Huda Ben Amer – „Diavoliţa” lui Gaddafi

Cea mai înfricoşătoare verigă a lanţului cu care Gaddafi îşi
biciuieşte propriul popor este, fără nicio îndoială, Huda. Huda Ben
Amer, femeia-călău transformată în cel mai iubit torţionar al
dictatorului

Îmi place să spânzur
duşmanii poporului

• Ana Blandiana, la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”: „Am învățat să citesc și am început să…
• Scriitoarea Ana Blandiana, invitată la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, a povestit despre „cea mai grea”…

Libia, oraşul Benghazi, anul 1985, stadionul de baschet al
oraşului.

Spectatorii? Mii de şcolari şi studenţi aduşi contra vointei lor să
vizioneze execuţia publică a unui nefericit oponent al regimului
Gaddafi.

Tinerii au fost selectaţi pentru a fi martori direcţi al unui
spectacol crud al versiunii lui Muammar Gaddafi despre noţiunea de
dreptate.

Condamnatul la spânzurătoare era un biet inginer, pe numele său
Al-Sadek Hamed Al-Shuwehdy, „vinovat” doar pentru faptul că
îndrăznise să protesteze paşnic în public împotriva regimului
Gaddafi.

Teribila dramă, regizată parcă de un păpuşar sadic se derula în
continuare, cu bietul condamnat cu mâinile legate la spate, căzut
în genunchi în mijlocul stadionului transformat în tribunal ad-hoc.
Conştient de fapul că nu mai avea nicio scăpare, inginerul Al-Sadek
a intrat sub imperiul groazei şi disperării, plângând spasmodic şi
strigându-şi mama.

Spectatorii, în marea lor majoritate copii, au începuit să ţipe şi
să plângă, înţelegând în pofida inocenţei lor, dimenisunile actului
care avea să se desfăşoare. Curând, strigăte de Allah! Allah şi
Milă!, Iertare!, au început să răsune în incinta stadionului. Doi
tineri mai curajoşi aleargă spre tribuna unde „judecătorii
revoluţionari” priveau impasibili, şi-i imploră pentru iertarea
nefericitului. Degeaba…

Cel mai groaznic moment a venit în momentul în care condamnatul a
lovit călăul şi a sărit de pe trapa care trebuia să se dechidă sub
el. Atunci, spre surpriza tuturor o tînără femeie din public, a
ţâşnit furioasă spre eşafod. Acolo s-a agăţat pur şi simplu de
picioarele spânzuratului, trăgâdu-l cu toată puterea în jos, până
cănd zbaterile şi zvârcolirile acestuia au încetat cu
desăvârşire.

„Din acel moment toată lumea a ştiut de ce a făcut acestă faptă. A
fost dintotdeauna ambiţioasă până la absurd, iar colonelul Gaddafi
a promovat întotdeauna persoanele crude şi necruţătoare indiferent
de sex. Ştia că Gaddafi o va remarca, deoarece dictatorul urmărea
la TV transmisiile live ale execuţiilor adversarilor şi oponenţilor
săi. Imediat după incident, a fost rapid promovată. Spânzurarea
dizidentului a fost începutul carierei lui Huda Ben Amer”, declară
într-o tristă aducere aminte, Ibrahim Al-Shuwehdy, astăzi în vârstă
de 47 ani, unul dintre martorii de atunci ai primului pas spre
glorie al celei supranumită „Călăul favorit al lui Gaddafi”, şi văr
bun al condamnatului, un inginer în aeronautică în vârstă de doar
30 de ani. Trei luni mai târziu, Ibrahim Al-Shuwehdy a reuşit să se
intoarcă la America unde se afla la studii, şi să demareze un
protest tăcut faţă de regimul Gaddafi.

Nu există bărbaţi adevăraţi
în Benghazi!

Huda Ben Amer a văzut lumina zilei în satul Al Marg din apropierea
capitalei Tripoli. A frecventat cursurile Universităţii Garyounis
din Benghazi şi nimic nu părea să o scoată în evidenţă din rândul
milioanelor de tinere libiene.

Provenea dintr-o familie săracă cu mulţi copii, şi se pare că
aceste aspecte au fost hotărâtoare pentru destinul său, tânăra Huda
fiind dispusă să facă orice pentru a ieşi din anonimitate şi a
ajunge în rândurile uriaşului aparat represiv al
colonelului-dictator.

27 ani mai târziu de la spânzurarea luiAl-Sadek, Huda Ben Amer este
una dintre cele mai bogate, puternice şi influente femei din Libia,
evident este probabil cea mai urâtă, temută şi dispreţuită femeie
din acestă ţară nord-africană. A fost şi rămas unul dintre acoliţii
favoriţi ai colonelului, un membru de bază al elitei privilegiate
din preajma sa, ajungând în două rânduri chiar primar al oraşului
Benghazi.

Supravieţuitoare abilă a reuşit să scape furiei manifestaţiilor de
stradă care au culminat cu războiul civil din prezent, părăsindu-şi
la timp vila somptuoasă în urma cu două săptămâni. Reşedinţa şi
domeniile sale au fost devastate şi jefuite de mulţimea furioasă,
dar acaestă adevărată femeie – comisar nu şi a părăsit stăpânul.
Recent a fost zărită într-una din ultimele apariţii TV ale lui
Gaddafi, stând în dreapta colonelului în timpul discursurilor
furibunde ale acestuia în faţa suporterilor săi din Tripoli.
Imaginile în care o femeie corpolentă de vârstă mijlocie îmbrăcată
în haine de camuflaj, care ameninţa cerul cu pumnul strâns în timp
ce scanda sloganuri alături de susţinătorii colonelului, au făcut
deja înconjurul lumii. Era ea, Huda Al-Shannaga, sau Huda Călăul
cum au denumit-o libienii în limba arabă.

După executarea inginerului Al-Sadek, familia sa nu a primit
niciodată trupul acestuia, despre care membrii acesteaia sunt
convinşi că a fost incinerat de urgenţă.

Nu li s-a permis nici măcar să-si bocească mortul. Când strigătele
disperate ale mamei, soţiei şi surorilor acestuia, au sfăşiat
negrul nopţii de deşert, grupuri de huligani înarmaţi au spart
poarta casei, trăgănd focuri de armă în aer pentru
intimidare.

Ani de-a rândul după execuţie, orice persoană înrudită cu inginerul
Al-Sadek a întâmpinat dificultăţi majore atunci când a încercat
să-şi găsească o slujba decentă, sau a intenţionat să intre la vreo
universitate.

Pe de altă parte, tartoriţa lui Gaddafi a prosperat pe toate
planurile. S-a măritat şi a avut doi copii sănătoşi, a stăpînit la
propriu al doilea oraş ca mărime al ţării, a avut bani şi putere
mai mult decât a visat vreodată. Din punct de vedere politic,
„harpia cu batic şi haine largi”, a ajuns aproape de vârful
ierarhiei, Mommar Gaddafi instalând-o membru de onoare în Legan
Thwria-Comitetul Revoluţionar al colonelului.

Pentru a ajunge membru Legan Thwria, nu se cerea niciun talent, sau
capacitate organizatorică. Fin pshiholog, colonelul era interesat
doar de oameni cu loialitate extremă gata oricând să moară, dar mai
ales să ucidă în numele său.

Huda era printre cei mai buni…

Zilele în care ea, alături de familia sa cea numeroasă, trăiau cu
toţii într-o cocioabă mizeră cu două camere în care pătrudea
nestingherit nisipul Saharei, au fost curînd uitate.

Clanul Hudei se delecta într-una dintre cele mai somptuoase
reşedinţe din Libia, cu vedere la apele albastre ale
Mediteranei.

Huda, ca orice parvenit feroce, era înnebunită după viaţa în lux.
Rivalii săi politic susţin pe baza documentelor că această femeie
şi-a însuşit milioane de euro în timpul mandatelor sale ca
primar.

