Cu MASINA TIMPULUI, pe sine

S-a intamplat intre 10 Si 14 mai 2008, pe ruta Bucuresti Nord – Iasi (gara Nicolina) – Suceava – Alba Iulia – Sibiu – Medias si din nou Bucuresti Nord. Pasageri i-au fost scriitorii romani care, intre 1990 si 2006, au primit premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) si Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (ASB) pentru poezie si proza. Alaturi de ei, au luat loc in vagoane reprezentanti ai Radio Romania Cultural si TVR Cultural. Proiectul s-a numit Scriitori pe Calea Regala, a fost initiat de USR, ASB si Ministerul Transporturilor si s-a bucurat de inaltul Patronaj al Majestatii Sale Regele Mihai I. In garile in care a oprit, Trenul Regal a fost intampinat de atata lume, incat locatarii lui s-au simtit cu adevarat importanti si pretuiti. Si au rasplatit prezenta oamenilor acolo cu lecturi prin care i-au convins ca literatura chiar merita ascultata, cautata si iubita. In plus, toate garile au primit cate o biblioteca pe rafturile careia se aflau cartile lor.
 
Pentru multi dintre ascultatori, a fost probabil prima reintalnire cu literatura dupa absolvirea scolii. Si mai multi au inteles, poate pentru prima oara, ca literatura chiar inseamna ceva, ca poarta niste mesaje pe care nu le pot auzi nici de la politicieni, nici din emisiunile de stiri ori de divertisment, nici de la spectacolele in aer liber. Este emotionant sa auzi din public voci care o cer la microfon pe Ana Blandiana, e miscator sa vezi cata vie prospetime le transmite ascultatorilor mereu tanara Nora Iuga, e grozav sa observi ca lumea o recunoaste in persoana poetei Ioana Craciunescu pe marea actrita care a jucat-o pe Ana in filmul Blestemul Pamantului, blestemul iubirii, e minunat sa-l auzi pe poetul Ion Muresan electrizandu-si auditoriul cu inegalabilul sau fel de a recita sau pe prozatorul Marian Ilea starnind un potop de rasete cu „scrisorile“ sale „de amor“.

La Iasi, sosirea Trenului Regal a coincis cu acordarea, in Gara Nicolina, a Premiilor revistei Convorbiri literare. A fost o asa inghesuiala, incat, pana la urma, lumea n-a prea mai inteles ce se intampla acolo. La Suceava, in schimb, lucrurile s-au mai limpezit, iar vizita si masa la Manastirea Dragomirna au restaurat aerul inalt-initiatic al calatoriei. Apoi am dormit la Vatra Dornei, unde, in dimineata urmatoare, in fata trenului, ne-au intampinat cei mai frumosi copii de pe Pamant, iar in dupa-amiaza aceleiasi zile, in gara din Alba Iulia, am fost inconjurati de cea mai numeroasa multime pe care o poate gazdui un peron. La Sibiu si Medias, autorii acestui material n-au mai ajuns, pentru ca paginile pe care le aveti acum in fata ii asteptau sa le umple cu grabire, insa cei care si-au continuat calatoria pana la capat au avut grija sa le ofere informatiile de care aveau nevoie.

• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială
• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

A spus cineva ca drumul scriitorilor cu Trenul Regal s-a incheiat? Sunt semne ca abia a inceput.