de idei care se perinda zilnic pe aici si care reprezinta adevaratul agent de schimbare nu numai in Mq dar si in lume in general.