Pâinea, otrava noastră cea de toate zilele: cerealele au un efect devastator asupra creierului, susţine un neurolog

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Alimentaţia modernă, crede el, este „deviantă” şi incidenţa crescută a multor  boli, precum durerile de cap cronice, boala Alzheimer şi alte forme de demenţă, depresia, epilepsia, nu sunt determinate de predispoziţiile noastre genetice, ci sunt rezultatul felului în care ne hrănim.

În cartea sa recent apărută, Grain Brain: The Surprising Truth About Wheat, Carbs, and Sugar – Your Brain’s Silent Killers, el susţine că, în multe cazuri, bolile ce afectează creierul au o origine alimentară.

• De ce vor locuitorii unui oraș din sudul Rusiei să învețe chineza?
• Un studiu făcut în Sibiu ridică semne de întrebare: De ce refuză elevii iaurtul și cornul?

Afirmaţiile sale sunt susţinute de rezultatele mai multor cercetpri recente, care sugerează că boala Alzheimer ar fi , în realitate, un al treilea tip de diabet, descoperire care evidenţiază corelaţia dintre stilul de viaţă şi demenţă, dar deschide şi calea spre o nouă abordare în ceea ce priveşte prevenirea şi chiar tratarea unor afecţiuni ale creierului prin mijlocirea regimului alimentar.

Perlmutter susţine că e necesar să ne întoarcem la modul de alimentaţie al oamenilor primitivi, alimentaţie despre care se crede că ar fi cuprins cca. 75% grăsimi şi doar 5% carbohidraţi (glucide). 

Prin contrast, dieta americană modernă conţine aproximativ 60% carbohidraţi şi 20% grăsime. (În ambele cazuri, restul alimentaţiei este reprezentat de proteine – cca. 20%).

Alţi specialişti critică însă abordarea radicală a dr. Perlmutter; fără a contesta ideea că un consum mare de carbohidraţi măreşte riscul bolilor neurologice, ei se tem totuşi că, încurajaţi să mănânce mai multe grăsimi, cititorii cărţii lui Perlmutter ar putea interpreta recomandarea sa drept o permisiune de a se îndopa cu carne şi lactate – or, o asemenea alimentaţie este însoţită şi ea de riscuri, în ceea ce priveşte sănătatea cardiovasculară.

„Perlmutter foloseşte selectiv anumite date privind efectele alimentaţiei asupra sănătăţii cognitive – de pildă, faptul că persoanele obeze au un risc mai mare de scădere a capacităţilor cognitive – pentru a trasa o imagine înşelătoare a ceea ce ar trebui să mănânce oamenii pentru a-şi păstra sănătatea generală şi cognitivă”, spune Julie Miller Jones, profesor la Universitatea St. Catherine.

În cartea sa, Perlmutter susţine că efectele unei diete bogate în carbohidraţi sunt devastatoare pentru creier.

”Hrana pe care o mâncăm înseamnă mai mult decât macronutrienţii din ea  – proteine, carbohidraţi şi grăsimi. Este informaţie. Şi, cu fiecare înghiţitură de mâncare,  această informaţie interacţionează cu genomul nostru, modificându-I funcţionarea  genetică”, a spus el, într-un interviu recent.

Genele umane, susţine neurologul, au evoluat timp de milenii adaptându-se la o dietă bogată în grăsimi şi săracă în carbohidraţi. Dar azi, noi ne hrănim organismul într-un mod exact opus, ceea ce pare să aibă consecinţe majore asupra creierului.

Un studiu realizat de Clinica Mayo şi publicat în Journal of Alzheimer’s Disease arată că persoanele de peste 70 de ani cu o dietă bogată în carbohidraţi au un risc de 3,6 ori mai mare de a suferi de afectarea uşoară a funcţiilor cognitive, comparativ cu cu cei care consumă puţini carbohidraţi. În schimb, subiecţii care aveau  alimentaţie cea mai bogată în grăsimi erau cu 42% mai puţin predispuşi să sufere de afectarea funcţiilor cognitive, comparativ cu cei ale căror diete era cele mai sărace în grăsimi.

Alte cercetări, publicate în New England Journal of Medicine, arătau că persoanele care au glicemia (nivelul de glucoză în sânge) fie şi uşor crescut – prea puţin pentru a fi diagnosticate cu diabet de tip 2 – aveau totuşi un risc semnificativ mai mare de a suferi de demenţă.

Ca urmare, un mod mai bun de a aborda problema tratamentului bolii Alzheimer – a cărei prevalenţă este în creştere în întreaga lume – ar fi  nu investirea de sume uriaşe pentru descoperirea unor medicamente, ci schimbări nutriţionale adecvate, crede Perlmutter.

„Schimbările în stilul de viaţă pot avea efecte profunde mai târziu”, spune el. „Creierul se poate regenera, dacă îi dăm ceea ce îi trebuie.” Iar ceea ce îi trebuie, spune neurologul, sunt grăsimile „bune” – niciun fel de grăsimi modificate sau grăsimi trans, ci o alimentaţie bogată în ulei de măsline extra-virgin, carne provenită de la vite hrănite cu iarbă, peşte sălbatic (nu provenit din crescătorii).

Prea puţini oameni, a mai spus el, înţeleg că este „o mare diferenţă între a mânca gras şi a fi gras”. 

Cei care consumă grăsimi tind să consume mai puţini carbohidraţi; ca urmare, produc mai puţină insulină şi depun  mai puţină grăsime în corp.

Cerealele, după opinia sa, chiar şi cerealele integrale, sunt nocive; este amăgitoare ideea de „mic dejun sănătos” compus dintr-o chiflă integrală şi un suc de portocale: aceste alimente conţin, împreună, peste 70 de grame de glucide (carbohidraţi).

El propune schimbarea unor asemenea obişnuinţe, consumând la micul dejun altfel de alimente – de pildă legume, somon, ouă, ulei de măsline, brânză de capră.

Perlmutter admite că renunţarea la consumul crescut de cereale este foarte dificilă pentru mulţi oameni. Nu numai carbohidraţii, ci şi glutenul, partea proteică din grâu, secară şi alte cereale, are efecte asupra creierului: zona din creierul uman asociată cu dependenţa de narcotice este stimulată şi de gluten, afirmă el, de aceea este atât de dificilă renunţarea la pâine şi alte produse ce conţin gluten.

E nevoie de câteva săptămâni, dar, ne asigură specialistul, această schimbare merită efortul.

„Ne îndopăm cu medicamente când suntem prost dispuşi, sperăm să se descopere o pastilă care să ne vindece de boala Alzheimer când vom fi bătrâni. Eu afirm că trebuie să ne schibăm perspectiva şi să ne întrebăm dacă ăsta e cu adevărat modul în care vrem să ne purtăm cu noi înşine.”

Sursa: Forbes