A fost iniţiat un proiect extraordinar, ce va permite detectarea civilizaţiilor extraterestre sofisticate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Acum, trei astronomi de la Universitatea Penn State din SUA, coordonaţi de Jason Wright, au lansat un proiect care va dura doi ani şi care are ca scop studierea a milioane de galaxii, printre care şi Calea Lactee, pentru a detecta sfere Dyson. Proiectul este finanţat cu ajutorul unui grant important acordat de Fundaţia  Templeton, o organizaţie filantropică ce finanţează cercetările care se apleacă asupra „marilor întrebări ale umanităţii”, întrebări care adresează „scopul umanităţii şi adevărul absolut din spatele realităţii”.

Cum intenţionează echipa lui Wright să găsească sferele Dyson? Deşi denumirea de „sferă” aduce în minte imaginea unei structuri solide, cercetătorii conduşi de Wright nu vor căuta o „carcasă” solară solidă. „Deşi există suficientă masă în sistemul nostru solar pentru a construi o sferă solidă, o astfel de structură nu ar fi fezabilă din punct de vedere mecanic”, afirmă Wright. „Aşadar, e mai probabil să fie vorba despre un «roi» de mecanisme colectoare”, adaugă cercetătorul.

Aceste speculaţii pe tema tehnologiilor extraterestre ar putea părea departe de lumea ştiinţei, însă toate încercările de a căuta viaţă extraterestră s-au bazat pe astfel de speculaţii. De exemplu, proiectul SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) caută semnale radio de origine extraterestră, deşi omenirea nu dispune în acest moment de o sursă de energie necesară pentru a lansa un semnal radio similar celora pe care doresc să le detecteze oamenii de ştiinţă. „Pentru a opera o staţie radio care să emită în toate direcţiile un semnal suficient de puternic pentru a fi detectat la câţiva ani-lumină distanţă este nevoie de o cantitate gigantică de energie, echivalentul producţiei totale a mii şi mii de centrale energetice masive”, explică astronomul Robert Gray.

Proiectul SETI porneşte de la presupunerea că civilizaţiile avansate vor considera extrem de preţioasă comunicarea cu alte civilizaţii, suficient încât să justifice un astfel de consum energetic. De asemenea, SETI porneşte de la presupunerea că extratereştrii comunică cu ajutorul undelor radio, pe frecvenţe monitorizate de oameni. Aşadar, ca să găsim extratereştri inteligenţi, nu este suficient ca aceştia să existe, ci este necesar ca aceştia să se dezvolte tehnologic într-un mod previzibil.

Spre deosebire de SETI, detectarea sferelor Dyson nu necesită multe presupuneri despre scopurile civilizaţiilor extraterestre. Principala presupunere este doar o extrapolare a principiilor biologice. „Viaţa, prin definiţie, înseamnă consum de energie, pe care o reradiază sub formă de căldură”, explică Wright. Cu cât o civilizaţie este mai mare, cu cât consumă mai multă energie, eliberând în spaţiu mai multă căldură. De asemenea, viaţa implică reproducere, ceea ce înseamnă că energia necesară va creşte exponenţial. Fără alte constrângeri, această reproducere va duce la eliminarea surselor de energie de pe o planetă, civilizaţiile extraterestre fiind nevoite să apeleze la alte surse de energie – mai întâi alte planete, iar în cele din urmă propria stea.

Cercetătorii oferă ca exemplu civilizaţia umană. Razele soarelui aduc zilnic 120.000 de terawaţi pe Terra, adică de 10.000 de ori mai mult decât consumă civilizaţia noastră. Această cantitate de energie ar putea părea mare, însă civilizaţia noastră este încă tânără. În ultimii 30 de ani, sursele de energie la nivel global s-au dublat. Dacă acest ritm de dublare se va menţine, în 400 de ani vom genera sau colecta suficientă energie încât să egalăm cantitatea totală de energie adusă pe Terra de razele solare. Acel moment ar fi unul bun pentru a elabora planuri pentru o sferă Dyson.

