Marele MISTER al ”limitei evolutive” a vieţii a fost rezolvat. De ce codul nostru genetic s-a oprit din evoluţie

La un moment dat în istoria planetei, evoluţia mecanismelor genetice a ajuns la un punct care a stopat evoluţia ulterioară a codului.

Oamenii de ştiinţă consideră că stagnarea evoluţiei poate fi urmărită până la limita modului în care ADN-ul are rolul să traducă proteine.

• John Herschel și contribuțiile aduse astronomiei. „Respectul de sine este piatra de temelie a oricărei virtuți”
• Speranța de viață globală ar putea crește cu pâna la 5 ani până în 2050

O echipă de geneticieni din Spania s-a concentrat pe o moleculă de ARN. Aceste molecule de transfer unesc blocurile de proteine ​​într-o linie de asamblare, astfel încât acestea pot fi legate între ele în ordinea corectă.

Când sistemul complex al codului genetic a fost descris de către Francis Crick în anul 1960, omul de ştiinţă, câştigător al Premiului Nobel, a menţionat că acest fenomen este un „accident îngheţat”.

Acest lucru se datorează faptului că mecanismul genetic a evoluat pentru a dirija 20 de aminoacizi (blocuri de proteine ​) ajungând la un punct în care nu au putut să se extindă pentru a include mai multe, rămânând îngheţat pentru mai mult de 3 miliarde de ani.

Teoretic, codul genetic ar putea fi extins pentru a utiliza 63 de aminoacizi, dar s-a lovit de un blocaj genetic în urmă cu miliarde de ani. Dar, dacă mecanismul care citeşte ADN-ul şi îl traduce în proteine ​​ar trebui să includă mai mult de 20 de aminoacizi, este foarte probabil ca erorile să se strecoare în mod constant în procesul de producţie. Acest lucru ar duce la proteine ​​defecte şi o eventuală cădere a sistemului biologic.

„Sinteza proteinelor în baza codului genetic este caracteristica determinantă a sistemelor biologice şi este esenţial să se asigure traducerea fidelă a informaţiilor”, a explicat profesorul Lluis Ribas de Pouplana, un genetician de la Institutul de Cercetare în Biomedicine din Barcelona (IRB) şi autor principal al studiului.

Sursa foto: personales.upv.es

Potrivit echipei, motivul pentru care codul genetic nu a fost capabil să se extindă dincolo de 20 de aminoacizi se datorează faptului că nu a fost posibil să se creeze noi ARN-uri fără ca sistemul de obţinere să devină confuz.

„Munca noastră arată că piesele centrale ale codului genetic, ARN-urile de transfer, nu pot găzdui mai multe elemente de identitate specifice în aşa fel încât sistemul să fie capabil să distingă 63 dintre ele”, a declarat profesorul Ribas.

Echipa cercetează acum posibilitatea extinderii domeniului biologiei sintetice pentru a depăşi limitările setate de natură şi să extindă suplimentar codul genetic.

”Este puţin probabil că limita se va schimba în mod natural. Artificial, însă, suntem capabili să creştem numărul de aminoacizi utilizaţi de celule în condiţii controlate de laborator. Eu cred că munca noastră va extinde limita naturală şi va modifica dramatic sistemul de inginerie. Acest lucru natura nu-l poate face”, a explicat profesorul Lluis Ribas de Pouplana.

Sursa: Mail Online

Vă recomandăm şi aceste articole: