Erorile filosofiei sunt in cel mai rau caz ridicole, in timp ce erorile comise de religii sunt intotdeauna periculoase, spunea filosoful si istoricul englez David Hume in "Tratatul" sau "asupra naturii umane". Fervoare mistica, simt al sacrului, iluminare: fiecare stare spirituala se reflecta intr-un fenomen cerebral cat se poate de concret. Pentru ca, in loc sa interpreteze momentele de gratie drept dovada a unei realitati care ne depaseste puterea de intelegere, cea a existentei divine, oamenii de stiinta le privesc si le analizeaza din perspectiva de dovezi ale existentei creierului.
Bazele neurologice ale credintei
Ca atare, surprinzator sau nu, aceeasi zona cerebrala responsabila de cat de religioasa este o persoana este si cea care se activeaza la epileptici in timpul unei crize. Aceasta descoperire este una esentiala din punctul de vedere al intelegerii adevaratelor cauze ale experientelor extraordinare (altfel spus halucinatii), care li se par oamenilor religiosi atat de reale. Prin urmare, explicatia faptului ca unii oameni nu se pot nicicum lipsi de religie este aceea ca au pur si simplu in zona responsabila cu epilepsia si sentimentul religios anumite celule in mod peren excitate, ca si cum ar avea tot timpul un bec aprins in creier.
Emisfera stanga a creierului este cea asociata inteligentei emotionale, situatiilor de calm si seninatate, in timp ce emisfera dreapta se activeaza de obicei in situatii de stres si furie. Emisfera cerebrala stanga a fost multa vreme cea mai studiata de neuropsihologi pe baza implicarii ei in procesele de dezvoltare a limbajului, asadar a valorii ei in studiul leziunilor cerebrale. De altfel, inca din anul 2500 i.Hr., medicii egipteni semnalau legatura stransa dintre dereglarile de limbaj si paralizia partii drepte a corpului.
In ceea ce priveste nivelurile ridicate de elaborare cognitiva, aceasta emisfera pare a dispune si de un soi de specializare in procesele de analiza si incadrare in categorii: capacitatea de a descompune analitic o configuratie globala in elementele ei constitutive, fie ca e vorba de o figura, o problema sau un concept.
Emisfera dreapta a creierului nu este insa nici ea o simpla cutie goala ce serveste exclusiv la a ne umple de nervi. Fara ea am fi niste roboti. A fost cel mai probabil mai putin studiata din cauza aparentei lipse a simptomelor in cazul leziunilor cerebrale, si doar de cativa ani ii sunt analizate particularitatile in ceea ce priveste prestatiile vizual-spatiale. Aceasta emisfera pare fi corelata in principal partii afective si emotionale a comportamentului si, luand in considerare aspectul filogenetic, unele experimente au demonstrat ca emisfera dreapta a sobolanului are un rol predominant in comportamentul agresiv; in plus, a fost postulata si existenta unei relatii intre reactiile de frica, atac, lupta si fuga (care la predecesorii nostri erau strans legate de apararea teritoriului) si capacitatea de a organiza o reprezentare mentala a spatiului fizic.
Budistul din laborator
Ca la orice sedinta de meditatie care se respecta, inainte de aseza in pozitia lotus, calugarul budist incepe prin a aprinde lumanari si a arde betisoare de iasomie. De-abia apoi se poate concentra pentru a se elibera de dorinte, temeri si alte senzatii trupesti. De aceasta data insa, el are infipt in bratul stang acul unei perfuzii si la indemana un cordon de care sa traga atunci cand ajunge la apogeul starii de meditatie. La celalalt capat, Andrew Newberg, cercetator la Universitatea din Pennsylvania, sesizeaza miscarea si injecteaza in perfuzie o substanta de contrast. Apoi conecteaza pacientul la o masinarie numita Spect, care permite vizualizarea imaginilor cerebrale, reducand senzatia pe care omul o incearca, aceea de a fi totuna cu universul, la niste date afisate pe un monitor.
Se intampla in 2001, iar Newberg detecta atunci un soi de "black out" al alimentarii cu sange in zona posterioara a encefalului, cea care guverneaza perceptia asupra supraeu-lui si a lumii; altfel spus, descoperea ca rugaciunile si meditatia induc la nivel neurologic ideea de uniune a persoanei cu creatorul, printr-o senzatie “cat se poate de reala”.