Este posibil ca o civilizaţie extraterestră avansată să aibă nevoie de mult mai multă energie decât noi, mai ales dacă luăm în calcul posibilitatea ca revoluţiile industriale să fi avut loc în cadrul acestei civilizaţii acum câteva miliarde de ani. Aşadar, sferele Dyson ar putea fi un fenomen străvechi în universul nostru.

Sferele Dyson pot avea un rol şi în cadrul altuimodel teoretic asupra dezvoltării civilizaţiilor: Scara Kardaşev. În 1964, astronomul sovietic Nicolai Kardaşev a elaborat o teorie a dezvoltării tehnologice ce pornea de la capacitatea unei civilizaţii de a folosi sursele de energie. Pe scara Kardaşev, o civilizaţie de tip I poate folosi toate sursele de energie disponibile pe propria planetă, o civilizaţie de tip II are capacitatea de a folosi toată energia stelei din sistemul său solar, iar o civilizaţie de tip III poate stăpâni energia întregii lor galaxii.

Aşadar, eforturile de a detecta sferele Dyson reprezintă, de fapt, căutarea unei civilizaţii de tip II. Pentru că acest efort porneşte de la presupuneri referitoare la consumul de energie al unei civilizaţii, proiectul are un mare avantaj faţă de SETI: ne permite să descoperim extratereştri care nu sunt neapărat interesaţi să dialogheze cu noi.

Dacă sferele Dyson există, acestea ar genera o „amprentă” termică tipică, pe care vom putea să o detectăm cu ajutorul telescoapelor care văd în infraroşu. „O sferă Dyson ar fi strălucitoare în infraroşu, aşa cum corpul uman este invizibil în întuneric dar extrem de strălucitor când este privit cu ochelarii IR”, explică Wright.

O civilizaţie care a construit o sferă Dyson ar fi nevoită să depună un efort colosal pentru a evita să fie detectată, fie eliminând amprenta termică printr-o metodă inovativă, fie prin construirea unor „radiatoare” gigantice care ar emite căldură imposibil de deosebit de microundele din fundalul universului ce au rămas în urma Big Bangului. Această soluţie ar putea fi realizată prin construirea unei sfere Dyson de sute de ori mai mare decât ar fi necesar pentru colectarea energiei stelare. „Dacă o civilizaţie vrea să se ascundă, poate face acest lucru, însă efortul ingineresc ar fi unul colosal la nivelul întregii civilizaţii”, spune Wright.

Proiectul coordonat de Wright nu este primul efort de detectare a sferelor Dyson, o cercetare similară având loc în anii ‘80. Grupul de cercetători condus de Wright va avea acces la datele generate de trei proiecte recente, care au avut la dispoziţie instrumente de sute de ori mai sensibile decât cele folosite acum trei decenii, astfel că proiectul său are şanse mult mai mari de a detecta aceste construcţii colosale.

Dacă echipa condusă de Wright va detecta ceva deosebit, ce nu se aseamănă cu niciun alt fenomen astronomic, efortul de confirmare va fi unul de durată, ce va implica astronomi şi telescoape din întreaga lume.

Wright spune că nu se va grăbi să anunţe descoperirea unei civilizaţii extraterestre, indiferent de ceea ce va detecta. „De mai multe ori când a fost descoperit un obiect inexplicabil, ce indica prezenţa unor extratereştri, cu timpul a ieşit la iveală că era vorba de un fenomen fascinant, dar complet natural”, spune Wright. Chiar şi Nicolai Kardaşev a căzut în această capcană: a crezut că a descoperit o civilizaţie de tip III, care în cele din urmă s-au demonstrat a fi quasari.

Întrebat dacă există şi alte ipoteze în afara sferelor Dyson care să explice cum ar putea funcţiona o civilizaţie extraterestră sofisticată, Wright a declarat că „nu cunosc să existe vreo altă idee în literatura ştiinţifică de specialitate, însă este posibil să existe”. În astrobiologie, explică cercetătorul, graniţa dintre ştiinţă şi SF este neclară. „Vă pot spune că este ciudat să descoperi că atunci când elaborezi un proiect pentru un grant de cercetare, jumătate din lucrările din bibliografie sunt romane ştiinţifico-fantastice”, a concluzionat cercetătorul.

Sursa: The Atlantic