Ocupa încă această funcţie în momentul în care au izbucnit
revoltele din Libia. Oamenii din Benghazi au urât-o atât de mult
încăt nu s-au muţumit doar cu incendierea proprietăţilor sale, ci
au umplut pereţii cădirilor din oraş cu graffiti-uri obscene la
adresa ei.

Imediat după ce a fost numită primar, Huda a devenit celebră pentru
faptul că purta la brâu, întotdeauna la vedere, un pistol.
Niciodată nu şi a ascuns ura şi sila pentru Benghazi, un oraş
dispreţuit de Gaddafi, deoarece aici locuiau arabi din triburi
diferite de tribul din care acesta provenea.

A rămas celebră şi pentru faptul că în timpul unui discurs public a
strigat plina de dispreţ mulţimii: „Nu există bărbaţi adevăraţi în
Benghazi”, – una dintre cele mai grele insulte pentru un bărbat
arab, mai ales dacă este spusă de o femeie, fie ea Huda, călăul
mult iubit al conducătorului.

Când unul dintre locuitorii oraşui i s-a plâns o dată de lipsa
locurilor de muncă precum şi de preţurile mari ale produselor de
strictă necesitate, această demnă urmaşă a lui Dinu Păturică i-a
replicat scurt:
„Ce pot să fac? Totul este decis de sus, spre binele vostru al
tuturor”.

Situaţia este fără
ieşire

Astăzi, în aceste clipe hotărâtoare pentru destinul Libiei, printre
bombardamente aliaţilor occidentali şi războiul civil între trupele
guvernamentale şi rebelii contra lui Gadafi, există mii de libieni
care nu au uitat de câinele de pază al dictatorului.

Unii o urăsc la paroxism, alţii sunt încă îngroziţi şi se tem de
revenirea ei într-un eventual cortegiu triumfător al
colonelului.

„Nu-l vom uita niciodată pe Al-Sadek, iar exemplul său ne va
inspira pe toţi. Îmi doresc atât de mult să fie în viaţă să vadă
cum ne câştigăm libertatea în aceste zile grele. Tebuie neapărat să
fim liberi, altfel Gaddafi se va întoarce şi nu ne va cruţa până la
unul”, declară Al-Shuwehdy, care în prezent strânge bani pentru
miliţiile rebele care apără Benghazi de trupele colonelului.

Nu este cale de întors nici pentru Huda Ben Amer. Se pare că soarta
nu a iertat-o.

Inamicii săi susţin că Gaddafi i-a păstrat copii ca ostateci, o
„reţetă” verificată de-a colonelului, prin care acesta se asigură
de loialitatea oamenilor din subordinea sa.

„Dacă pierdem, Huda Ben Amer ne va spânzura pe toţi. Toată lumea
din Benghazi ştie că nu este loc de întors. Ori noi, ori ea”,
declară la rândul său, Walid Malak, un inginer transformat în
revoluţionar, care păzeşte intrarea în oraş înarmat cu o armă de
asalt tip Kalashnikov, furată de la un soldat din trupele
guvernamentale.

Pentru Huda, zilele care urmează sunt decisive. Locul ei este pe
veci alături de colonelul nebun, pentru care a ucis nenumăraţi alţi
oponenţi. Şi-a trăit toată viaţa alături de el, şi va trebui să
moară lângă dreapta celui mai îndelungat dictator din lumea
arabă.

A fost decizia pe care a luat-o acum mulţi ani, când într-un acces
de furie oarbă, a spînzurat un tânăr nevinovat.

A fost clipa când pentru Huda s-au deschis definitiv şi irevocabil
uşile Iadului…

Imagini de la „ceremonia” ce a avut loc cu ocazia căsătoriei
Hudei ben Amer, în prezenţa lui Gaddafi:

Huda Ben Amer poate fi văzută în acest clip începând cu minutul
04:52