Neurologii au fost primii care au studiat experienta religioasa, descoperind o legatura intre epilepsia lobului temporal si desteptarea neasteptata a unui interes religios la pacienti. Intr-o carte publicata tot in 2001, Newberg impreuna cu Eugene d'Aquili stipula ca experientele spirituale sunt consecinta inevitabila a configuratiei cerebrale (“creierul uman a fost configurat din punct de vedere genetic sa incurajeze credinta religioasa”). Ca atare, chiar si simpla rugaciune are un efect deosebit la nivel cerebral.
In alta ocazie, in imaginile inregistrate de Spect la calugarite franciscane aflate in timpul rugaciunii s-a observat o reducere a activitatii in aria “delegata” cu orientarea, care le dadea maicutelor un sentiment “tangibil” de uniune cu divinitatea. In concluzie, spun Newberg si d'Aquili in "Why God won’t go away” (De ce Dumnezeu nu va disparea). "senzatia ca eul iti este absorbit in interiorul a ceva mai vast nu deriva dintr-o constructie emotionala sau dintr-un gand pios”: la baza ei stau evenimente neurologice.
Este credinta o iluzie neurologica?
Neuroteologia, termen lansat tot de Newberg si d’Aquili, explica asadar felul in care comportamentul ritualic suscita stari cerebrale din care deriva o vasta gama de senzatii umane, de la sentimentul apartenentei la comunitate la captarea unei uniuni spirituale profunde. (Litaniile de exemplu, genereaza un sentiment de calm si relaxare interpretat de credinciosi drept seninatate spirituala, in timp ce dimpotriva, anumite dansuri mistice provoaca o stare de hiperexcitatie in masura sa le dea participantilor senzatia ca sechestreaza intreaga energie a universului).
Cumva, aceste ritualuri reusesc sa declanseze tocmai acele mecanisme cerebrale care ii fac pe credinciosi sa-si interpreteze senzatiile ca probe ale existentei lui Dumnezeu. Se pare ca, focalizand atentia asupra mintii, ele blocheaza perceptiile senzoriale, inclusiv pe cele folosite de zona insarcinata cu orientarea pentru a stabili granitele eu-lui, acesta fiind de altfel si motivul pentru care chiar si oamenii necredinciosi se emotioneaza in timpul slujbelor religoase. "Atata vreme cat creierul uman va avea structura pe care o are, Dumnezeu nu va disparea”.
Pe de alta parte, faptul ca experientele spirituale pot fi asociate unei activitati neurale nu inseamna e vorba de iluzii neurologice, mai preciza la acea vreme Newberg: "Ar fi ca si cum am atribui unei iluzii placerea pe care o simtim cand mancam o felie de tort. Nu exista o modalitate pentru a stabili ca schimbarile neurologice asociate unei experiente spirituale inseamna ca experienta respectiva este generata de creier sau dimpotriva, creierul este cel care percepe o realitate spirituala.”
Subprodusul evolutiei
Unii sunt totusi convinsi ca, in realitate, aceleasi regiuni cerebrale implicate in experienta tortului creeaza si experientele religioase. Cand imaginea unei cruci sau a unei torah provoaca o senzatie de respect religios, cauza trebuie asadar cautata in zona cerebrala predispusa asociatiilor vizuale, care interpreteaza ceea ce ochiul vede si leaga imaginile de emotii si amintiri. Viziunile nascute in timpul unui ritual sau rugaciune sunt generate si in zona asociativa: stimularea electrica la nivelul lobilor temporali produce viziuni, iar epilepsia (descarcari anormale de activitate electrica in regiunea lobilor temporali) duce la extrem acest fenomen.
La ora actuala, radacinile biologice ale experientei religioase fac obiectul speculatiilor mai multor discipline, de la antropologie la psihologia evolutionista si la genetica. Teoria cea mai acreditata, din punctul de vedere al neurostiintelor, este aceea conform careia comportamentul religios si respectivele credinte ar fi “un subprodus al evolutiei”; iar potrivit asa-numitei Teorii a Mintii (Theory of Mind), totul porneste de la capacitatea noastra de a ne concepe semenii ca fiinte in stare sa gandeasca.
