Prima pagină Cultura

Cateva adevaruri greu de digerat

Tudor Calin Zarojanu | 07.18.2006 | ● Vizualizări: 226
Cateva adevaruri greu de digerat     Cateva adevaruri greu de digerat + zoom
Galerie foto (1)

Un magnet urias. Si mai ce?

Un magnet care, eventual, sa atraga spre Pamant intreaga simpatie a Universului. Or, si mai bine, sa atraga spre el tot ceea ce-i rau si idiot in lume, sa bage savantii "acolo, in ciclotronu" ala ? toate prostiile, lasitatile si rautatile noastre si sa le dea bice: "Invartiti-va pana va vine rau si ciocniti-va pana va dezintegrati de tot!"

Vise? Adevarul este ca, daca te apleci cat de cat asupra stirilor si comentariilor venite dinspre fizica actuala " in general dinspre stiinta ", dai peste o lunga lista de adevaruri greu de digerat.

Astfel, bunaoara, daca te-ai impacat macar un pic cu ideea ca suntem doua treimi apa de ploaie (lucru care, la unii oameni, se vede chiar bine de tot), pasul urmator este sa asimilezi realitatea ca suntem formati 99% din vid. Intr-adevar, daca un atom ? oricare ? ar fi cat Palatul Parlamentului, nucleul lui ar avea dimensiunile unui creier de parlamentar (sa ne intelegem, asta e un adevar stiintific, nu un pamflet), pe la ferestrele cladirii ar fojgai electronii si in rest ? pauza.

In paranteza fie spus, electronii astia se invart cu aproape 1.000 de kilometri pe secunda. Va simtiti confortabil sa stiti ca in dumneavoastra exista niste chestii care sfideaza orice radar al Politiei? Eu, sincer, nu. Desi numai in felul acesta pot sa inteleg de ce-s asa de agitat tot timpul.

Si asta nu este totul. Fiecare atom din personalitatea dumneavoastra se ciocneste cu alti atomi de cateva milioane de ori pe secunda. "Aha!", ar zice Brigada Rutiera, "pai, la excesul asta de viteza!?" Un fleac, trebuie spus, fata de vitezomania neutronilor si a protonilor, care, in amaratul ala de nucleu, calatoresc cu vreo 65.000 de kilometri pe ora.

Ma rog, astea-s cifre. Le credeti sau nu. Problema este ca stiinta contemporana accepta tot mai greu sa ia in discutie obiecte, orientandu-se mai degraba spre procese. Nu de coruptie, va rog sa fiti seriosi! Procese, adica fenomene. Din ce in ce mai putin palpabile, de altfel, dupa ce Einstein a relativizat totul, iar Heisenberg ne-a linistit ca nu putem masura exact si viteza, si pozitia unei particule elementare. Mai mult, unii sustin ca nici n-ar exista particule elementare ori proprietati fundamentale, ca lumea nu poate fi descompusa in elemente independente, ca geometria si in general orice teorie este o constructie a intelectului, ca desfasurarea unui fenomen este influentata de simplul fapt ca e observat, ca toate "legile" sunt aproximari.

De aici, nu mai e de facut decat un singur pas. Unii l-au facut deja, ba chiar de mult. Majoritatea inca se tem. Pasul poate fi descris asa: unitatea lumii (intercorelarea universala) implica inevitabil unitatea si intercorelarea conceptiilor despre lume, a tuturor domeniilor spiritului. Nu exista nici o contradictie intre stiinta, arta, religie, filosofie, parapsihologie, astrologie etc. Nu exista decat un singur Dumnezeu, celebrat diferit in religii diferite, care nici ele nu au cum sa se afle in contradictie. Caci orice contradictie este artificiala, iar lumea spiritului e unica si functioneaza ca un magnet urias?

Tudor Calin Zarojanu, scriitor si informatician