Somalezii – piratii secolului XXI

2010, anul piratilor 

Potrivit expertilor, 2010 va fi anul piratilor. Datele vorbesc de la sine, in ultimii patru ani, "trendul" pirateriei in marile de pe intreg globul aflandu-se intr-o crestere constanta. Dupa cum arata datele furnizate de International Maritime Organization (IMO), au existat 239 asalturi in 2006, 263 in 2007, 293 in 2008 si 406 in 2009. Anul trecut au fost atacate 153 nave, 1052 marinari au fost rapiti, 68 raniti si 8 ucisi. De altfel, in ultimii 25 de ani doar in apele din sud-estul Asiei au fost atacate peste 17.000 de unitati cu o medie de 700 pe an.

"Cine stapaneste marile, stapaneste comertul; cine stapaneste comertul lumii ii stapaneste si bogatiile, si in consecinta, stapaneste lumea intreaga", scria pe la 1610, Sir Walter Raleigh, mare capitan de marina si corsar la ordinele Elisabetei I a Angliei.

Potrivit specialistilor, rutele maritime reprezinta un element deosebit al vulnerabilitatii actualului sistem politico-economic global tocmai pentru ca marea constituie contextul ideal pentru doua fenomene ilicite, diferite, dar tot mai des asimilate: pirateria si terorismul.

Ele sunt totusi caracterizate de cauze profund diferite: terorismul are scopul principal de a raspandi teroarea pentru a pune in evidenta o vulnerabilitate si a rasturna ordinea politico-institutionala a unei tari; pirateria, dimpotriva, este cu prioritate exercitata in vederea luarii in posesie a unor bunuri publice sau private, vizand prin urmare, in principal profitul.

Traficul comercial pe mare inseamna la ora actuala circa 90% din totalul comertului mondial. Rutele maritime internationale (vezi harta) sunt localizate intre zonele cele mai industrializate de pe glob: Europa occidentala, America de Nord si Asia de est, in mod deosebit Japonia si China. Acestea sunt predeterminate, mai ales din cauza unor impedimente de ordin geografic care implica trecerea obligatorie prin asa-numitele "chokepoints", stramtori sau canale importante din punct de vedere strategic, usor de blocat pentru a impiedica sau ingreuna comertul maritim si in mod deosebit cel al petrolului.

Unde ataca somalezii? 

In general, in ultimii anii, actele de piraterie s-au concentrat in urmatoarele zone:

• Malaga: cu o lungime de 800 km si un tranzit de circa 50.000 de nave pe an, are o relevanta strategica ridicata, fiind punctul de contact comercial intre Europa, Africa si Asia.

• Stramtoarea Bab-el-Mandeb; leaga Marea Rosie de Oceanul Indian prin Golful Aden si separa continentul african de cel asiatic. Prin Bab-el-Mandeb este transportata cea mai mare parte din petrolul destinat Europei. Pe aici trec circa 30.000 de nave pe an.

• Pirateria in largul coastelor Somaliei este considerata de specialisti un caz specific; tocmai acest al doilea "chokepoint" constituind in ultima vreme cadrul geografic de referinta pentru numeroase acte de piraterie, tot mai dese si tot mai temerare din punct de vedere al modalitatilor.

Pe 16 ianuarie 2009, Piracy Reporting Centre punea in circulatie un raport alarmant din cauza escaladarii atacurilor pe intreg globul si in mod special in largul coastelor somaleze. Centrul identifica o crestere cu 11% a atacurilor corsare in lume si in mod deosebit, o "escalation" concentrata in Golful Aden si in largul coastelor somaleze.

Din cele 293 luari cu asalt din 2008, au fost identificate 111 doar pe ruta maritima care leaga Marea Rosie de Oceanul Indian, ceea ce reprezinta o crestere a actiunilor de piraterie de circa 200% in respectiva zona geografica.

Somalia de-acum este o tara considerata falimentara. Din 1991 s-a afundat intr-un razboi civil, caruia comunitatea internationala a incercat in zadar sa-i puna capat. Dupa Conferinta de la Nairobi, din 2004, a fost adoptat Transitional Federal Charte, care a semnat in mod oficial nasterea unui guvern federal de tranzitie (Transitional Federal Government). Desi acest nou guvern a fost recunoscut de buna parte din membrii comunitatii internationale, nu are inca si controlul teritoriului, existand multiple forte care se pun de-a curmezisul procesului de pacificare a tarii, precum entitatile separatiste din Somaliland si Puntland.

IMB a calculat ca in ultimul an, numarul piratilor a crescut de la o suta la 1.600, capabili sa duca la "bun sfarsit" actiuni rasunatoare precum sechestrarea petrolierului saudit Sirius Star (capturat pe 10 noiembrie 2008 si eliberat pe 9 ianuarie 2009, dupa plata unei sume de trei milioane de dolari), sau cea a capturarii cargoului ucrainean Faina (ucrainienii transportau ilegal arme de foc, mortiere si rachete care trebuiau sa ajunga undeva in sudul Sudanului) capturat pe 8 septembrie 2008 si pus in libertate pe 5 februarie 2009, dupa plata a 3.5 milioane de dolari.

Somalezii vs piratii de moda veche 

Pirateria pe mare are origini antice. Primul care ne-a lasat o descriere a ceea ce era deja o adevarata profesie pentru anumite populatii asezate pe litoralurile mediteraneene (locuitorii peninsulei Anatoliei si fenicienii) a fost poetul grec Homer.

Ulterior, in anul 229 i.Hr., romanii i-au atribuit fenomenului un cadru juridic ad-hoc in tentativa de a combate samavolniciile temutilor iliri. Dreptul roman furniza oricui legitimitatea de a-i infrunta si extermina pe pirati.

De-a lungul secolelor, literatura i-a investit cu o aura romantica care a cucerit generatii intregi de copii si de adolescenti; mai in zilele noastre, cinematograful i-a consacrat definitiv prin aventurile lui Jack Sparrow. Dar piratii de astazi nu seamana nici pe departe cu Johnny Deep.

In opinia lui Nicoló Carnimeo, profesor de Drept al Navigatiei si Transporturilor la Facultatea de Economie din Bari, Italia si autor al mai multor carti pe tema pirateriei, spre deosebire de ilustrii lor predecesori, piratii din zilele noastre cu marea nu prea au mare legatura. "Ei au invatat arta navigatiei din necesitate. Este vorba despre o adunatura pestrita de pastori sau de mercenari aflati in solda baronilor locali ai razboiului. Locuiesc in case de paie si beau lapte de camila, dar sefii lor stiu sa foloseasca internetul si sa faca tranzactii bancare, recicland banii proveniti din sechestrarea navelor". In jurul figurilor lor nu pluteste asadar nicio legenda sau istorie fantastica, ci doar realitatea trista a violentei si criminalitatii moderne.

Realitatea este ca, in prezent, piratii somalezi nu au o viata usoara nici pe mare, nici pe uscat intrucat de ceva timp incoace comunitatile musulmane au initiat un adevarat razboi impotriva pirateriei, acuzandu-i pe ''jini'' (diavolii) ca au adus in zona droguri, alcool, batai de strada, SIDA, si incercand sa puna capat fenomenului cu ajutorul militiilor armate. Exista insa cauza primara a nasterii acestei practici ilegale de-a lungul coastelor somaleze: rebeliunea marinarilor si pescarilor locali contra autoritatilor, care au favorizat comertul de peste din exterior in dauna producatorilor locali. De asemenea, se spune ca pirateria in zona ar mai fi fost alimentata si de nemultumirea locuitorilor coastei, satuli sa vada ambarcatiunile straine descarcand in apele somaleze cantitati enorme de reziduuri toxice si deseuri poluante.

Proscrisii si vanatorii lor 

Piratii somalezi par a dispune in present de o schema organizatorica foarte asemanatoare cu cea a unei companii private, cu finantatori, baze logistice bine dotate si tehnologie de avangarda; in plus, pentru a-si largi propria raza de actiune, unii utilizeaza asa-numite nave-mama, unitati navale de mare tonaj, utilizate ca niste platforme, de pe acestea detasandu-se barcile, mult mai usor de manevrat in timpul asalturilor.

In baza putinelor arestari, si a anchetelor, se stie ca este vorba despre tineri, cu varsta intre 20 si 35 de ani, care isi fac "cumparaturile" de arme mai ales la Mogadiscio. Cum pot acestia sa starneasca atata teroare la nivelul marilor puteri comerciale nu este insa prea clar. Abdel Rahman, editorialist la ziarul arab Asharq al Awsat, dezmintind znonurile potrivit carora piratii ar fi "infiltrati" de serviciile secrete israeliene sau iraniene (potrivit preferintelor), considera in orice caz, "ne neinteles cum bande de amarati, cel mai probabil analfabeti, reusesc sa conduca batalii navale impotriva unor ambarcatiuni atat de mari, intr-o zona de mare patrulata de flote militare internationale".

In prezent, Golful Aden este monitorizat si patrulat de una dintre cele mai vaste flote anti-piraterie desfasurate vreodata.

• Combined Task Force 151 - este o task-force anti-piraterie instituita in august 2008 si operativa din ianuarie 2009, care cuprinde unitatile navale ale 20 marine de razboi. A fost initial condusa de Statele Unite, printr-o echipa de comanda dislocata in Bahrein. Pe 3 mai 2009, flota americana a transferat comanda operatiunilor de razboi impotriva piratilor somalezi fregatei turcesti "TGC Giresun". Amiralul Caner Baner dirijeaza Combined Task Force (CTF) 151, flota aereonavala multinationala activata in ianuarie 2009 de Comando-ul US Navy din Bahrein, la care participa 50 de unitati de razboi provenite din circa 15 natiuni, Africa, Asia, Europa si America de Nord. CTF-151 opereaza intr-o arie geografica extrem de extinsa, cuprinsa intre Cornul Africii si Oceanul Indian, impreuna cu flotele navale ale UE ("EUNAVFOR Atalanta") si NATO ("Standing Naval Maritime Group One - SNMG1").

  

• Standing NATO Maritime Group 2 - Operatiunea Allied Provider (23 octombrie 2008-12 decembrie 2008); SNMG2 a condus o operatiune de 8 saptamani activata de Consiliul Atlantic dupa summit-ul de la Budapesta, ca urmare a apelului facut de ONU secretarului NATO, pentru protejarea convoaielor din cadrul World Food Program (WFP) impotriva atacurilor piratilor. Astfel s-a reusit evitarea a doua tentative de sechestru si livrarea a 30.000 tone de ajutoare in Somalia.

  

• EU NAVFOR Somalia - Operatiunea Atalanta - Operatiunea euroepana a fost lansata dupa o decizie a Consiliului European adoptata pe 8 decembrie 2008, cu scopul de a escorta navele (WFP) si a contribui la protejarea libertatii traficului maritim in zona. Din forta fac parte unitati navale din Marea Britanie, Franta, Germania, Grecia, Spania si Italia.

  

Cornul Africii, Cornul abundentei 

In opinia lui Carnimeo, acum problema care se pune nu este atat daca va exista o crestere a atacurilor, ipoteza cat se poate de probabila, ci care va fi evolutia pirateriei maritime, avand in vedere ca aceasta infractiune isi schimba formele si modalitatile in baza latitudinii si evolueaza rapid in functie de oportunitati.

Astazi in centrul atentiei se afla Cornul Africii, dar deja in decursul lui 2009 atacurile s-au deplasat tot mai adanc in largul coastelor somaleze (pana la 1000 de mile), care nu mai sunt considerate un refugiu sigur. Zona operativa a piratilor este un sector de mare care cuprinde parte din Golful Oman, Insulele Seychelles, Maldive si orice alt avanpost poate servi drept baza temporara pentru a extinde asalturile in arii vaste din Oceanul Indian, considerat urmatorul teatru de operatiuni al pirateriei maritime. Iar gastile de pirati somalezi stiu bine ca pe masura ce scenariul se largeste, si masurile de combatere luate de flotele internationale devin tot mai putin eficiente.

FACTS. Pirateria in cifre

• La fiecare 36 de ore o nava este atacata de pirati.

• Din 1984, an in care International Maritime Organization a infiintat banca de date a actelor de piraterie, si pana in septembrie 2008 au fost inregistrate 4.730 de atacuri.

• Trei atacuri ale piratilor din patru izbandesc, iar fenomenul inregistreaza o crestere constanta.

• Potrivit datelor IMO, actele de piraterie finalizate sau doar incercate pana la finele lunii septembrie 2008 sunt in numar de 4.730. Circa 30 de atacuri in 1984, o suta in 1991, 250 in 1997.

• 2007 este anul pentru care exista cel mai complet raport: 282 de cazuri cu o crestere de 14% fata de anul anterior. Vizate in mod deosebit au fost navele comerciale: 262, o cifra egala cu 10% in plus fata de 2006.

• In medie, mai putin de un sfert din atacuri au esuat, iar apele cu cel mai ridicat grad de risc au fost cele din emisfera meridionala. Datele cu privire la 2008 au permis trasarea unui tablou similar cu cel din 2007, cu o concentrare de episoade in largul coastelor Africii Orientale. In 86 % din cazuri, atacurile au fost realizate in apele teritoriale sau chiar in interiorul acelorasi arii portuare.

• A avut loc si o escaladare a sumelor cerute drept rascumparare. S-a trecut de la cateva zeci de mii de dolari la sume cu 6 zerouri, precum cele 3,5 milioane de dolari pretinse de piratii somalezi pentru eliberarea navei Stella Maris (2008). Iar piratii somalezi care au capturat la inceputul acestui an nava britanica "Asian Glory" (la bordul careia se afla si doi marinari romani), au cerut o recompensa record, de 15 milioane de dolari.

CITESTE SI:

• Piratii - intre mit si realitate
• Femeile pirat - povestea ascunsa a pirateriei
• Pirateria s-a nascut in Balcani