In decursul ultimilor 10-15 ani, plecand de la descoperirea neuronilor-oglinda in creierul macacului, numeroase cercetari au modificat profund atat modul traditional de a concepe relatia intre perceptie si actiune, cat si rolul pe care perceptia si actiunea il au in constructia cunoasterii sociale. Descoperirea mecanismului de rezonanta a neuronilor-oglinda a demonstrat ca sistemul motoriu, departe de a fi un simplu controlor al muschilor si executor al unor comenzi codificate in alta parte, este in masura sa implineasca functii cognitive care multa vreme au fost in mod eronat considerate apanajul proceselor psihologice si mecanismelor neurale de tip pur asociativ.
Ceea ce lipseste considera Dimitrios Kapogiannis si colegii sai de la National Institute of Neurological Disorders din Bethesda, autorii unui studiu dat publicitatii anul acesta cu privire la bazele neurologice ale credintelor religioase, este un model unitar al complexei experiente reprezentate de religiozitate. Bazandu-se pe o serie de analize facute la Baylor Institute for Studies of Religion din Houston, Kapogiannis afirma ca cele doua componente cheie ale acestui proces cognitiv sunt perceptia nivelului de implicare al lui Dumnezeu in realitate si functia lui punitiva: cel putin in Occident, unde divinitatea isi asuma in principal aceste doua roluri.
Ideea de Dumnezeu
Pe scurt, dupa ce au supus un grup de voluntar rezonantei magnetice functionale, cercetatorii si-au facut o idee despre reteaua cerebrala activata in cursul unei experiente religioase: ariile prefrontale si frontale posterioare, unde atunci cand subiectii se gandesc la un Dumnezeu care interactioneaza cu omul., intra in actiune neuronii-oglinda.
Zonele cerebrale ale perceptiei emotionale se activeaza atunci cand voluntarii se gandesc la emotii divine (dragoste, furie) si este interesat de observat ca atunci cand voluntarii se gandesc la o doctrina religioasa si nu la o divinitate “umanizata”, se “inrosesc” zonele gandirii abstracte, dedicate intepretarii limbajului metaforic, ca in cazul oricarei alte notiuni “rupte” de realitatea perceputa.
In ultima instanta, potrivit studiului, fara dezvoltarea unui creier "social", omul nu ar fi in masura sa conceapa divinul, iar creierul uman a fost astfel configurat incat sa faca divinul antropomorf in manifestarile sale, cel putin in cultura iudeo-crestina (grupul de cercetatori urmeaza a-si extinde studiul si la alte culturi pentru a vedea daca datele se suprapun).
Unii spun ca este un soi de “traducere” neurologica a ceea ce spunea pe vremuri filosoful german Ludwig Feuerbach: Dumnezeu nu este altceva decat esenta obiectivata a omului; adica nu Dumnezeu l-a creat pe om, ci omul creeaza ideea de Dumnezeu.
CITESTE SI:
multi intradevar poate sunt rataciti sau tineri si nu mai au nici un fel de repere si trebuie sa treaca prin viata un numar de ani ca sa-si schimbe conceptiile sau sa invete mai multe lucruri problema este alta probabil ca exista un creator sunt multe lucruri complexe in lumea asta ,sa ne gandim numai la apa cat este de ciudata aste formata din doua gaze hidrogen si oxigen un gaz hidrogenul ,arde ,oxigenul intretine arderea si prin combinarea lor da apa deci niste gaze care ard prin unirea lor produc ceva unic care anihileaza focul ,probabil este un creator dar care creator indoctinatilor al vostru ? de ce nu al musulmanilor sau al hindusilor sau al japonezilor sau mai stiu eu ce alte credinte mai sunt au fost pe lumea asta ,in alte lumi din universul asta probabil vor exista la fel ,mii de credinte diferite una de alta .care este adevarata ? a voastra ? de ce ? pt ca ziceti voi asa ?
uitativa la zeitgeist si veti vedea ca articolul este adevarat
la judecata de dupa moarte se va tine cont si de efectele pe care faptele noastre le-au produs asupra celorlalti semeni.asadar, voi cei care ati scris articolul asta, ganditi-va ca este Un Dumnezeu Care vede ca ii rataciti pe unii, care la randul lor ajung sa ii invete si pe altii ceea ce voi ii orbiti, deci, sa nu credeti ca faceti ceva constructiv pentru vietile si sufletele lor. asadar, ganditi-va de pe acum la ce raspuns sa dati la judecata inaintea lui Dumnezeu. viata este scurta, timpul este aproape...
religia este legatura libera si constienta a omului cu Dumnezeu. cei care nu credeti, pastrati-o pt voi, ca sa nu fiti pusi in situatia de a da socoteala in fata lui Dumnezeu pt smintelile aduse asupra unora mai slabi de inger. de cele mai multe ori stiinta se intorcea la adevarul revelat in Biblie. insusi Nietzsche, un ateu convins, in momentele sale de venire in sine spunea:"Dumnezeule, Tu esti Lumina de dincolo de intunericul necunostintei mele". sunteti unii dintre voi (la ateii si filozofii de garaj ma refer) mai mari decat Nietzsche??? cel putin el a avut putin mai multa minte decat voi. Dar o sa vina o vreme dragilor, ca vrem sau ca nu vrem, cand o sa ne intalnim cu Acela Caruia voi Ii negati existenta, si nu se va mai putea face nimic atunci, deja va fi fost prea tarziu...
Intr-o buna zi, fiecare om care a existat vreodata pe Terra, se va intalni cu Cel care a generat existenta. In culise,undeva in lumea nevazuta si totusi, foarte aproape de noi, exista Un juriu care, de la conceptia fiecarui individ si pana la moartea acestuia, supravegheaza atent si cu un interes parintesc gandurile, faptele si atitudinile fiecaruia... Viata aceasta este un mic mare test. Ai ocazia sa traiesti frumos, demn, senin si moral sau, dimpotriva, sa vietuiesti dezordonat...Dumnezeu iti ofera libertatea de alegere... Zici ca nu exista Dumnezeu? Sa stii ca sunt un tip care agreaza glumele, insa asta ar fi una deplasata tare. Sa deschidem ochii si sa descoperim, o data in plus, complexitatea lumii naturale, cerul instelat si uimitorul corp omenesc! Dumnezeu te-a creat, tot El iti sustine inima si bataile ei si tot El te va invia intr-o buna zi,dupa ce te vei odihni in moarte. Poate sa faca asta, pentru ca este Domn peste Viata... Astazi, poti aseza dupa voie, o caramida in plus, pe zidul conceptiilor tale despre lume si viata, intarindu-ti idei adevarate sau ideologii false, contribuind, in final, la credinta sau necredinta ta. Dumnezeu oricum exista, cu toate ca noi nu am vrea! El te-a creat, ti-a iertat greselile/pacatele prin sacrificiul lui Christos si va veni ca sa rasplateasca cu "viata cea fara de moarte" pe cei care au avut ideea deplasata pentru majoritatea oamenilor, de a crede in Dumnezeu, a fi un cetatean bun, un coleg de treaba, un ins care isi aliniaza viata la a asculta de cele 10 porunci, simple, curate, dumnezeiesti. Merita sa incerci sa fii prieten cu Dumnezeu! Oricum, El exista! Am aflat si eu despre treburile astea, intr-o carte... Mai credeti in Cartea Sfanta? Azi poate fi un nou inceput!Au incercat si altii, si merge! Succes!
O perspectiva interesanta in dezbaterea existentei lui dumnezeu (dumnezeilor), citatul ii apartine lui Carl Sagan: In many cultures it is customary to answer that God created the universe out of nothing. But this is mere temporizing. If we wish courageously to pursue the question, we must of course ask next where God comes from. And if we decided this to be unanswerable, why not save a step and decide that the origin of the universe is an unanswerable question? Or, if we say that God has always existed, why not save a step and conclude that the universe has always existed.
Oamenii sunt din ce in ce mai orbi si doar incearca sa isi usureze viata...sa nu mai stie ce e bine si ce e rau...sa nu se mai simta vinovati niciodata...dar...pentru oameni...in general totul devine din ce in ce mai sec...fara nici un scop...
"Dumnezeu" exista doar pentru cei care au nevoie de el!
Highduke penibil esti tu care iti imaginezi ca Dumnezeu e "un mosulet cu barba alba". Desi ar trebui ca pe acest site sa intre iubitorii de cunoastere observ ca e plin de dezinformati care se pretind mari invatati.
Si apropo la ideea ultima "adica nu Dumnezeu l-a creat pe om, ci omul creeaza ideea de Dumnezeu", Voltaire e mult mai intelept cand spune „Universul mă încurcă şi nu pot gândi măcar/că poate exista ceasul fără un ceasornicar”.
...
23 24 25 >